O dedicaţie cu de-a sila pentru judecatori
Mica reforma in justiţie, este un set de reglementari legislative care, conform specialiştilor, au facut din sistemul judiciar o struţo-camila. In cadrul proceselor penale, mica reforma a facut posibila negocierea infractorilor cu procurorii, iar acest gen de targuiala a dat naştere ciclului de procese de corupţie cunoscute ca şi cazurile Apostu, Bica şi Droniuc. Astfel, “”legea” micii reforme, chiar daca ramane ineficienta şi fara sancţiuni pentru cei care nu o respecta, poate fi folosita drept o “parghie” pentru dosarele la comanda.
Mica reforma in justiţie reprezinta un set de schimbari la o serie din prevederile civile şi penale menite sa urgenteze mersul proceselor. Cu alte cuvinte, ideea fostului ministru Predoiu care a militat pentru acest set legislativ şi l-a introdus in sistem era ca un proces care dura artificial caţiva ani, prin respectarea unui set de proceduri juridice, putea fi restrans la cateva luni prin adoptarea unor prevederi din sistemul legislativ civil şi penal al SUA. cu toate acestea, in loc sa funcţioneze, la noi a dat chix pentru ca s-a incercat adoptarea unui model cu totul strain de problemele romaneşti.
Conform judecatorului Cristi Danileţ, membru in Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), “se vrea justiţie rapida, sa judecam ca in “american justice”, de pe o zi pe alta, suta de dosare. Ca sa avem cadrul legal, apare legea micii reforme, o mare abureala, dupa cum se va vedea in curand. Se vrea justiţie de calitate, sa judecam bine aplicand legi proaste, iar ca sa ne forţeze cumva, apare legea de raspundere materiala a magistraţilor. Se vrea justiţie ieftina, sa judecam cu schemele de personal neadecvate şi incomplete şi ca sa ne arate ca se poate sportul extrem şi in justiţia romana, ni se reduc si salariile”, spune judecatorul.
De asemenea, expertul judiciar Gheorghe Burlacu, fost şef al Serviciului specialişti din DNA pana in 2010 considera ca “ dupa mine trebuia botezata foarte mica reforma. Daca analizezi modificarile, sunt doar de forma, aproape nimic de fond. Teoria reformei este aceeaşi de pe timpul lui Caragiale: Ori sa se revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, şi anume in punctele esenţiale!” . Este nevoie de o reforma sistemica in fiecare domeniu, dar problema nu este realizabila. Gandiţi-va doar ca oamenii politici nu cunosc decat aspecte generale. Faptul ca aceiaşi miniştri trec de la un minister la altul, dovedeşte ca cei mai mulţi nu stapanesc nici un domeniu. Sigur, o reforma nu poate fi realizata decat de oameni care cunosc sistemul in care lucreaza, dar nu e suficient. Am avut un coleg specialist care, pentru scurta perioada a ajuns director al unei DGFP. Obligatoriu, s-a inscris in partid. Deşi era un om de valoare in domeniul fiscalitaţii, nu a reuşit mai nimic, pentru ca subalternii erau reticenţi la orice. Acelaşi lucru se intampla in ministere. Chiar daca ministrul are dorinţa de a face ceva, nu poate din cauza celor din subordine. Oamenii sunt, in principiu, conservatori, indiferent de varsta. Pentru un angajat din interiorul unei instituţii activitatea este perfecta. Sau, daca ai unele nemulţumiri este de preferat sa-ţi pui ochelari de cal. De ce sa ma leg la cap daca nu ma doare? Daca reforma poate sa ma atinga tocmai pe mine?” De obicei activitatea o vezi critic abia dupa ce ai plecat, indeosebi daca a avut loc in urma unui abuz. Suntem convinşi ca pentru o reforma reala in justiţie era nevoie ca ministerul sa fie condus de un magistrat. De ce incrancenarea CSM cu privire la numirea doamnei Pivniceru in funcţia de ministru al Justiţiei? Este cat se poate de simplu: frica de reforma unei persoane care cunoaşte adevaratele probleme ale justiţiei. Doar ca, aşa cum spuneam adineauri, ii va fi greu, foarte greu”
Dedicaţie pentru baieţii cu ochii albaştri
La modul concret, aplicarea acestor schimbari da naştere urmatoarei situaţii reale. Fostul primar al Clujului, Sorin Apostu, şi fostul vicepreşedinte al CJ Cluj, Radu Bica, precum şi afaceristul Calin Stoia au fost arestaţi in baza unui denunţ facut de Aspazia Droniuc care in cadrul acestei anchete este infractorul care a oferit mita, adica a corupt, pentru a obţine o serie de foloase. Cu alte cuvinte, Droniuc, care conform unor informaţii, ar avea mici legaturi cu SRI, este la fel de vinovata ca cei care au primit mita. Cu toate acestea, in cadrul procesului, Droniuc a cazut la o inţelegere cu procurorul. Ea şi-a recunoscut vina, a fost judecata cu celeritate, conform prevederilor micii reforme in justiţie, şi a primit trei ani cu suspendare şi interzicerea unor drepturi. Pe de alta parte, Apostu, Bica şi Stoia, care se considera acuzaţi pe nedrept, au parte de un proces separat. Pentru ca ei nu au recunoscut vina sunt judecaţi dupa alte reguli, cele “tradiţionale”. Chiar şi aşa, daca şi-ar recunoaşte vina pedeapsa maxima este de 7 ani, pedeapsa care se aplica şi la cel vinovat de darea de mita. Insa prin natura procesului, cu siguranţa, Apostu, Bica şi Stoia nu ar primi pedepse cu suspendare.
“Cat priveşte judecata in cazul recunoaşterii vinovaţiei, consideram ca proiectul trebuie imbunataţit. Daca se urmareşte implementarea unui sistem cvasi anglosaxon, corelativ trebuie ca legea sa prevada ca intr-un astfel de caz hotararea nu mai este supusa nici unei cai de atac. In caz contrar, singurul rol al Curţilor de Apel in special ar fi sa cenzureze hotararea primei instanţe sub aspectul corectei reduceri a pedepsei, insa aceasta inseamna o incarcare artificiala a a rolului instanţelor superioare şi o prelungire inutila a procesului. Consideram ca intr-un astfel de caz sub nici o forma nu trebuie sa se mimeze acordarea dreptului la un recurs efectiv, cand in fapt acesta nu exista decat sub aspectul cuantumului pedepsei”, arata un punct de vedere al UNJR privitor la mica reforma.
Atitudinea conteaza!
Conform UNJR, deşi proiectul de lege conţine unele prevederi care pot parea la prima vedere benefice in anumite domenii, ea sufera de o lipsa de viziune sistemica şi ancorata in realitaţile romaneşti şi, in ciuda faptului ca public se afirma altceva, va conduce la supraincarcarea altor instanţe (curţile de apel) in detrimentul instanţelor inferioare. Avand in vedere ca procesele, in cea mai mare majoritate, se vor definitiva la curţile de apel, senzaţia generala care se va induce voit opiniei publice va fi ca Guvernul s-a straduit, dar judecatorii nu doresc sa aplice mica reforma, transferand astfel intreaga responsabilitate asupra sistemului judiciar. In astfel de condiţii, UNJR solicita Guvernului Romaniei sa prezinte lucrurile obiectiv şi, pe cat posibil, intr-un stil mai puţin pompieristic şi in niciun caz sa nu incerce, din raţiuni populiste, sa induca cetaţenilor ideea ca starea generala a justiţiei din Romania se va schimba miraculos in bine dupa adoptarea acestui proiect de lege, prin comparaţii absolut nerealiste cu sisteme de drept ale unor ţari cu o democraţie consolidata, şi mai ales cel al Statelor Unite ale Americii.
“Nu trebuie abrogata dispoziţia cu privire la circumstanţele atenuante referitoare la atitudinea infractorului dupa savarşirea infracţiunii, rezulta din prezentarea sa in faţa autoritaţii, comportarea sincera in cursul procesului, inlesnirea descoperirii ori arestarii participanţilor. Poate el nu recunoaşte fapta, dar ajuta la prinderea altor participanţi. Oricum, reţinerea acestei circumstanţe e facultativa”, mai arata reprezentanţii uniunii.
Legea pentru preferaţii sistemului
Un avocat penalist care trebuie sa se foloseasca de aceste noi prevederi spune ca „Legea micii reforme este ineficienta fara sancţiuni pentru cei care nu o respecta. Aranjorii şi dinozaurii din instanţe manevreaza cum vor termenele, inclusiv repartizarea „aleatorie” a cauzelor! Securişti cu interese din instanţe, inclusiv ICCJ aranjeaza repartizarea „aleatorie” a unor dosare cu interes cu primul termen la peste un an de la „repartizare”, dupa care suspenda dosare care au legatura cu cel protejat. CSM şi MJ cunosc situaţia, dar prefera sa se ocupe de mici reforme”, spune avocatul
De ce la americani se poate şi la noi, nu
Pentru a incerca sa induca Guvernului o nota de minim realism raportata la realitaţile romaneşti, inclusiv cele care privesc Justiţia ca şi parte componenta a societaţii, UNJR aduce in atenţia Executivului exemplul (aleatoriu) al Curţii Statale din Chicago, care este reprezentativa pentru ca deserveşte o populaţie de aproximativ 5.200.000 de persoane, adica aproximativ un sfert din populaţia Romaniei. Curtea Statala din Chicago are un numar de peste 1.800 de persoane, angajaţi ai compartimentelor auxiliare ale instanţei şi un buget alocat de peste 80 de milioane de dolari pe an. Pentru construcţia acestei cladiri s-au alocat circa 100.000.000 dolari, are 28 de etaje şi aproximativ 10 sali de judecata la fiecare etaj, acces separat pentru public faţa de personalul instanţei şi un sistem de securitate cum nu se intalneşte in nicio instanţa din Romania
Ştefan Trandafir
