Ileana este o văduvă din comuna Iclod, fostă operator chimist la o întreprindere clujeană şi pensionată de boală după ce i-a fost extirpat un rinichi. De multă vreme vecinul de alături de casa ei, un anume Vasile, supraveghează îndeaproape viaţa sa şi a familiei care deţine şi un atelier, curios să vadă tot ce mişcă acolo. Omul are un aparat la gât, după o traheostomie şi vorbeşte acoperindu-şi orificiul de la trahee cu palma, umplând-o de groază pe femeie. Iar joi, 13 decembrie, vecinul a intrat în grădina ei şi după o dispută verbală a lovit-o pur şi simplu cu o lopată, fracturându-i mâna! Acum femeia va primi îngrijiri patruzeci de zile, iar după toate probabilităţile agresorul va fi cercetat de autorităţi pentru gestul său.
Bătrâna aşteaptă – cu mâna în ghips, vegheată îndeaproape de fiica ei – să fie primită în cabinetul de consultaţii al I.M.L.Cluj. Mărturiseşte femeia mai tânără, aprobată tacit de mamă: „Un vecin a lovit-o cu o lopată. De peste 30 de ani ne tot intră în grădină. Cum vrea el aşa face, îşi mută gardul încoace şi încolo şi oricine-i spune ceva el nu ascultă, are propria lui lege”. Intervine în discuţie şi d-na Iuliana, arzând de nerăbdare să-şi povestească păţania trăită: „Joi a venit cineva cu tractorul să ne are la amândoi grădina şi tractoristul a lăsat o groapă pe terenul meu. Eu i-am zis să repare situaţia, să lase pământ pe arătură şi să treacă peste el, ca s-o acopere – dar şi că mai are o suprafaţă de vreo trei metri pătraţi pe care a lăsat-o nearată. Ăla s-a tot dus, să-i gate lui, iar eu am dat să mă apropii de tractor. Aveam în mână un lighenuş cum am vrut să iau din pivniţă nişte foi de varză murată, dar nu l-am lăsat din mână. De pe terenul meu tot îi strigam la tractorist să rezolve sitaţia, la care Vasile a venit la mine în grădină, nevos şi m-a lovit cu lopata peste mână. Atâta de tare m-a lovit, de-am căzut peste brazdă. Iar când m-am sculat de acolo, el deja dispăruse”. Vineri dimineaţă, având dureri insportabile, femeia şi-a sunat fiica domiciliată şi ea în sat, la vreo cinci kilometri de gospodăria sa, rugând-o s-o ducă degrabă la spital. Ajunsă la Clinica de Ortopedie din Cluj-Napoca, medicii au constatat că are fractură şi i-au pus mâna în ghips. Însă, la I.M.L. legiştii au constatat că actele de la Ortopedie sunt semnate de un rezident, nu de un medic primar sau specialist, cum pretinde legea, aşa că fiica bătrânei s-a întors degrabă la clinică pentru ca o persoană îndrituită să i-o semneze şi să-şi aplice paraf – şi astfel hârtia să poată fi luată în seamă la I.M.L. (Ocazie cu care mi s-a confirmat că tot mai multe acte care vin de la Clinica de Ortopedie sunt făcute de mântuială, implicând adeseori oameni cu picioare fracturate sau în imposibilitate de a se deplasa şi care din acest motiv sunt plimbate pe drumuri, într-n dispreţ suveran!) Fiica Iulianei se întoarce după circa o oră, gâfâind, răstimp în care biata femeie a stat pe o banchetă, aşteptând-o, tăcută şi chircită în sine. În sfârşit bătrânica este poftită în cabinetul de consultaţii şi se întoarce apoi, rapid, cu un certificat în care medicii i-au recomandat între 35 – 40 de zile de îngrijiri medicale, semn că lovitura primită n-a fost o bagatelă! Apoi, înainte de a părăsi instituţia, fiica ei concluzionează: „Omul ăsta e foarte violent, aşa că trebuie să facem ceva ca să-l punem cu botul pe labe, fiindcă mama – care trăieşte singură – e înspăimântată permanent de acest om violent şi periculos. Plus că individul face gesturi cu palma în dreptul gâtului, de tăiere, scoţând un şuierat în loc de vorbe şi îngrozind-o teribil pe mama”!
