Recentul comunicat cu privire la fuziunea dintre PD si PLD, care va da nastere la 15 decembrie 2007 Partidului Democrat Liberal, mi s-a parut surprinzatoare, nu pentru ca s-a produs o miscare politica care mai devreme sau mai târziu era previzibila, ci în raport cu momentul în care a intervenit. Nu întâmplator, un mare cotidian a intitulat evenimentul: „osânditi la fuziune”. Este o caracterizare sugestiva si cuprinzatoare.
Surprinde nivelul „înalt” în care s-a preconizat fuziunea. Nu au fost anuntati nici macar liderii judeteni ai celor doua partide. Apoi, structurile teritoriale PLD nu erau bine organizate, partidul fiind înfiintat abea la începutul acestui an. Dupa rezultatele bune de la europarlamentare, ar fi trebuit ca noul partid sa se sedimenteze în teritoriu, sa aiba o identitate bine conturata, dar s-a aplicat dictonul: „omul propune, Dumnezeu dispune”. Asa s-a considerat la Cotroceni ca este bine, asa s-a procedat.
Nu am îndoieli ca cele doua congrese extraordinare vor aproba fuziunea, iar eventualele obiectiuni vor fi palide si nu vor putea obstructiona crearea partidului nou venit pe esichierul politic. Am, însa, îndoieli ca, sub o sigla unica, PDL va obtine mai multe voturi decât daca ar fi actionat sub nume propriu, chiar daca acest lucru se realiza sub forma unei aliante electorale.
Pare curioasa si evolutia Partidului Democrat. Dupa ce a facut parte din Internationala socialista, a trecut fara ezitari la Partidul Popular European, din care fac parte UDMR si PNTCD, cu care nici nu are relatii prea bune. Acum se spune ca viitorul program PDL va cuprinde si elemente liberale. De la ideologia socialista la cea liberala, în România confuziile de valori se produc cu usurinta si fara mustrari de constiinta. În acest context, declaratiile deputatului Daniel Buda ca „sunt multi liberali care doresc sa intre în partid” sunt cam optimiste. Ni se pare, dinpotriva, ca unii membrii PLD si simpatizanti ai acestora vor vota cu PNL.
Si în România interbelica au existat migratii de personalitati de la un partid la altul; sa ne gândim la Goldis, Goga, Alexandru Vaida-Voievod, ca sa ne referim numai la cei din Ardeal, dar aceste miscari se produceau cu mai multa masura. (Goga si Vaida-Voievod l-au parasit pe Maniu ca sa se puna în slujba lui Carol II, dar nu au obtinut mare lucru, terminând în anonimat o cariera politica extrem de promitatoare la începuturile ei.)
În tara noastra, trecerea de la un partid la altul a devenit sport national. Dan Ioan Popescu si Rodica Stanoiu au parasit PSD si s-au înscris la PC, Petre Roman a înfiintat un partid fantoma, sciziunile permanente din PRM au fost unul din factorii care au facut ca acest partid sa dispara practic de pe scena publica.
Modificarea cadrului politic ar fi utila daca s-ar produce o restructurare si în teritoriu. Altminteri, functioneaza pe toate tarâmurile o solidaritate transpartinica. Ma refer la diurna pentru parlamentarii ce au proprietati imobiliare în Bucuresti, la locuintele ANL repartizate unor generali si ministrii, etc., etc.
As dori sa ma refer si la rolul mass-media care s-a împartit în doua tabere: pro si contra Basescu, dihotomia este nu numai obositoare, dar intoxica opinia publica.
Va promit ca despre noul partid voi mai scrie, daca timpul va fi generos cu mine.
Adrian Man, Cluj-Napoca 6 decembrie 2007
P.S. În Catedrala Sfânta Treime din Blaj va avea loc la 16 decembrie 2007 hirotonirea a doi ierarhi ai Bisericii Române Unite cu Roma. Este vorba de Episcopii Vasile Bizau si Mihai Fratila, oameni tineri cu studii în strainatate, care s-au format dupa 1989. Acestia nu aduc cu ei acumularile de suferinta, dar si de stereotipii, ce caracterizeaza pe unii reprezentanti ai acestui cult, interzis în perioada comunista. De asemenea, o alta veste buna este încheierea unui pact de incluziune sociala încheiat de Guvernul Tariceanu cu Biserica Catolica din România de ambele rituri. Sunt obligat sa consemnez si evenimentele pozitive, deoarece sunt semne ale normalitatii.
