DIICOT Alba a suferit o înfrângere semnificativă în cazul dosarului în care patronii firmelor de transport Tabita Tour și Filadelfia sunt acuzați de constituirea unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală și spălare de bani. Tribunalul Alba a admis excepția de necompetență materială ridicată de apărare, constatând și nulitatea absolută a actelor de urmărire penală, probelor și mijloacelor de probă administrate de procurorii antimafia din Alba, ca urmare a reluării anchetei în septembrie 2021 și a rechizitoriului din decembrie 2022.
Dosarul a fost deschis inițial în 2012, iar cei implicați, membri ai grupului Filadelfia, au fost acuzați de evaziune fiscală, spălare de bani și constituirea unui grup infracțional organizat. În 2013, DIICOT a efectuat percheziții la sediile firmelor din Bistrița și la locuințele administratorilor, cercetând mai mulți angajați și colaboratori. Ulterior, dosarul a fost deschis la Tribunalul Alba, dar a trecut prin mai multe instanțe până când Înalta Curte a decis ca Tribunalul Alba să fie competent să judece cazul.
Dosarul, purtat de la Ana la Caiafa
De-a lungul anilor, multe probe au fost anulate ca fiind obținute ilegal, inclusiv interceptări telefonice și informatică realizate de SRI. Procurorii au refăcut dosarul de mai multe ori, iar în 2022, inculpații au fost din nou trimiși în judecată.
Instanța a hotărât însă că DIICOT nu mai are competență în acest caz, invocând Ordonanța de Urgență nr. 78/2016, care specifică ce infracțiuni pot fi investigate de această structură. În condițiile în care dosarul a fost deschis în 2012, iar infracțiunea de grup infracțional organizat a fost eliminată, DIICOT și-a pierdut competența de a-l instrumenta.
Lovitura de grație: Dosarul nu mai este de competența DIICOT
Acest caz lung și complex scoate în evidență provocările și dificultățile în menținerea și folosirea probelor legale, în special în dosarele de criminalitate organizată.
Instanța subliniază că necesitatea excepțiilor de competență în situații specifice este evidentă și ar trebui explicitată prin lege, așa cum s-a procedat în alte cazuri similare (de exemplu, cu Direcția Națională Anticorupție conform O.U.G. nr. 43/2002). În acest caz, DIICOT și-a pierdut competența asupra dosarului odată cu restituirea acestuia, în absența unei excepții legale. Argumentele instanței includ raportul inițial care a motivat adoptarea O.U.G. nr. 78/2016 și concluziile Deciziei Curții Constituționale nr. 302/2017. Prin urmare, actele DIICOT realizate după restituire sunt lovite de nulitate absolută, din moment ce organul nu avea competența legală de a continua instrumentarea dosarului.
