Un nou episod rușinos s-a consumat în culisele administrației clujene, unde jocurile de culise și obediența politică bat în picioare principiile transparenței și ale responsabilității față de banul public. În centrul scandalului: consilierul local Anca Ciubancan (AUR) și viceprimarul Oláh Emese (UDMR), membri în comisia de specialitate responsabilă cu analizarea alocărilor bugetare către cultele religioase.
Conflictul a izbucnit în momentul în care Anca Ciubancan a avut îndrăzneala – absolut justificată – de a cere un minim act de normalitate: să fie analizată documentația depusă de cultele religioase înainte ca banii să fie alocați. Pare de bun-simț? Nu și în Clujul în care primarul, viceprimarul și majoritatea PNL-UDMR decid totul, iar restul consilierilor sunt tratați ca niște simpli semnatari de formă.
3 milioane de lei împărțiți „după ureche”
În fiecare an, Primăria Cluj-Napoca alocă fonduri către cele șase mari culte religioase din municipiu. Cultele trebuie să depună o documentație privind proiectele pe care doresc să le finanțeze. Anul acesta, singurul cult care a depus documentația cerută a fost cel ortodox. Restul? Zero hârtii, doar promisiuni telefonice.
Și aici intervine grotescul: în lipsa oricăror documente, viceprimarul Oláh Emese a declarat nonșalant că a vorbit la telefon cu reprezentanții cultelor și că „au promis” că vor trimite documentele ulterior. Cu această justificare ridicolă, comisia a fost pusă în fața unui fapt împlinit, iar consilierii au fost chemați să semneze un proces verbal incomplet, superficial și lipsit de orice rigoare administrativă.
Ciubancan refuză să fie complice. Și are dreptate.
Anca Ciubancan a cerut ca această situație să fie notată în procesul verbal: că avizul a fost acordat în lipsa documentelor, la recomandarea telefonică a viceprimarului, care ar trebui să-și asume public responsabilitatea. Nimic ieșit din comun pentru o democrație funcțională. Însă nu și pentru Clujul „modern”, în care puterea reală nu are timp de legalitate, iar documentele se semnează ca simple formalități.
Desigur, Oláh Emese a refuzat categoric să includă aceste informații în procesul verbal. I-a pus consilierilor sub nas o hârtie sterilă, vagă și golită de conținut, așteptând semnătura lor obedientă. Ciubancan a refuzat.
Salvarea a venit din partea secretarului Primăriei
Finalul acestui episod absurd a fost tranșat de secretarul Primăriei, care i-a transmis clar viceprimarului că procesul verbal trebuie să reflecte realitatea dezbaterii, nu fanteziile administrative ale celor aflați temporar la putere. A fost o lecție dură, dar necesară: comisiile nu sunt un teatru de marionete, iar semnătura unui consilier local nu este un simplu decor birocratic.
Concluzie: administrația clujeană are o problemă gravă de integritate
Scandalul dintre Anca Ciubancan și Oláh Emese nu este doar o dispută personală. Este simptomul unui sistem în care deciziile se iau în spatele ușilor închise, fără analiză, fără transparență și fără respect pentru votul cetățenilor.
3 milioane de lei din bani publici au fost alocați pe vorbe, nu pe documente.
O comisie întreagă a fost pusă să valideze o promisiune telefonică.
Iar cine a cerut legalitate și asumare a fost luat peste picior.
