Peştera Piatra Ponorului, cunoscută și sub denumirea de Piatra Altarului, aflată în zona Padiş din Munţii Bihorului, este considerată drept una dintre cele mai frumoase trei peşteri din Europa şi între primele zece din lume.
Aflată în versantul drept al Văii Ponorului, peștera se desfășoară pe patru nivele (un nivel activ, unul semiactiv și două fosile), cu mai multe galerii ce prezintă o varietate de forme concreționare (speleoteme calcitice) și scurgeri parietale
A fost încadrată în categoria A, unde se regăsesc peşterile de valoare excepţională care, prin interesul ştiinţific sau unicitatea resurselor, sunt reprezentative pentru patrimoniul speologic naţional şi internaţional. Cavitatea are un regim de vizitare foarte restrictiv, nimeni neavând acces în ultimii 15 ani.
Peştera a fost descoperită în 1984 de către tânărul Daniel Cârlugea, care ulterior a participat şi la explorarea ei, alături de alţi speologi, în mod special din cadrul clubului de speologie Politehnica din Cluj. De-a lungul timpului, acest club s-a ocupat şi de cartarea peşterii.
Porţiunea de intrare, până se ajunge la cele patru galerii cu formaţiuni deosebit de frumoase, este extrem de greu de parcurs de către omul obişnuit. Practic, aici pot să intre doar cei care au o pregătire specială în domeniul speologiei şi cu echipament adecvat. Şi, în primul rând, este nevoie de o aprobare dată de către Comisia Patrimoniului Speologic, din cadrul Ministerului Mediului, precum şi de avizul de la Administraţia Parcului Natural Apuseni.
Cele patru galerii ale peșterii Piatra Altarului:
Galeria „Palatul”, încăpere înaltă de aproximativ 30 m, a cărei formă aduce cu cea a unei catedrale gotice. Aici se întâlnesc curgeri de calcit și domuri înalte.
Galeria „Paradisul” este ca un rezumat al peșterii, ce se termină brusc, cu un pârău de mondmilch și abundă in formațiuni, coloane, discuri, macrocristalele de calcit, buzdugani, nuferi, cristalele scheletice de calcit, în forma de triunghiuri excavate, stalagmitele monocristal, coloanele tip palmier, draperii, coralite, perle de peșteră;
Galeria „Geoda” unde se petrece un fenomen destul de rar și remarcabil, și anume transformarea apei supramineralizate în cristale perfecte de calcit, acoperind toată încăperea;
Galeria „Altarul” sau „Cimitirul Urșilor”, unde există sub stratul gros de calcit cranii de urși tineri de cavernă.
„Peştera este o bijuterie îngropată. Ea a rămas acolo, sperăm să o mai putem deschide având în vedere că încuietorile de la porţi sunt probabil ruginite, în mediul acela ostil. Peştera face bine, oricum, dar o peşteră care nu e vizitată e ca o mireasă care stă închisă în cămară. Aş dori ca măcar specialiştii să aibă acces acolo, cei care mai au de explorat, având la dispoziţie şi tehnică mai performantă”, susţine Daniel Cârlugea, cel care a descoperit-o în urmă cu 37 de ani.
În urma datării unor perle de cavernă s-a stabilit că peștera are o vechime de cel puțin 14.000 de ani.
Sursa: ziare.com
Citește și: Niciun tren nu mai pleacă din Gara de Nord! Angajații CFR au declanșat o grevă spontană!
