După ce s-a întâmplat la finalul anului trecut mă consider un cetățean de clasă inferioară. Am fost militar și nu –mi este rușine cu ce am ales să fac în această viață.
Familia mea, nu are tradiție miliară, străbunicii (ca toți ceilalți străbunici) au fost soldați. Au luptat în Primul Război Mondial, pentru foarte clar, promisiunea de a primi pamânt, cine nu știe sau nu crede povestea lui Ilie Moromete, mai este timp …
Bunicii au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, pentru Basarabia și Ardeal, atunci când tot clasa politică, ne-a predat fără să tragă un foc de armă. Unul dintre ei care a participat și la Campania Militară dîn Est, i-au fost recunoscute drepturile de veteran de război după 1990.
Eram copil ca să pot înțelege frustrarea, umilința sau disperarea acestor bunici sau străbunici, acum (deși mai sunt doar , probabil câteva sute de oameni, au venituri cu mult mai mici decât cele ale unui deputat sau senator care lucrează pentru cetățeni, doar un mandat de patru ani) …..
Și ei ca și mine sunt tot cetățeni de clasă inferioară!
Ca să mai tai din elanul „ postacilor de partid” vă spun de la început că am 32 de ani de serviciu militar, trei ani de Școală Militară de Ofițeri Activi și alți patru ani de Liceu Militar.
După cum doriți să calculați am 32, 35 sau 39 de ani în uniformă, servind România ….
În viața mea de militar (1978-2017) ca orice ofițer am avut mereu parte de deziluzii, umilințe, dar și de satisfacții. Unele mari, altele mai mici, unele clasice cazone sau altele mult mai perfide.
Umilințele din sistemul militar au fost mult mai elevate și mult mai consistente. În general ce am trăit eu au trăt și generațiile anterioare dar și cele ulterioare (poate doar generația de militari, epurată politic după 1948-1950, a fost mai mult traumatiată ).

  1. Prima dintre ele a fost la intrarea în Liceul Militar (LM) când plutonierul de companie (administratorul subunității) mi- a aruncat efectele militare și mi-a spus că dacă nu se potivesc se vor ajusta prin schimbare cu alți colegi la revista de front (practică uzuală a armatei, utilizată pentru armatele de militari conscripți), dar eu aveam doar 14 ani ,eram copil și nu înțelegeam ce se întâmplă, pentru că mama de fiecare data înainte să-mi cumpere haine , mă proba, mă întreba dacă sunt bune sau dacă-mi plac, iar acum dialogul era cu totul altul.
  2. În Liceu – un cimitir al tinereții mele, așa cum spunea Bacovia , în poezia lui, a trebuit să fac față orelor de curățenie sau instrucție impuse de colegii din anii mai mari. Pe această cale îmi cer scuze colegilor mai mari , de care uneori am fugit dar și celor mai mici din Liceu și Școala Militară pe care poate i-am supus acelorași reguli infame.
  3. Tot în Liceul Militar dupa 1980, după vacanța de Paște, a trebuit să arunc mâncarea de acasă la remorca special pregătită în rotonda de la capătul aleii de intrare în liceu, cu ideea că din punct de vedere sanitar – mâncarea de acasă se strică și puteam face toxiinfecție alimentară, de fapt regimul comunist interzicea ouăle roșii de Paști, cu care veneau de acasă toți copii, fiii unor țărani, muncitori, tehnicieni, ingineri, profesori, doctori sau economiști, dar și fiii unor subofițeri, ofițeri, diplomați, sportivi olimpici dar și membrii ai partidului comunist.
  4. La prezentarea în Școala Militară de Ofițeri Activi , comandantul companiei m- a luat la întrebări de ce am cravată îngustă, de ce zâmbesc, de ce sunt netuns și de ce am venit așa de târziu (venisem cu aproape două ore înainte de ora stabilită prin ordinul de serviciu)! După ce a verificat fișa și ordinul de serviciu, a înțeles că eram absolvent de LM , mi-a spus pe un ton grav – ca tine am mai văzut! De fapt voia doar să-și impună voința asupra unui simplu elev.
    5.Am fost umilit la gradul de locotenent/1985 de vastele cunoștiințe tehnice ale unor subofițeri sau maiștrii militari, sau de cele tactice ale unor ofițerii cu experiență în practica instrucției, mult mai mare. Dar pe acestea le-am privit mereu ca lecții de învâțat pentru că nu ai șansa să înveți pe gratis, aproape niciodată.
  5. Au urmat alte umilințe în timpul și după ce am terminat Academia Militară, unele mult mai grave decât sectoarele efectuate prin clasele colegilor de ani mai mari din Liceul Militar.
    Anii 1999-2001
  6. Am fost „cercetat” de ce nu am plătit facturile de energie electrică, termică și gaze naturale în condițiile în care Ministerul Apărării Naționale, descentralizând alocarea financiară, sub infuența unora care înțelegeau că nu sunt bani suficienții și a prostiei altora care aveau acces la resurse, ei (ministerul) fiind, cei care nu alocau fondurile și tot ei cei care mă „cercetau”. Am avut noroc pentru că lunar scriam note raport, note telefonice despre subiect, iar consilierul juridic al Armatei 1, a trebuit să plece așa cum a venit!
  7. Am trecut prin perioada când nu erau alocate suficiente fonduri pentru hrana militarilor în termen , iar un șef îmi spunea să schimb furnizorul de alimente! Asta ca și când , eu comandant de batalion , adusesem acești oameni sub arme. Îi aducea România!
  8. Am plătit , poate cel mai grav fenomen, prin 2000 – salariile personalului din fondurile CAR, fiindcă după plata celor din Minister și a celor din SMG nu au mai fost bani și pentru trupe, sau ceea ce consider eu, Armata reală.
    A urmat o perioadă la fel de tulbure care a culminat cu anii 2010-2011 când într-o zi veniturile ne-au fost tăiate cu 25% și s-a trecut la recalcularea pensiilor militare. Evenimente de mare intensitate emoțională care au produs mari tragedii în viața unor camarazi.
    Comandantul suprem a „promis” la Bilanțul/analiza din 2011 de la Minister că nu se va înâmpla nimic cu Armata, și toată lumea l-a crezut. După reducerea veniturilor, noul ministrul a avansat toți soldații la gradul de caporal și în același mod s-a reinventat o nouă armată de colonei (și asta după foarte mulți ani și sacrificii pentru realizarea unei piramide ierarhice clare) doar pentru a câștiga capital politic și liniște socială din partea soldaților și gradaților. Mai mult șeful SMG a ordonat ca toate activitățile să se desfășoare fără probleme, deși armata mă plăteau cu 75%.
    Umilințele multiple la care au fost supuși acești militari (unii mi-au fost profesori sau comandanți, alții colegi sau subordonați) au fost crunte.
    Îmi reamintesc o discuție cu fostul șef de stat major al Diviziei 57 tancuri din anul 2012, când l-am chestionat asupra recalculării pensiei militare. Răspunsul unui colonel de 70 de ani a fost – crezi că mai am puterea, răbdarea și obediența să stau la ușa unui X și să mă rog de el, sau să umblu cu cereri pe la arhivele și centrele militare. Eu mi-am făcut datoria, ei … Nu îmi doresc decât să fiu sănătos.
    Povestea de atunci m-a marcat, numai că în tumultul activităților zilnice aproape cred că am uitat.
    A urmat anul 2013 când aproape toată conducerea militară a fost decapitată (tot sub coordonarea comandantului suprem și a ministrului apărării), cred că 47 de generali au fost trecuți în rezervă odată, iar un alt șef SMG, clama fără echivoc – se va respecta legea….
    Anul 2017 a fost însă poate anul cel mai negru, în decurs de numai 4-5 luni (mai-septembrie, comandantul suprem), președinții Senatului și Camerei deputaților, primul ministru și clasa politică decidentă, vremelnică, au reușit să ne umilească de 3 ori:
    1 – Legea salarizării 153/2017 (LOV, Tudose, Dragnea, Dușe); Pentu cei care au uitat, armata a fost ierarhizată de la coeficientul de salarizare 1 – muncitor necalificat fără sporuri, echivalent cu funcţia de soldat – până la coeficientul de 4,35 – funcţia unui general de patru stele, în acest caz şeful Statului Major General. În timp ce un primar de comună cu o populaţie între 3 001 şi 5 000 de locuitori are coeficient 4,5; un medic dentist primar are coeficient 4,9, iar un dirijor, un solist vocal sau un mânuitor păpuşi marionete, gradul I A, are acelaşi coeficient de 4,35 (nu am nimic cu aceste categorii socio-profesionale extrem de necesare şi importante, cu meserii onorante, dar personal consider că importanţa socială şi responsabilităţile sunt total diferite), asta în condiţiile în care raportul dintre salariul minim şi cel mai mare salariu este de 1 la 12 şi tot prin acest act normativ, prevederile legale referitoare la drepturile la ieşirea la pensie a cadrelor militare au fost parţial anulate; O lege care le-a mărit la maxim indemnizațiile politicienilor iar celorlalți le promitea că se va aplica gradual în patru ani. Personal nu am crezut în acest mou Caritas …
    2- A urmat mărirea soldelor numai a soldaților și gradaților în iunie 2017 până la 1 450 de lei sau echivalentul salariului minim pe economie, astfel un soldat-gradat profesionist ajungând să depăşească în salariu un subofiţer şi chiar ofiţerii cu gradul de sublocotenent;
    Nimic rău în asta, cu excepţia acuzaţiilor că „generalii nu au vrut până acum să mărească salariile soldaţilor”. Schema propagandistică generând neâncredere între corpurile de militari dar si fricțiuni între soldați-subofițeri/maiștrii militari- ofițeri. Dar și acuzația că nu avem onoare; Practic toate acestea au afectat moralul Armatei, fără să existe nici măcar vreo analiza a Comisiilor de Apărare care sunt doar elemente de muzeu împâiate care au văzut soldatul în poze …
  • Nu s-a terminat, a urmat modificarea legii 223/2015 a pensiile militare de stat, privind plafonarea care a decuplat rezerva militară de Armată, o nouă umilință la care am asistat fiind în SMG.
    Toată această istorie generată de comandanți supremi, prim miniștrii, presedinți de senat, cameră a deputaților, comisii de apărare, miniștrii apărării, secretari de stat, politruci, etc … se repetă astăzi fără nici o remușcare din partea celor care au produs din nou un cataclism.
    Conform legii 80/1995 am dreptul la asistență medicala gratuită și atunci de ce mă taxați!
    După trecerea în revervă, mi-am pus mereu întrebările: cu ce sunt vinovat, cu ce am greșit, de ce sunt doar cetățen de rang inferior?
    Poate pentru că:
  • Am reprezentat România pe trei continente: obsevator militar ONU în Africa ,ofițer cu operațiile în SUA la USCENTCOM, am avut privilegiul sa comand 1400 de soldați Români în Afganistan … și atunci cu ce sunt vinovat?
    Zilnic îi mulțumesc celui de sus că ma dus dar și adus!
    Mulți camarazi nu au ajuns la pensia militară de stat, mulți camarazi răniți în Afganistan și Irak nu au unde să se trateze pentru că Ministerul nu vrea, nu știe cum, sau de ce trebuie el să plătească! De fapt contractul cu România este nefuncțional. Îmi pare rău pentru colegii mei mai tineri care , asemenea mie , cred în România!
    Comandantul Suprem și toate celelealte instituții trebuie desființate pentru că, nu respectă contractul pe care România mi l-a propus și parafat acum aproape 40 de ani!
    Cu ce v-am greșit doamnelor și domnilor politicieni?
    Cu faptul că am învățat permanent și am vrut să-mi depășesc condiția? Sau pentru că am avut curajul să reprezint România în Africa, America de Nord sau Asia sau fiindcă în 2017 nu am acceptat mizeria legislativă și insultele pe care mi le-ați adresat?
    Toate aceste umilințe și deziluzii, vă vor urma.Sunt curios dacă formula politică din anii 39-40, 44 va fi identică. Veți ceda teritorii și viața unor soldați pentru că nici măcar nu înțelegeți ce se întîmplă în lume ….
    În calitate de rezervist militar, vă rog să nu contați pe mine.
    Prefer să încalc legea (dar vă rog sâ înființați pușcăria militară), pentru că eu nu pot fi deținut de drept comun, nu am furat, nu am comis fapte penale, ci doar în calitate de cetățean de rang inferior, nu am pentru ce să lupt!
    PS
    De ce o scrisoare neterminată … pentru că ce va urma, sigur necesită continuare. Nu cred că decidenții politici care au văzut soldații doar în poză, înțeleg ceva și atunci, clar , vor mai urma noi reduceri de venituri. Este neterminată pentru că cele două Comisii de Apărare din Senat și Camera Deputaților, dar și foștii militari deputați și senatori, în 30 de ani nu au avut grijă decât de interesele de partid. Este o scrisoare neterminată, pentru că deputatul sau senatorul din Circumscripția mea electorală nu a avut niciodată curiozitatea să mă întrebe ce gândesc, subordonați constant și obligatoriu numai politicii de partid!
    Dacă ar trebui să mă adresez Comandantului Suprem și fostului camarad, acum Prim Ministru, ar trebui probabil acest mesaj intitulat. „ O scrisoare pierdută …”
    Fiindcă nici unul nu are curaj să-mi spună de ce sunt cetățean de clasă inferioară, în propria mea țară!… probabil asistați sociali care nu au muncit o zi în viața lor, sunt mai importanți… pentru că sunt mai mulți!
    Cu respect

Marius Harabagiu, General Maior in rezerva, fostul șef al Statului Major al Forțelor Terestre

9 COMENTARII

  1. Mai stiu o individa fosta lautareasa, dupa ce a venit in cluj, funar a facut o cetateanca de onoare pentru ca merita, strabunicii ei au luptat contra romanilor si al turcilor, bunicii in razboaie mondiale, iar ea sa luptat cu sticla de tuica inainte de cantari sa prinda curaj si dupa. Asa ca povesti de astea pentru prosti sunt destule

  2. eu mi am dat demisia in 2011 ca nu mai puteam supravietui cu salariul acela.. 20 de ani de cariera… ca n a fost taiat doar 25% ci si sporuri si tot…

  3. Militarii au ajuns batjocura României!
    Valul de dezinformare este atât de mare încât nimeni nu mai vede realitatea. Aduși în genunchi prin salarizare, mai apoi prin tăierea pensiilor. Politicienii se bazează pe faptul că noi nu șantajăm prin acțiuni de forță!
    Cum ar fi să întorc tunul tancului spre Prefectură și să îi întreb cum e cu solda mea?
    Mai vorbim cu camarazii alături de care am luptat, camarazi din țări normale. Le povestim batjocura la care suntem supuși zilnic de mass media. Sunt șocați de așa ceva! Trebuie sa știe toți cum se poartă cu noi concetățenii noștri.
    Țara asta nu merită militarii pe care îi are!
    Vreți „privilegiile” noastre! Veniți alături de noi!

  4. În primul rând tot personalului angajat la stat i s-a tăiat 25%. Și alții nu aveau salariu de colonel. Să ne spună cum a ieșit la pensie cu o sumă mai mare decât ultimul salariu, dispărând pur și simplu. În condițiile în care nu aproba o mutare pe motive familiale nici măcar în aceeași garnizoană…… semnat: un căpitan în rezervă.

  5. Un adevar crunt! Fac parte dintr-o familie cu lungi traditii militare. Am suportat umilinta de cand era copil. Am crescut intr-un cartier de militari, ai caror copii au trait aceeasi umilinta , ne imbracam in pufoaica si purtam cu mandrie bocancii militari, dar parca niciodata umilinta nu a fost atat de mar ca in ultimii ani. Nu ministerul este cel vinovat de asta ci lingaii care au ajuns in diferite trepte ierarhice fara a avea un alt merit decat acela ca au spate . Maiori, colonei si generali are cred ca sunt buricul pamantului daca ajung in anumita functie. Sunt atat de patrunsi de functia detinuta incat uita . Uita ca la cei 25% taiati in 2010, s-au mai adaugat inca 25% din normele de hrana si echipament, si alte 25% din indemnizatia de chirie . Bani pe care noi nu i-am mai vazut niciodata . Si ei tot colegi cu nou sunt , dar au facut pact cu dracu si nu vor sa inteleaga ca orice modifucare in minus ii va afecta si pe ei . Sa nu uitam modificarea de coeficienti din 2007 in minus pentru subofiteri in doua randuri consecutive dar in favoarea ofiterilor in acelasi raport . Sa nu uitam indemnizatia de comanda care a fost anulata pentru subofiteri printr-un simplu text.,, doar pentru ofiteri,, desi subifiterii tin in spate multe din functiile de ofiteri neocupate.Degeaba legea spyne ca se vor plati din 01.01 2022 , fals .. Sa u yitam normele de hrana actualizate doar pe hartie sau coeficientul de ierarhizare neaactualizat din 2009 . Pentru toate exista un termen in fiecare dispozitie financiara,, ,,se proroga,, , dar si ,, se platesc la valoarea din anul precedent,,, care si acela a fost platit la valoare celui precedent si tot asa. Umilita cand te uiti in portofel este imensa . Este al doilea an un care colegii nostri nu fac lobby pentru ca nou sa aju gem la un nivel echitabil dupa legea salarizarii unice , chiar daca aceasta nu imi recunoaste dreptul ca si eu care am terminat masterul in politehnica cu 10 , sa am un nivel de salarizare mai mare . Tot umilinta este si atunci cand desi , esti vazut tot ca un plebeu. Sa nu uitam colegii sgv sau civili si ei supusi lq qceleqsi umilinte ale sistemului create de .. alti colegi care ne conduc in structuri inalte sau de catre polititienii ce au legatura cu armata lq festivitati sau lq Colegiul superior de aparare. Un civil din Mapn cu incadrat pe studii medii sau superioare uneori , are un salariu cu mult mai mic decat orice alta persoana din administratia publica. . .Dar toate umimintelw din sistem nu sunt vazute de xei care ar teebui sa le vada sau de catre ziaristii platiti care ne aduc aminte cat de norocosi suntem noi , ce beneficii si ce salarii mari avem . Sunt printe ultimii mohicani din promotie care se incapataneaza sa ramana in sistem , mereu cu credinta ca se va schimba ceva . Ceilalti colegi , scarbiti , au parasit sistemul . Sunt profund deceptionat si ma intreb cat o sa mai rezist pana si eu o sa fiu la fel de scarbit.

    • Am citit tot ce ati scris dar, cu greu, am inteles deoarece ati scris cu multe greseli. Cred ca, inainte de a posta, ar fi bine sa recititi si sa corectati textul daca vreti sa fiti inteles.

      • Am mai văzut articolul ăsta dar cu o altă fotografie. Unii dintre noi își dau seama cam greu ce li se întâmplă. Eu până prin 2008-2010 tot votam liberali, credeam eu că fac parte din clasa mijlocie (aici îi încadram eu pe cei care munceau). A venit bășelo și mi/a demonstrat că de fapt nu așa stă treaba. Atunci cei ca mine au pierdut mai mult de jumătate din venituri. Am protestat cam cum o face/ți acum dumneavoastră. Acum v/a venit rândul. Vă înțeleg și vă sunt alături deși mulți dintre colegii mei din vremea lui bășelo se bucurau că le cresc veniturile (mai țineți minte că de la maior în sus veniturile au crescut binișor) ba mai mult considerau că tot ce se întâmplă e absolut normal.
        Colegul de mai sus s/a exprimat mult mai corect decât o fac mulți politicieni și chiar colegi de ai noștri cu grade mult mai mari.

  6. Respectele mele dle general. Suntem cetateni de rang inferior si pt ca suntem noi, militarii dezbinati si fricosi!
    Va spune umilitul fost Atasat Militar, Terestru, Aero si Naval in Republica Turcia din perioada 1996-2001, col. ret. Stanislav Adrian Claudiu

    • as vrea sa stiu daca atunci cand erati pe functii inalte ati avut curajul sa comentati vreodata ceea ce spuneti acum.ce ati facut atunci?doar plecaciuni si pozitia de drepti!!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here