In orasele cu peste 200 de mii de locuitori, romanii o duc mai bine decat in vest. Aici, 2-3.000 euro/familie echivaleaza cu venituri de 6-10.000 euro/familie afara. Daca nu credeti emigrati si la intoarcere veti vedea ca cei care au ramas sunt mai realizati.

O sa-mi spuneti de unde stiu sau pe ce ma bazez. Pe cifre, lucruri reale verificate dupa ce am vizitat peste 100 de tari si am „parcurs” ani de zile printre straini. In ultimii 25 de ani, am vorbit cu mii de oameni si am vazut la fata locului care este valoarea banilor, atat in Romania cat si in cele mai dezvoltate tari din lume.
Acest articol face referire strict la cei nemultumiti de viata la oras. „Capsunarii” si romanii care pleaca la munca pentru ca nu au alta varianta in Romania au tot respectul meu si le inteleg decizia. Problema este ca acestia se vaita mult mai putin decat cei care au un trai mai mult decat decent la oras si nu realizeaza inca cat de norocosi sunt.
Romania, tara noastra, mult hulita de…romani este un adevarat paradis fiscal. Pana la 1.000.000 euro – cifra de afaceri, se plateste 1 (UNU)% impozit. Ce vreti mai mult? Chiar si asa, se fura la greu. Nu se dau bonuri fiscale peste tot, munca la negru este inca in floare si tot nu e bine. Romanul are o gena speciala:”vaicareala”!
Corporatistii o duc minunat. Lucreaza in birouri frumoase, au salarii foarte bune, minim 1.000- 1.500 euro/luna, cu toate contributiile aferente platite corect la stat. Managerii trec de 2.000-3.000 euro lunar, ceea ce e mai mult decat confortabil. Cand lucrezi in firme multinationale, care au proceduri batatorite de zeci de ani, nu trebuie sa fii vreun geniu ca sa ai un job bun si sa fii bine platit.
Bugetarii sunt cei mai linistiti. Majoritatea nu au nicio responsabilitate individuala. Totul se reduce la asumarea institutiei, daca se produce vreodata. Cu salarii care concureaza si depasesc salariile din mediu privat (chiar am auzit ca se dau spagi sa te „integrezi” in campul muncii functionarilor publici!) ai o viata profesionala linistita. Macar ei nu se vaita si e logic de ce nu o fac. Sunt cei mai protejati romani, mai protejati chiar si decat asistatii sociali.
Cand lucrezi la patron, mediul privat iti mai poate juca feste. Mai o criza, mai o recesiune, mai o insolventa/un somaj, riscul e un pic mai mare. Chiar si asa, cine stapaneste bine o meserie, tot isi gaseste un job rezonabil si duce acasa peste 5.000 lei. In actualele conditii economice, orice castig peste 1.000 euro/angajat/luna iti asigura un trai decent intr-un oras mare, daca esti cumpatat.
In mediu privat, munca la gri e un fenomen raspandit, mai ales la IMM-uri. Salariu minim pe economie acopera angajarea oficiala si restul „in mana”, in functie de cum merge treaba. Asta e adevarul, asa functioneaza marea majoritate a economiei private la nivel micro pana la societatile medii. Toata lumea traieste binisor si se descurca individual. Atata timp cat contributiile salariale depasesc 70%, complicitatea antreprenor – angajat asigura un profit minim in zona privata.
Pentru toti cei nemultumiti de viata la oras si cei care cred ca in strainatate umbla „cainii cu covrigi in coada”, am un mesaj simplu: emigrati. Mergeti acolo si veti vedea cum sunteti tratati. Da, s-ar putea sa castigati mai multi bani, daca gasiti un job cautat si sunteti foarte buni intr-un domeniu. Dar, nu uitati sa calculati cu ce ramaneti cand trageti linie la sfarsitul lunii. Atunci veti descoperii ca o chirie este de 2-3 ori mai mare decat in Romania si conditiile de locuit mai proaste. Deplasarile sunt de 3-4 ori mai scumpe, mancarea la un restaurant obisnuit este mai proasta si platesti mult mai mult decat in tara ta, etc. La sfarsitul unei perioade de munca asidua si stres mai mare decat ai trait in propria tara, s-ar putea sa constati ca ai luat „plasa” si efortul nu a meritat.
Unde mai pui ca peste 95% dintre romani sunt proprietarii unui imobil, spre deosebire de media europeana care este in jur de 50%. Mai mult, impozitele pe locuinte in Romania sunt o gluma pe langa banii platiti de un occidental pe o casa similara, intr-un oras asemanator ca posibilitati.
Daca lasam Covid-ul deoparte, in conditii normale, oricine poate calatori in strainatate, la preturi decente si poate „gusta” din viata marilor metropole, ca turist. Mari specatacole si evenimente internationale de top au ajuns si in Romania. Artisti si personalitati marcante au trecut Romania pe harta propriilor turnee.
Cand vorbim despre tara in care ne-am nascut, cred ca merita sa vorbim mai atent. Nu trebuie neaparat sa o iubim, dar macar, trebuie sa o respectam. Sigur, sunt multe lucruri care trebuie schimbate sau imbunatatite, dar hai sa nu ne blamam existenta, ca nicio tara nu e perfecta si in orice oras mare sunt probleme. Diferenta este cum ne raportam ele si daca stim sa ne bucuram de ce ne ofera Romania, asa cum este ea.

sursă: ziarul financiar

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here