Orădenii aleg calea cu diamante

Budismul este principala religie a mai multor ţări din estul Asiei. După cel de-al Doilea Război Mondial, ideile lui Buddha au devenit un domeniu de interes şi de inspiraţie pentru tot mai mulţi occidentali. De la începutul anilor '90 învăţăturile lui Buddha numite „Dharma” pătrund  şi în România.

După ‘89, primul oraş din ţara noastră unde pătrunde budismul este Oradea. În anul 1993, unul dintre cei mai experimentaţi maeştri budişti, Lopon Ceciu Rinpoce, vizitează oraşul de pe Crişul Repede, fiind cazat în apropiere de Parcul Petofi. Doi ani mai târziu, Lama Ole Nydahl iniţiază în acelaşi loc, Centrul de Meditaţie Budistă „Calea de Diamant”. În Oradea sunt mai multe centre unde se practică budismul, însă doar la acesta au loc zilnic meditaţii gratuite.

Integrare în absolut
„Budismul se bazează pe trei piloni principali: informaţia, meditaţia şi starea de conştiinţă. Fiecare budist trebuie să cunoască religia cu care are de-a face, iar abia apoi urmează meditaţia, cu ajutorul căreia se ajunge la consolidarea stării de conştiinţă atinsă”, spune Kadar Jozsef, practicantul de la Centru de Meditaţie Budistă din Oradea. Scopul învăţăturii lui Buddha este realizarea potenţialului intrinsec al corpului, vorbirii şi al conştiinţei. „Karma” reprezintă cauza şi efectul acţiunilor, şi nu un destin dinainte stabilit. Prin metodele Căii de Diamant se întăreşte karma pozitivă, iar cea negativă se purifică. Diferenţa dintre budism şi creştinism este că budiştii cred într-o conştiinţă, în absolut, iar viaţa este un flux continuu de energie. Creştinii susţin că Dumnezeu a făcut lumea şi tot ce ne înconjoară. „Buddha nu este un creator pentru noi, ci el ne oferă un statut de egali şi calea pe care a urmat-o pentru a ajunge la iluminare, continuă Jozsef. Noi nu suntem foarte preocupaţi să-i ajutăm pe cei din jur. Nu facem opere de caritate, ca şi catolicii. Zilele trecute, Ola Nydahl, a venit la Oradea cu un grup de budişti din străinătate. Lângă noi a apărut un bărbat rănit la picior şi urmând exemplul lui Ola Nydahl, am adunat bani pentru ca omul să beneficieze de îngrijiri medicale. Nu ne propunem să donăm sume de bani pentru ajutorarea celor în nevoie, este ceva pe moment, care vine din interior”. Buddha a oferit învăţături pentru trei categorii de oameni. „Pentru egoişti, care se gândesc doar la ei, au fost 21.000 de învăţături despre cauză şi efect, numite „Calea Mică”(„Hinayana”). Pentru altruişti, cei care doresc să-i ajute pe cei din jur, a scris alte 21.000 de învăţături despre compasiune şi înţelepciune, care poartă denumirea de „Calea Mare” sau „Mahayana”. Oamenii care aveau o putere de înţelegere mai mare şi o încredere profundă în propria lor natură, Buddha le-a înfăţişat „Calea de Diamant” sau „Vajrayana”, a zis practicantul.

Viaţă de budist
Meditaţia budistă diferă de cea hindusă, deoarece hinduşii consideră că omul are cinci centre de energie, spre deosebise de cele şapte ale hinduşilor. Meditaţia înseamnă a rămâne în mod neforţat în ceea ce este. Următorul pas este eliberarea, adică acceptarea că trupul, gândurile şi sentimentele se schimbă în continuu şi nu pot forma un ego realmente existent. Cel mai important pas este iluminarea, când conştiinţa devine liberă în sine.      Budiştii nu practică yoga, ci au doar câteva exerciţii pentru corp. „Stând în picioare, cu palmele deasupra capului, le coborâm spre centrele de energie. După aceea, ne aşezăm pe burtă cu braţele întinse lateral şi ne relaxăm. Apoi apropiem mâinile până ce degetele se unesc deasupra capului”, precizează Jozsef. Mai sunt şi alte exerciţii, dar ele trebuie făcute după procesul de respiraţie. Exerciţiile pot deveni periculoase, şi chiar mortale, dacă nu sunt făcute corect. Budiştii nu au un regim alimentar diferit de creştini. „Lumea crede că suntem vegetarieni, dar nu este adevărat. Putem mânca şi carne, numai să nu fim noi cei care i-am provocat moartea animalului. Nu suntem nici împotriva alcoolului sau a fumatului, dacă sunt consumate în cantităţi mici. Ola Nydahl spune că drogurile provoacă o plăcere foarte mare, dar de scurtă durată. Urmarea este o cădere în abis. Aceeaşi energie ar putea fi trăită într-o perioadă mai lungă de timp, fără neplăcerile de după”, zice Jozsef.

Kar-ma-pa-ce-no
O şedinţă de meditaţie are rolul de a te împăca cu tine şi a accepta lucrurile aşa cum sunt. Desculţi, practicanţii intră într-o cameră mare şi răcoroasă. Pereţii sunt acoperiţi cu imaginile celui de-al 16-lea şi 17-lea Karmapa. Lângă fereastră este altarul cu mai mulţi Buddha auriţi. Fiecare cursant îşi alege o pernă, pe care se aşează mai târziu. „Piciorul stâng se pune sub şezut, iar cel drept în faţa celui stâng sau chiar pe piciorul drept. Coloana vertebrală trebuie să fie dreaptă, iar bărbia lăsată în piept. Mâinile se sprijină pe picioare. Ochii pot rămâne închişi sau deschişi, poziţie pe care o alege budistul”, spune Jozsef. Practicanţii nu trebuie să vină zilnic la centru, ci doar atunci când simt nevoia. Se pot reculege şi acasă. Începe meditaţia. Jozsef citeşte cuvântul de binecuvântare a lui Ola Nydahl, după care urmează meditaţia celui de-al 16-lea Karmapa. Toţi respiră adânc, ascultă vocea practicantului şi repetă în gând cuvintele lui. După aproape fiecare paragraf se face o pauză de meditaţie. Cursanţii nu se mai gândesc la nimic şi nu îşi analizează ideile care le trec prin cap. Încearcă să-şi imagineze un Buddha aurit, cu o coroană neagră pe cap, care se află în faţa lor. Buddha le transmite din centrele lui de energie, trei lumini, însoţite de sunetele “ooo”, “ahhh” şi “iunc”. Din cap, centrul corpului, o lumină albă se revarsă în creştetul cursantului. Din gât, centru al vorbirii, o lumină roşie, iar din zona inimii, centrul conştiinţei, o lumină albastră. Iozsef repetă sacadat silabele „Kar-ma-pa-ce-no”, de mai multe ori, până îţi dă impresia că sunetele se pierd în jurul tău. Peste câteva minute, meditaţia ia sfârşit. „Când cursanţii au ajuns la un nivel mai înalt, rostesc şi o binecuvântare în sanscrită, pe care cursanţii o pot citi odată cu mine”, adaugă Jozsef.

Boxă
Gyalwa Karmapa este primul lama tibetan care s-a încarnat conştient. A trăit mai multe vieţi ca yoghin în nordul Indiei, continuând şirul de încarnări până în zilele noastre. După invazia chineză din 1959, al 16-lea Karmapa, a părăsit Tibetul, asigurând astfel dăinuirea tradiţiei Karma Kagyu. Cu ajutorul discipolilor săi proveniţi din Occident el a transmis învăţăturile şi în această parte a lumii. Thaye Dordje, al 17-lea Karmapa a fost ajutat să fugă din Tibet în primăvara anului 1994. În prezent trăieşte în India. Lama Ole Nydahl, fondatorul centrului din Oradea, împreună cu soţia sa Hannah, au fost primii discipoli occidentali ai celui de-al 16-lea Gyalwa Karmapa. Din 1972, după trei ani de practică intensă în Himalaya, Lama Ole învaţă scopul şi metodele Căii de Diamant în toate colţurile lumii.

Boxă
Buddha („cel trezit”) s-a născut în urmă cu 2500 de ani, la graniţa dintre India şi actualul Nepal. A crescut într-un mediu privilegiat, fiind moştenitorul la tron. La curtea tatălui său poposeşte un vrăjitor, care prezice destinul prinţului Buddha. Dacă în tinereţe nu va cunoaşte durerea va ajunge un rege puternic, căruia i se vor închina multe popoare. Dacă va suferi, va părăsi tronul ţării pentru a se dedica studiului şi va deveni un mare înţelept. Regele îi îndeplineşte fiului său toate poftele pentru a-l feri de supărări şi nu-l lasă să părăsească palatul până la vârsta de 29 de ani. Slugile care îl păzeau adorm, iar Buddha iese din palat. Se întâlneşte cu un om care avea lepră, iar mai apoi cu un bătrân gârbovit. Află că şi un prinţ poate fi bolnav şi poate îmbătrâni. Se supără şi mai tare când vede oameni morţi şi află că şi el e sortit pieirii. Se retrage în pustiu timp de şase ani şi descoperă calea spre iluminare (cea de mijloc, nici de ascet şi nici de desfrânat). Scrie 84.000 de învăţături, cuprinse în 108 cărţi. Învăţăturile lui poartă numele de „Dharma”, ceea ce în sanscrită înseamnă „felul în care sunt lucrurile”. „Pot să mor fericit. Nu am ţinut nici o învăţătură doar pentru mine. V-am dat tot ceea ce poate să vă ajute”, spune Buddha la sfârşitul vieţii sale.

Carmen Brehoi