La aproape sapte ani de la controversata rapire din Irak, Gazeta de Cluj va prezinta un interviu in care jurnalistului si autorul Ovidiu Ohanesian isi prezinta punctul de vedere cu privire la retragerea fortelor romane din zonele de conflict, la competenta serviciilor secrete dar si legat de credibilitatea actualelor institutii de presa din Romania.
Reporter: Cum comentati declaratiile recente ale presedintelui Traian Basescu, care afirma faptul ca retragerea trupelor romanesti nu mai este posibila in 2013?
Ovidiu Ohanesian: Daca va referiți la trupele romanești dislocate in Afganistan, eu cred ca cel puțin in parte, președintele are dreptate. Romania și-a asumat niște obligații odata cu accederea in organizațiile euro-atlantice. Ca este vorba de 2013 sau de alta data, in mod sigur, cand prezența lor nu va mai fi necesara, militarii romani vor fi retrași. In același timp este clar ca deciziile importante la nivel de conducere NATO (de exemplu) exced voința oricarui președinte sau premier romani. In sprijinul acestei afirmații, va aduc aminte incidentul diplomatic al “scrisorii ambasadorilor in Italia” din 2007, care a cantarit greu la decizia demiterii fostului ministru de externe Mihai Razvan Ungureanu și la “trecerea in rezerva” a ambasadorului nostru (sub acoperire) la Roma de la acea vreme Cristian Colțeanu. Tot despre retragerea trupelor din Afganistan era vorba.
Rep: Ati fost reporter in Irak , cum credeti ca a evoluat situatia politica din lumea araba, la un an dupa izbucnirea “revolutiei arabe”?
Ovidiu Ohanesian: Nu am veleitați de analist de politica externa. Dar daca tot ați intrebat, va pot raspunde ca un an nu inseamna mare lucru in fața istoriei. Avand in vedere faptul ca deciziile majore se iau in birourile serviciilor secrete, ar trebui sa mai așteptam pentru a vedea care au fost interesele și strategiile care au stat la baza primaverii arabe. Poate ca, intr-un viitor apropiat, vom observa ca a fost vorba doar despre o reașezare a zonelor de influența a marilor puteri in lumea araba.
Rep: Cat credeti ca va mai dura dictatura in Siria considerand ca restul tarilor arabe au reusit, sub o forma sau alta, sa scape de sub totalitarism? Nu ar fi necesara o interventie mai activa a Occidentului cu privire la situatia din Siria, din moment ce dimensiunea macelului civil ia amploare si nu pare sa se termine in curand?
Ovidiu Ohanesian: Revin la ceea ce va spuneam inainte. Mai mult sau mai puțin vizibil, Occidentul a intervenit deja. Totuși, va rog sa luați in considerare și ultimele mișcari ale Rusiei in zona. Cat despre termenii : macel, dictatura și totalitarism, permiteți-mi sa am unele rezerve. Acum, la mai bine de 20 de ani de la Revoluția romana, dupa ce am avut acces la marturii și documente inedite din acea perioada, m-aș feri sa trag concluzii sau sa dau un verdict despre o potențiala intervenție in forța in Siria.
Rep: Cum comentati faptul ca Romania lui 2012 a ajuns sa aiba ca premier un fost sef de servicii secrete? Vi se pare normal?
Ovidiu Ohanesian: Dar ce mai este normal in Romania ultimilor ani !? Am atras atenția de nenumarate ori ca ne indreptam catre o dictatura mascata. Instituțiile statului sunt in degringolada, jurnaliștii sunt arestați, haituiți și intimidați. Politicienii și oamenii de afaceri se feresc sa mai vorbeasca pe telefoane, dar sunt dirijați in direcția dorita de putere prin fire invizibile și cu ajutorul dosarelor. Cele mai mari bugete sunt alocate serviciilor secrete care au depașit ca numar de angajați mult hulita Securitate ceaușista. In aceste condiții, pe cine sa numeasca Traian Basescu la conducerea unui guvern de “acoperiți” ? Cine sa desavarșeasca acțiunile de poliție politica ale regimului actual ? Tot un securist. Unul de tip nou, format la școala SIE, cu dosar la SIE.
Rep: Legat de competenta serviciilor secrete romane, cum comentati faptul ca Omar Hayssam inca nu a fost prins, ca deputatul Mihail Boldea a fugit din tara fara nicio problema iar DIIICOT declara la scurt timp ca nu are niciun indiciu despre unde s-ar putea afla acesta?
Ovidiu Ohanesian: Despre Omar Hayssam am vorbit prea mult. Nu am de gand sa revin la dosarul Rapirea din Irak. Va spun doar ca Hayssam era implicat in chestiuni mult mai grave pe teritoriul Romaniei alaturi de celebrul traficant internațional de armament Viktor Bout, recent condamnat la 25 de ani inchisoare in SUA. Sta drept dovada dosarul strict secret de importanța deosebita 628/D/P/2005 al DIICOT, referitor la rețeaua Omar Hayssam și legaturile sale cu serviciile secrete romane, politicieni și oameni de afaceri. Nu intamplator, pentru prinderea celebrului traficant Bout, DEA SUA a deplasat la București in perioada ianuarie-februarie 2008 o echipa de agenți speciali și echipamente de interceptare. Bout a fost prins datorita informațiilor furnizate de Omar Hayssam, Mohammad Munaf și Ivan Grigorievici Busuioc, arestați și interogați de DIICOT dupa 2005. Povestea este complicata. Cert este ca, teroristul Mohammad Munaf a fost predat americanilor și nu a mai fost niciodata cerut de romani in vederea judecarii, teroristul Omar Hayssam a trecut granița in 2006 cu concursul larg al autoritaților romane, Viktor Bout este condamnat in SUA. Partenerii romani ai acestora se plimba liberi prin tara, așteptand urmatorul tun. Daca doriți sa aflați cate ceva despre competențele serviciilor secrete romane, va invit sa parcurgeți declarația fostului șef DGIPI Virgil Ardelean, data cu ocazia demiterii sale, in care spune cu subiect și predicat ca autoritațile romane la cel mai inalt nivel știau ca Hayssam fuge. Puteți cere oficial acces la dosarul DIICOT 628/D/P/2005, mai cunoscut sub numele de “Armamentul”. Și daca tot nu v-ați convins, va pot pune personal la dispoziție pentru publicare lista documentelor (in mare majoritate strict secrete) emise de DGIPI, rapoarte care dovedesc fara tagada ca autoritațile l-au lasat pe teroristul Omar Hayssam sa fuga. Ce sa mai discutam despre pionul Boldea ? Probabil, o reglare de conturi in interiorul PDL. Un fir de nisip in noianul crimei organizate la nivel de stat in Romania.
Rep: Avem prea multe servicii secrete care se incurca intre ele sau mai simplu exista o lipsa de profesionalism, ca sa nu o numim incompetenta? Credeti ca romanii vor afla la un moment dat adevarul cu privire la rapirea dumneavoastra si a colegilor din presa?
Ovidiu Ohanesian: Exista date concrete la nivelul Uniunii Europene ca, in Romania, serviciile secrete prospera. Se pare ca in regimul Basescu, numarul angajaților in serviciile speciale a depașit de trei ori numarul securiștilor dinainte de 1989. Statul polițienesc s-a intarit la nivelul tuturor instituțiilor de forța, iar obediența conducerii SIE și SRI (principalele servicii secrete romanești) in fața puterii politice este mai mare ca niciodata. Cat despre competența și profesionalism, puteți sa judecați singuri. Mai exista serviciu secret extern in lumea civilizata care funcționeaza de 50 de ani in aceleași sedii (din perioada comunista) cum face SIE ? Cum este posibil ca trei inalți demnitari publici (fostul premier Emil Boc, actualul premier M.R. Ungureanu și fostul ministru al Finanțelor Gheorghe Pogea) sa deconspire in documente publice, locații strict secret de importanța deosebita aparținand Serviciului de Informații Externe și apoi sa scape basma curata ? Ca dovada, va pot inmana documentele semnate de cei trei corifei și publicate in Monitorul Oficial al Romaniei. Ca baieții cu ochi albaștrii se calca pe picioare, nu este o noutate. Exista concurența intre spioni inca din vremea Securitații, cand se calcau pe bataturi agenții direcțiilor interne cu cei din DIE, DIA și așa mai departe. Mai aproape de noi, studiați cu atenție scandalul in care a fost implicat Grupul Special de Protecție și Intervenție "Acvila", in 2009, nimic altceva decat o reglare de conturi intre MAI și SRI. Despre rapire, romanii au aflat deja. Nu știu cat ii mai intereseaza subiectul, dar am avut grija, personal, sa pun la dispoziția celor interesați documente, filme, marturii despre grozavia acelor clipe. Am scris trei carți și mai am in lucru inca doua. Am scos cu greu din spatele ușilor inchise adevarul despre rapirea din Irak și ce se ascunde in spatele acestei afaceri. Am adus in fața opiniei publice filme, fotografii și documente, realizate de serviciile secrete americane (Hostage Working Group) și de poliția criminala irakiana (Shark El Khanat). Vi le pot pune la dispoziție oricand pentru publicare.
Rep: La sfarsitul anului trecut ati lansat volumul doi al carții „Puterea din umbra. Raport din spatele usilor inchise” in care ati lasat sa se inteleaga ca Romania actuala este condusa de alta generatie de securisti, insa care au aceleasi moravuri. Luand in considerare faptul ca in carte ati pus la dispozitia publicului documente, dosare sau fotografii, nu v-a fost frica de faptul ca, “deranjand” structurile secrete, cariera sau chiar viata dumneavoastra ar putea fi pusa in pericol?
Ovidiu Ohanesian: Exista dovezi incontestabile ca actualul regim de la București a facut tot ceea ce era omenește posibil sa mușamalizeze dosarele “Rapirea din Irak” și “Armamentul” in care este cuprins adevarul despre crima organizata la nivel de stat din Romania. Au uitat insa, cu cine au de-a face. Ohanesian Eduard este jurnalistul caruia in Irak i s-a pus in frunte un Kalașnikov cu glonț pe țeava. M-au marginalizat, cenzurat, intimidat, amenințat de-a lungul acestor ani, fiindca mi-am facut datoria de jurnalist și am scos mizeria instituționala la iveala. Chiar daca acest lucru a zguduit Romania. In acest sens țin sa va readuc aminte de scandalul “cd-ului cu informații clasificate de la baza aliata din Kandahar”, prezentat de Ohanesian la posturile TV centrale. In fapt, primul scandal tip Wikileaks, lasat pe la noi cu arestari de jurnaliști și militari, trimiteri in judecata și demisii la nivel inalt in MApN. Aveți in vedere ca datorita fugii lui Omar Hayssam au fost demiși trei șefi ai serviciilor secrete și procurorul general al Romaniei. Apoi au fost maziliți procurorii de caz. Motivul adevarat ? Nu reușisera sa mușamalizeze in totalitate afacerea traficului ilegal cu armament in care sunt implicate autoritațile romane. I-am intrebat atunci cum este posibil sa trimitem militari sa-și riște viața pe campurile de batalie alaturi de aliați, in timp ce serviciile secrete romane furnizeaza armament inamicului. Sa-mi fie frica de niște derbedei cu gulere albe care conduc astazi țara ?
Rep: Se afirma ca exista publicatii sau televiziuni care ar aservi un grup de interese sau politic. In aceste conditii, cat de “libera” credeti ca este presa din Romania, cata incredere poate avea lumea referitor la informatiile pe care le divulga presa?
Ovidiu Ohanesian: Ce sa ne mai ascundem dupa deget ! In ultima vreme, cel puțin la nivel central, presa s-a imparțit in doua mari categorii : prietenii și dușmanii lui Traian Basescu. Eu prefer sa raman un jurnalist de moda veche. Cred ca adevarații jurnaliști nu ar trebui sa se ocupe de afaceri in timp ce profeseaza și ca sunt datori sa fie atenți mai mult la abuzurile puterii. Din pacate, prea mulți deontologi, analiști sau lideri de opinie au ramas tributari serviciilor secrete. Cat despre marile trusturi de presa, va pot spune cu siguranța ca au fost ridicate prin contribuția unor servicii secrete și cu acordul lor. Daca pe vremuri, presa de stat era pepiniera de securiști, colaboratori și informatori ai regimului de trista amintire, astazi, noile servicii speciale au reușit sa invadeze redacțiile ziarelor și ale televiziunilor private cu haite de turnatori și ofițeri acoperiți. Racolați mai ales prin cointeresare materiala, acești “formatori de opinie” controleaza prin diverse metode absolut tot ceea ce se prezinta in presa sau pe micul ecran. Ar fi interesant sa aflam ce procentaj din angajații ziarelor și televiziunilor au sau au avut “legaturi de familie” in serviciile secrete, MAE, SIE, STS, SPP ș.a. Priviți cu atenție la marii parveniți ai presei, ajunși milionari in euro prin șantaj și trafic de influența. Iata adevaratele motive ale prabușirii presei in Romania. Singura salvare vine din presa on-line. Dar și acolo exista așa-zise “tentative de reglementare” cum ar fi faimosul acord ACTA. Nu vreau sa dau sfaturi nimanui, dar pot indemna cititorul sa nu dea crezare imediat unor evenimente mediatizate excesiv in presa. In spatele fiecarui scandal monden sau arestare prezentate cu surle și trambițe, se ascunde un “ceva” mult mai important.
Sabin Ripan
