ÎCCJ arată că Parchetul General a clasat plângerea făcută de procurorul Mircea Negulescu împotriva judecătoarei Adina Florea fără ca măcar să studieze actele de la dosar.
Pe data de 26 octombrie 2023, procurorul Gheorghe Cornescu de la Parchetul General-Secția de urmărire penală a clasat o plângere penală făcută de fostul procuror DNA Ploiești Mircea Negulescu în urma scandalului care a culminat cu excluderea acestuia din urmă din magistratură. După soluțiile de achitare pe care Mircea Negulescu le-a primit în justiție în procesele deschise de „Clanul Cosma” de la Ploiești și de Secția Specială condusă de Adina Florea, fostul procuror s-a adresat, la rândul lui, justiției pentru a i se face dreptate.
În prezent, Adina Florea s-a pensionat din magistratură și a fost angajată la Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), în poziția de șefă a Departamentului Juridic. Plângerea penală împotriva Adinei Florea a fost depusă de Mircea Negulescu pe data de 28 noiembrie 2022 la Parchetul General și a primit numărul 3155/P/2022. Dosarul ajuns pe masa procurorului Gheorghe Cornescu de la Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. În aceeași plângere penală, fostul procuror Mircea Negulescu îi acuză de constituire de grup infracțional organizat pe toți din „Clanul Cosma” de la Ploiești, care au pus umărul la înlăturarea lui din magistratură. Toți sunt acuzați de infracțiuni precum fals în înscrisuri, fals în declarații, mărturie mincinoasă sau inducerea în eroare a organelor judiciare: Vlad Cosma Răzvan Alexe Cecilia Stroe Marcel Păvăleanu Florian Mihai Vaida Ovidiu Teodor Luca Andrei David Vitter Magda Stasie Cătălin Ceort Georgeta Buliga.
Prin aceeași decizie, procurorul de la Parchetul General a declinat soluționarea cauzei către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu privire Vlad Cosma, Răzvan Alexe și celelalte persoane din dosar. Ei au fost acuzați de Mircea Negulescu de mărturie mincinoasă, fals în declarații, inducerea în eroare a organelor de anchetă și grup infracțional organizat. Împotriva acestei ordonanțe a procurorului de caz, Mircea Negulescu a făcut plângere la procurorul ierarhic superior, care i-a respins-o pe data de 22 februarie 2024. Pe data de 4 iunie 2024, judecătoarea Maricela Cobzariu de la Înalta Curte a admis plângerea lui Mircea Negulescu împotriva ordonanței de clasare emise de procurorul de caz cu privire la Adina Florea și a trimis cauza înapoi la Parchetul General.
Libertatea.ro a consultat motivarea hotărârii Înaltei Curți pentru a vedea de ce judecătoarea i-a dat dreptate lui Mircea Negulescu: „Judecătorul de cameră preliminară, în acord cu susținerea petentului Negulescu Mircea, apreciază o totală lipsă de aparență în ceea ce privește obligația instituită în sarcina organelor judiciare de a efectua o anchetă aptă să formeze convingerea unui observator independent că i-a fost analizată plângerea de o manieră rezonabilă.
Constată judecătorul de cameră preliminară că singurul act procedural efectuat de către procurorul de caz este ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem din data de 19.01.2023 (…), iar ulterior acesteia nu a fost administrată nicio probă și nu s-au efectuat niciun fel de verificări sub aspectul celor reclamate de petent. Deși, în cuprinsul ordonanței atacate, procurorul face referire la o serie de înscrisuri (…) a căror verificare și analiză susțin, în opinia sa, soluția de clasare, constată judecătorul de cameră preliminară că acestea nu se regăsesc la dosarul cauzei, fiind astfel într-o imposibilitate obiectivă de a realiza un veritabil control al soluției dispuse.
Deopotrivă, reține judecătorul de cameră preliminară că, urmare a solicitării exprese a instanței de a înainta toate înscrisurile enumerate în cuprinsul ordonanței și care au stat la baza soluției de clasare (…) însăși procurorul, prin adresa nr. 4779 din 07.05.2024, a precizat că nu se află în posesia acestora, iar toate înscrisurile avute în vedere regăsindu-se la dosarul de urmărire penală atașat. Dincolo de lipsa de la dosar a oricărui înscris sau act care să susţină soluţia de clasare dispusă în cauză şi să creeze aparenţa unui minim de verificări efectuate în acest sens de organele abilitate, constată judecătorul de cameră preliminară că procurorul nu a procedat nici măcar la ascultarea petentului, apreciind fără temei că cele expuse prin sesizare și cele două hotărâri atașate acesteia sunt suficiente, deși petentul a solicitat chiar prin plângere să fie audiat.
Apreciază judecătorul de cameră preliminară că pentru stabilirea cu exactitate a elementelor de fapt referitoare la infracțiunile care formează obiectul sesizării, se impunea analiza, verificarea și soluționarea solicitărilor petentului în integralitatea lor, precum și a cererilor de probatorii în vederea unei investigații penale complete. Sub acest aspect, nu prezintă importanță gradul de relevanță al înscrisurilor înaintate de petent în desfășurarea anchetei, procurorului revenindu-i obligația de a le examina, a le avea în vedere și a soluționa, așa cum considera necesar, cererile formulate, dar de asemenea, și de a efectua o anchetă proprie bazată pe un ansamblu probator administrat în mod nemijlocit în faza de urmărire penală.
Drept urmare, procurorul putea să ia una dintre măsurile prevăzute de norma procesual penală, respectiv începerea urmăririi penale in personam sau pronunțarea unei soluții de clasare, doar ulterior efectuării unor minime acte de anchetă. Or, în lipsa unei anchete efective, necesare și absolut obligatorie, care impunea identificarea elementelor de fapt existente în cuprinsul sesizării, judecătorul de cameră preliminară apreciază că ordonanța atacată are un caracter formal, ce denotă lipsa oricărei verificări a aspectelor prezentate în cuprinsul plângerii penale, iar actele dosarului nu au avut aptitudinea de a forma convingerea instanței că s-au efectuat demersurile necesare pe contextul sesizat”, reține Înalta Curte în hotărârea din 4 iunie 2024.
