În prezent, restricțiile legate de organizarea de evenimente în spații închise și reținerea firească a consumatorilor de cultură de a participa la acestea i-au determinat pe organizatorii de evenimente să se orienteze către obiectivele culturale în aer liber. În aceste condiții, secția în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, primul muzeu în aer liber din România și din Europa central-orientală, va găzdui în lunile următoare mai multe evenimente culturale de anvergură, care se află în prezent în curs de perfectare. Această stare de lucruri coincide, de asemenea, cu finalizarea Planului Urbanistic Zonal care, odată aprobat, va face posibilă implementarea efectivă a proiectului de extindere și revitalizare a Parcului Etnografic, asumat de Consiliul Județean Cluj în anul 2017, în urma primului concurs internațional de arhitectură organizat pentru un muzeu în aer liber din România, în cadrul proiectului „Conservare-restaurare și punere în valoare a bisericilor din lemn Petrindu și Cizer”, finanțat prin Mecanismul Financiar SEE 2009-2014.

Arhitecta Alice Florean, desemnată câștigătoare a concursului de un juriu internațional prezidat de Katarina Frost, președinta Asociației Europene a Muzeelor în Aer Liber, a oferit soluții pline de creativitate și ingeniozitate pentru a valorifica imensul potențial de dezvoltare pe care îl are cel mai vechi muzeu în aer liber din România. Prin dezvoltarea și extinderea căilor de acces și prin asigurarea infrastructurii necesare pentru suprafața extinsă de peste 40 de hectare și pentru un program de activități de 365 de zile pe an, care să cuprindă activități educaționale, activități de promovare a meșteșugurilor tradiționale, promovarea patrimoniului culinar, activitățile în mijlocul naturii sau activitățile sportive, proiectul pune pe primul plan publicul vizitator de toate vârstele, cu preferințele și aspirațiile sale.  Noile construcții realizate în cadrul proiectului, în special centrul pentru vizitatori și sectorul pentru activități interactive, vor asigura funcțiunile necesare unei instituții muzeale modern, răspunzând solicitărilor și propunerilor primite de-a lungul timpului din partea specialiștilor și a publicului vizitator.

Parteneriatul existent între Muzeul Etnografic al Transilvaniei și Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei va face de asemenea posibilă realizarea, în aceeași zonă, a Centrului Transilvania pentru Patrimoniu, un spațiu ultramodern dedicat restaurării și conservării imensului și inestimabilului patrimoniu cultural pe care îl dețin cele două instituții.

Prin înființarea Parcului Etnografic din Cluj, România devenea a zecea țară din lume în care existau astfel de muzee, care reprezintă cea mai complexă și elevată formă de valorificare a patrimoniului cultural. Personalitățile care au contribuit la înființarea sa – Romulus Vuia, Emil Racoviță, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod și mulți alții – au fost adevărați vizionari, care au înțeles importanța păstrării și transmiterii către generațiile viitoare a marii moșteniri culturale a românilor transilvăeni, dar și a tututor celorlalte etnii care au conviețuit în acest spațiu. Întemeietorul muzeului a fost Romulus Vuia (1887-1963), primul etnograf profesionist din România, cu studii de specialitate în universitățile germane, autor al unei strălucite teze de doctorat despre etnografia Țării Hațegului, susținută la Universitatea din Cluj. Romulus Vuia a fost, de asemenea, unul dintre participanții la Marea Adunare de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918.

Romulus Vuia a beneficiat, în această calitate, de sprijinul reprezentanților transilvăneni și bănățeni ai primului guvern Iuliu Maniu, instalat la 11 noiembrie 1928. În 4 decembrie 1928, Iuliu Maniu și ceilalți membri ai guvernului care îl însoțeau au fost primiți în triumf la Cluj. Romulus Vuia s-a întâlnit cu Iuliu Maniu și Alexandru Vaida Voevod, la sugestia cărora a înființat Comisia Parcului Etnografic, în care figurau cele mai importante personalități științifice ale Clujului: Emil Racoviță, pe atunci președintele Academiei Române, Emil Hațieganu, rectorul Universității Regele Ferdinand, E. Ghiulea, secretar general în Ministerul Muncii, Onisifor Ghibu, decanul Facultății de Litere, Ioan Popescu Voitești, decanul Facultății de Științe, Nicolae Ivan, episcopul ortodox al Clujului, Adam Popa, noul prefect al județului Cluj, dar și Elie Dăianu, vicepreședintele Comisiunii Monumentelor Istorice.

Romulus Vuia a redactat, în cursul aceleiași luni, un memoriu către Iuliu Maniu, în care scria, printre altele: „Aducerea primei biserici umile dela țară, în care și-au ridicat străbunii noștri în timpuri grele rugile lor către D-zeu ar fi cel mai frumos simbol care va lega trecutul plin de suferințe cu viitorul plin de nădejdi al poporului nostru. Să nădăjduim că guvernul adus din încrederea maselor populare nu va refuza sprijinul său pentru ocrotirea mărturiilor civilizației noastre populare asigurând păstrarea lor în acest parc național.”

Ca urmare a acestor demersuri, Ministerul Agriculturii și Domeniilor a acordat  Muzeului Etnografic al Transilvaniei terenul de 75 de hectare din zona Pădurii Hoia, „pentru înființarea Parcului Național”. Planul Parcului Național, întocmit de Romulus Vuia în vara anului 1929, urma să cuprindă următoarele obiective: Clădirea Muzeului Etnografic; Locuința grădinarului; Restaurantul Gaudeamus; Arena pentru serbări populare; 16 gospodării țărănești reprezentative pentru zonele: Hațeg, Munții Apuseni (Vidra), Bihor, Banat, Munții Apuseni (Arieșeni), Cluj, Bistrița (români și sași), Câmpia Ardealului, Mărginimea Sibiului, Secuime, Maramureș, Alba, Țara Bârsei, Dâmbovița și Roman; șapte biserici de lemn; o clopotniță; cinci cruci de răspântii și troițe; o stână;  o lăptărie; două mori. 

Identificarea și achiziționarea obiectivelor de patrimoniu pentru Parcul Etnografic au fost realizate în condiții dificile, într-o epocă în care cei câțiva etnografi ai muzeului străbăteau satele transilvănene cu căruța sau cu carul cu boi, cu câte o geantă plină cu bani și un revolver încărcat în buzunar. Primul bun cultural adus în Parcul Etnografic a fost crucea de lemn din Lupșa, achiziționată pe data 28 iunie pentru suma de 8.000 lei. Primul obiectiv important transferat în Parcul Etnografic a fost însă casa de la Vidra, identificată pe teren de Romulus Vuia și cercetată în cursul deplasărilor din 20-23 iulie și 1 septembrie 1929. Casa de la Vidra a fost achiziționată cu ajutorul Fundației Regele Ferdinand, care a alocat Muzeului Etnografic din Cluj sumele necesare pentru acest proiect. Lucrările de demontare, transport și reconstrucție au fost realizate de Gheorghe Puiuleț din Vidra, împreună cu echipa lui de moți, în cursul lunii noiembrie 1929. La sfârșitul anului 1929, într-un memoriu adresat ministerului culturii, Romulus Vuia scria următoarele: „Acest Parc Național va fi una din cele mai minunate înfăptuiri ale pământului românesc și va arăta la un loc icoana vieții și civilizației poporului nostru, un popor robust de țărani. Putem afirma că realizarea acestui măreț plan este nu numai o necesitate științifică dar și o datorie națională.”

În prezent, Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” găzduiește peste 53 de obiective majore, între care se remarcă bisericile din Cizer, Petrindu și Chiraleș, dar gospodăriile care reprezintă diverse zone etnografice ale Transilvaniei, dar și ingenioase instalații tehnice țărănești. Pentru o mai bună punere în valoare a bisericii din Cizer, construite de Horea (Vasile Ursu Nicola, 1731-1785) în anul 1773, cel mai important obiectiv de patrimoniu din parcul Etnografic, Muzeul Etnografic al Transilvaniei implementează în prezent proiectul „Biserica lui Horea – un patrimoniu pentru viitor. Valorificarea unui monument de arhitectură din secolul al XVIII-lea prin intermediul realității virtuale”, finanțat prin Granturile SEE 2007-2014, în cadrul programului Ro-Cultura. Acest proiect, realizat în parteneriat cu Universitatea Tehnică Cluj-Napoca și NUDA AS (Norvegia) își propune să facă posibilă vizitarea virtuală a monumentului construit de Horea de toate categoriile publicului, prin realizarea unor modele 3D cu un grad ridicat de detaliere. Pe termen mediu si lung, proiectul se va dezvolta prin extinderea documentării și prezentării prin intermediul tehnicilor realității virtuale a altor monumente cu pictură murală valoroasă, contribuind la valorificarea durabilă a patrimoniului cultural și la dezvoltarea turismului cultural.

Tudor Sălăgean

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here