Pe părintele Cipiran Mega nu l-am cunoscut personal, ci doar prin comunicarea privată, printr-o o rețea de socializare în anul 2016, când am publicat cartea ”Valeriu Gafencu – o biografie teologică a Sfântului Închisorilor” (Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj). Am tipărit cartea acesta în preajma comemorării oficiale de către BOR a Sfinților închisorilor. A fost un moment delicat, când am fost refuzat de unii preoți și profesori teologi la modă în media ca să-mi prezinte cartea, fiind considerat subiectul despre reeducarea de la Pitești și Aiud, precum și despre Sfinții Închisorilor foarte delicat. Atunci am aflat că există o teologie din vârful limbii, comodă și călduță, un ”ortodoxism căldicel”, care evită să abordeze subiecte profunde despre rezistența la comunism a Sfinților Închisorilor. E o modă printre unii corifei ai ierarhiei BOR ca să se pună bine cu stăpânirea, secularismul și cu teologia civică de salon din emisiunile ușurele în stil TVR – o teologie în genului lui Vasile Bănescu, ”cu voie de la poliție”. Atunci, pe lângă câțiva preoți curajoși din Italia, Spania, Germania, Luxemburg sau din țară, părintele Ciprian Mega – care slujea la o parohie ortodoxă cu credincioși români inimoși, lângă Nicosia în Cipru – m-a ivitat imediat să lansez cartea și să vorbesc despre Valeriu Gafencu pe frumoasa insulă grecească, unde a construit o biserică. Din motive care nu au ținut de mine, nu am reușit să dau curs invitației, dar de atunci l-am urmărit cu atenție și empatie pe părintele Ciprian Mega. Așa am descoperit că a devenit un autentic regizor de film, care abordează subiecte ce țin de o calofilie teologică, de martiraj, de Sfinții Părinți și, în special, de marile probleme ale războiului duhovnicesc, fiind și un promotor al Sfințiilor Închisorilor. Părintele Ciprian Mega este absolvent de Teologie la Sibiu și a urmat doctoratul în Anglia, iar din 2009 a devenit preot în Cipru. Este iconom stavrofor din 1 octombrie 2012, prin hirotesia Mitropolitului Isaia de Tamasos și Oreini, cu acordul Patriarhului Daniel.
A debutat ca regizor în 2015, cu filmul de scurt metraj ”Nunta lui Iov”. În același an, filmul a fost selectat la Festivalul Internațional de film de la Cannes, iar prin filmul ”Dimineața care nu se va sfârși” (România – Cipru, 2016, 97 minute) reprezintă debutul său în lungmetraj. E un film reușit și zguduitor despre destinul unui preot român în Diaspora. Cu filmul „7 cuvinte – Povestea unui biruitor. Gheorghe Calciu”, părintele Mega și-a luat ca model un preot trecut biruitor prin calvarul comunismului și care nu a cedat reeducării și presiunilor regimului ateu. Fimul este un crez al părintelui Ciprian Mega, care a dus la recentul său lung metraj ”21 de rubini”, ce a devenit viral în cinematografele din România, deși a fost ignorat de autorități și reprezentanții BOR, pentru că este critic față de corupția din România, corupție cu complicitatea instituților de forță și cu sprijinul ambasadelor străine, care se implică în treburile interne ale României. Filmul este curajos și prezintă corupția unui sistem de tip fanariot implementat neo-colonial de marile puteri în România. De aceea nu m-a surprins faptul că filmul al cărui regizor și scenarist este Părintele Ciprian Mega a intrat în finala filmelor premiate la Moscova. Festivalul de la Moscova este al doilea ca vechime și prestigiu din lume, după cel de la Veneția. În concurs participă 320 de filme din întreaga lume, dar filmul ”21 de rubini”, regizat de către preotul ortodox Ciprian Mega, a fost selectat printre cele 9 filme finaliste. Deschiderea de gală a festivalului ”BRICS FILM FESTIVAL 2024” se află sub patronajul marelui actor și regizor rus Nikita Mihalkov. Ceea ce mi-a plăcut la părintele Ciprian Mega a fost faptul că la conferința de presă nu s-a sfiit să-l critice dur pe fostul președinte rus Dimitrie Medvedev la el acasă, pentru că i-a jignit pe români, lucru care dovedește că părintele și-a păstrat crezul din 2016, când nu s-a sfiit să lanseze o carte despre Sfântul Închisorilor, Valeriu Gafencu. Iată ce a spus părintele la Moscova: „Ca să vă răspund, ar trebui să enumăr motivele care m-au determinat să vin aici. Sunt mai multe, dar vă voi spune trei dintre ele. Primul se află în stânga mea, prietenul Ivan Kuntriantsev, directorul acestui festival. Un om de mare calitate, un intelectual profund și un bun cunoscător de cinema. Când te invită un prieten să treci de pe un tărâm pe celălalt, ca să-l întâlnești, se cuvine să dai curs invitației, indiferent de consecințe. Al doilea motiv ține tot de prietenie, de legătura cu un om pe care-l apreciez și care mă onorează cu prietenia dumnealui. Mă refer la Nikita [Mihalkov], care este un nume uriaș în istoria cinematografiei mondiale. Al treilea motiv, care este și cel mai puternic, a pornit de la declarația fostului dvs președinte, dl. Medvedev, care, pe contul dumnealui de Telegram, a scris, la un moment dat, că „românii nu sunt o națiune”. Sigur, e o afirmație care să se încadreze intr-un anumit tip de propagandă. Dar, dacă noi am fi ținut cont de propaganda furibundă în ceea ce vă privește, n-am fi fost aici. Noi auzind adesea că trăiți rău, ca nu aveți mâncare în magazine, că economia Rusia e instabilă, că sunteți în pragul revoltelor sociale. Or realitatea este total diferită, de acea propaganda se dovedește mincinoasă. Vă rog să-i transmiteți d-lui Medvedev că românii nu doar că sunt o națiune, dar sunt un popor vechi, teafăr de multă vreme în conștiința europeană. Când umilești un popor se produce un rezultat asemănător ca atunci când umilești un om. În sufletul aceluia se naște revoltă, dispreț, ură. Nu aceasta este calea! Vedem, de-a lungul istoriei, dar, mai ales, în ultimii ani, având experiențele din fosta Iugoslavie, din Ucraina, din Orientul Mijlociu: când este agresată fibra unui popor, sensibilitățile etnice și profunzimile culturale, atunci consecințele sunt sângeroase și absurde”. Prin această abordare, părintele Ciprian Mega a oferit o lecție de patriotism, demnitate și românism, atât lui Medvedev, dar și unor politruci de la București, care au uitat că trebuie să apere suveranitatea, credința și independența României în fața marillor puteri acaparatoare. Mesajul părintelui Mega poate fi tradus altfel: suntem un popor demn, independent, suveran, cu o cultură străveche și nu acceptăm să fim colonie, nici în fața Rusiei și nici a SUA sau Bruxellului. Părintele Mega s-a purtat ca un diplomat cultural zilele acestea, mai mult decât o mie de angajați de la MAE sau SIE. Sunt sigur că, în curând, părintele Mega va fi o voce puternică a BOR în fața noilor provocări care atentează la credința și suveranitatea poporului român.
Ionuț Țene napocanews.ro
