Săptămâna trecută parlamentarii şi-au dat cu stângul în dreptul în faţa europenilor. În contextul în care au existat numeroase sesizări oficiale ale Comisiei Europene Antifraudă (OLAF) că Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a “faultat” o serie de anchete derulate de departamentul pentru luptă antifraudă din România (DLAF), politicienii au votat trecerea departamentului sub jurisdicţia DNA. Astfel, prin prisma modului în care unele anchete DNA au vădit tente politice, se problematizează, legitim, modul în care DLAF-ul va cerceta fraudele cu bani europeni.
OLAF este o organizaţie europeană care luptă împotriva fraudelor cu fonduri europene. În fiecare ţară din cadrul Uniunii există o direcţie, subordonată OLAF, care face acelaşi gen de anchete. În România, există DLAF-ul care, până la un moment dat, investiga diversele cazuri de fraude, iar dosarele erau trimise la parchete pentru a începe procedurile de cercetare sau urmărire penală. Însă, printr-o serie de ordonanţe, în funcţiile de conducere a DLAF au fost numiţi, treptat, procurori din cadrul DNA pentru ca săptămâna trecută această direcţie să fie anexată Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Într-o ţară cu o justiţie normală, această relocare a unei direcţii de investigaţii ar fi salutară. Însă la noi lucrurile stau puţin diferit. Nu de puţine ori, chiar procurorii DNA au “faultat” o serie de investigaţii făcute de cei de la DLAF. În cazul anchetelor unde membrii unui ONG sau ai unui IMM fraudează o parte din fondurile europene accesate, dosarele trec prin mâna procurorilor, de obicei cu soluţia de începere a urmăririi penale, și ajung pe masa judecătorilor.
Însă, când vine vorba de cazurile de mare corupţie, în care sunt implicaţi diverşi politicieni, cum ar fi Elena Udrea, dosarele încep să şchiopăteze lamentabil. Acest lucru a devenit vizibil şi pentru oficialii UE din cadrul OLAF, care au trimis un raport în care atrăgeau atenţia asupra modului în care anchetele DLAF sunt prelucrate.
Doi procurori la 100 de cauze!
Privitor la România, comisarii OLAF au remarcat că există o adevărată “rețea” de protecție a anumitor jucători importanți care lucrează cu fonduri UE. “OLAF şi-a exprimat profunda îngrijorare asupra faptului că autorităţile administrative şi judiciare relevante din România, cum ar fi Direcţia Naţională Anticorupţie, agenţia de plăţi, autoritatea de management, ministerele de linie, par să lucreze într-o manieră coordonată pentru a contracara investigaţiile OLAF. Această suspiciune se bazează pe o argumentaţie similară prezentată ca răspuns la cererile OLAF şi pe indiciile că anumite documente sunt distribuite între aceste autorităţi”, arată raportul OLAF. Spre exemplu, la un eșantion de proiecte sponsorizate prin SAPARD, din 64 de cazuri studiate, în 61 dintre ele au fost găsite nereguli în atribuirea banilor.
Raportul OLAF oferă, printre altele, o analiză a cazurilor de nereguli raportate în 2010. Astfel, documentul arată că în anul 2010 instituţia a primit 1.362 de raportări referitoare la fonduri de preaderare – PHARE, SAPARD, ISPA, Transition Facility (TF), CARDS şi TPA – din partea statelor membre şi a statelor candidate. Potrivit OLAF, s-au înregistrat 424 de noi cazuri de nereguli detectate de autorităţile naţionale, iar în alte peste 930 de cazuri a fost vorba despre raportări ulterioare referitoare la cazuri aduse la cunoştinţa instituţiilor europene anterior. Contribuţia din sume europene afectată de neregulile semnalate în 2010 – şi care se referă la perioada de programare financiară 2000-2006 – a fost de 83.741.577 de euro. Pentru perioada de programare financiară în curs, deci 2007-2013, în 2010 au fost raportate două nereguli implicând suma de 1.002.475 de euro.
Conform raportului de anul trecut emis de cei de la DNA, în cadrul Direcției Serviciul de combatere a infracțiunilor de corupție împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene au lucrat 2 procurori, întrucât 1 procuror este detașat la Departamentul pentru Luptă Antifraudă. “Cantitativ, procurorii din acest serviciu au avut de soluționat 99 cauze și au soluționat 39 cauze (comparativ cu 133 cauze, din care au soluționat 53, în 2010)”.
DLAF face publice doar aceste cazuri ”ușoare”, cu fraude de ordinul sutelor de mii de lei, și nu cauzele ”grele”, cum sunt cele de la POS Transport, unde fraudele la achizițiile publice pentru construcția de autostrăzi, de exemplu, sunt de ordinul zecilor și sutelor de milioane de euro, fraude care au și provocat, de altfel, sancțiunile drastice impuse de Comisia Europeană, de presuspendare a majorității programelor operaționale și de returnare a unor importante sume de bani.
Peste 46% din fraudele cu fonduri europene au fost realizate cu bani din fondul de pre-aderare PHARE, 17,42% – din SAPARD, iar 12,12% din totalul fraudelor vizează cele două fonduri pentru agricultură şi dezvoltare rurală: Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) şi Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Regională (FEADR), arată o analiză a Societăţii Academice din România. Analiza SAR, realizată pe baza datelor DNA şi DLAF şi a deciziilor definitive de condamnare în dosare ce au ca obiect utilizarea fondurilor UE, arată că numărul cazurilor de fraudă s-a triplat în 2012 faţă de 2010. Documentul mai arată că 57,2% din fraudele cu bani UE au fost realizate de companii private, 26,52% – de autorităţi publice locale, 8,71% – de către ONG-uri, iar 7,58% – de către persoane fizice, majoritatea fermieri.
Răzvan Robu
