În cartea “De ce ațipesc parlamentarii”, Cristian Preda vorbește despre “compromisul politic în scopul binelui comun”. Se pare că de data aceasta binele comun s-a rezumat la binele parlamentarilor. Așadar, într-un exces de putere sau de habarnism, sătui de nasurile băgăcioase ale ziariștilor și activiștilor, cinci parlamentari și-au pus semnătura pe un proiect de lege ce ar îngrădi flagrant accesul la informații publice. Tot la fel de repede pe cât au semnat, parlamentarii s-au și răzgândit, retrăgându-se acordurile la câteva ore diferență. Despre importanța accesului la informații dar mai ales despre importanța vigilenței când vine vorba de Parlamentul României vorbim astăzi la Gazeta de Cluj. 

Patru parlamentari de la PSD și unul de la PNL au semnat vineri de dimineață proiectul de lege prin care se restrânge flagrant accesul la informații. PNL-istul este nimeni altul decât Florin Roman, liderul grupului parlamentar PNL. Concret, legea înfrânează puterea presei și a oricui dorește să aibe acces la informații de interes public în baza legii 544/2001 care specifică că orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației este de interes public. Astfel, amendamentele aduse acestei legi i-ar fi scutit pe politicieni de foarte multe probleme. 

Inițiatorii legii depuse la Senat sunt:

Vlad Bontea – deputat PSD
Claudiu Augustin Ilişanu – deputat PSD
Florin Roman – deputat PNL
Eliza Ştefănescu (Peţa) – deputat PSD
Gabriel George Vișan – deputat PSD

Solicitarea cu “rea-credință” poate fi respinsă

Poate cea mai controversată prevedere adusă în proiectul de lege este solicitarea cu rea-credință. Termenul vag, ușor de interpretat și cu atât mai ușor de tergiversat la ghișeu în momentul unei solicitări a fost introdus în proiectul de lege tocmai pentru a limita accesul oamenilor care vor să afle, în mod transparent, ce acțiuni întreprinde statul român. Un simplu exemplu de informație publică de interes, și care i-a ținut pe foarte mulți oportuniști din a sifona bani publici, este contractul de achiziție publică. La vedere, cu semnături părților și toate detaliile contractuale incluse, contractele sunt de multe ori cheia în a descoperi nereguli sau chiar fraude în sistemul de achiziții publice. 

Tot aici includem prevederea că “instituțiile pot refuza să comunice anumite informații dacă acestea „fac trimitere la contracte care cuprind clauze confidențiale ce ar putea pune în pericol activitatea unor firme”, notează documentul. 

O firmă poate motiva punerea în pericol a activității și prin aducerea prejudiciilor de imagine. În cazul unui contract fraudulos, nu se vor putea afla date esențiale despre contractanții statului deoarece nu ar exista acces la informații.

În plus, documentele cerute care trec de 50 se pot refuza din partea autorităților. 

Taxa pe informații publice: 

Tot în proiectul de lege se prevede o taxă pe informațiile publice stabilită la nivel administrativ. 

O altă prevedere dată din noaptea minții se referă la clasarea cererilor ulterioare în baza acelorași informații. Așadar, dacă baza informațiilor ar crește, sau dacă răspunsul inițial al instituțiilor ar fi insuficient, un cetățean nu va mai putea apela încă odată la respectivele informații în scopul actualizării lor.

Motivarea parlamentarilor- în război cu ONG-urile 

În proiect, se pare că motivările parlamentarilor au la bază lupta statului și a primarilor cu șantajurile făcute de ONG-uri, nicidecum cu accesul liber la informații incomode pe care îl au jurnaliștii. 

 “Aceste reglementări absurde dau prilejul diverșilor ONG-isti care, sub pretextul că sunt în scopul pentru asigurarea respectării dreptului cetățeanului, solicită nu doar simple documente ce constituie informații publice, ci întregi arhive de mii de pagini de documente pe mai mulți ani,” se arată în document

“După efectuarea acestor operațiuni și primirea documentelor, acestea sunt folosite de către aceștia în scopul exercitării diverselor forme de șantaj, fie față de funcționarii din Primării sau demnitari, fie față de firmele cu care Primăriile în cauză au încheiate diverse contracte și așa mai departe”, mai precizează proiectul de lege

Cum au apărut semnăturile, au și dispărut! 

Pe nepusă masă, tot în cursul aceleiași zile, la distanță de câteva 3 din cei 5 parlamentari și-au retras semnătura din varii motive. Dacă a fost doar o scăpare neconștientizată sau dacă demersurile presei au pus suficientă presiune pe parlamentari nu e greu de intuit. 

Vigilența societății civile a arătat astăzi că democrația este și despre noi; despre cât de atenți suntem la ceea ce se întâmplă cu parlamentarii și după ce îi alegem. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here