Patriotismul din România a ajuns într-o stare critică, după 34 de ani de la Revoluția din 1989. Suntem martori, din nefericire, la o realitate amară, în care dragostea față de țară a intrat într-o moarte clinică, iar doar o mică parte dintre români își mai poartă cu mândrie, în suflet, tricolorul.
Suntem în 2023 și ne aflăm într-un moment crucial, viitorul acestei țări urmând să fie decis la următoarele alegeri, patru rânduri de scrutin, care vor pune la grea încercare adâncimea angajamentului fiecăruia dintre noi față de România. Scumpa noastră țară suferă, iar această suferință nu provine doar din cauza unor circumstanțe economice dificile, ci și a lipsei cronice de încredere în clasa noastră politică.
Românii sunt sătui până peste cap de minciunile și promisiunile goale ale politicienilor care, de fiecare dată, pe 1 Decembrie, își pun tricolorul în piept și par să uite că acest gest simbolic ar trebui să fie însoțit și de fapte concrete pentru popor, nu doar pentru burțile lor care, har domnului, se văd de la poștă.
Un alt lucru esențial despre care trebuie să vorbim este faptul că un număr masiv de români au decis să plece din țară, lucru ce a dus ca sute de mii de familii să se destrame, comunitățile să fie afectate. Cei dragi sunt nevoiți să plece în străinătate pentru a aduce acasă banii necesari traiului decent, iar această realitate nu face decât să adâncească prăpastia dintre cetățeni și politicieni.
În aceste condiții este greu să nu observăm că majoritatea liderilor politici, după ce își pun tricolorul pe piept în campaniile electorale, par apoi să se șteargă cu el la fund, uitând prea ușor de suferința și nevoile cetățenilor.
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?
Haideți să stabilim o dată pentru totdeauna că patriotismul autentic nu poate fi rezumat doar la unele manifestări de moment și la discursuri politice de doi bani. Patriotismul se construiește și se menține prin acțiuni clare, de la micro la macro, prin respect față de valorile comunității și prin asumarea responsabilității față de soarta acestei țări.
Toți trebuie să reflectăm asupra a ceea ce înseamnă să fii cu adevărat patriot și să ne punem întrebarea dacă nu cumva am permis ca patriotismul să ajungă într-un astfel de stadiu de criză. Mai mult, patriotismul nu poate fi pus în cârca unor partide politice. Nici vorbă. A fi patriot înseamnă a știi ce a fost înainte.
A fii patriot înseamnă să-l ajuți pe cel de lângă tine. A fi patriot înseamnă să-ți iubești familia, frații, să zâmbești mai mult, să râzi mai mult. Știm că mulți „scuipă” pe țara aceasta pentru că nu le-a oferit ceea ce și-au dorit, dar oare s-au întrebat și ei ce au dat pentru ea? Să plătești taxe și impozite nu te face mai patriot. Când privim în istorie, vedem oameni care au luptat pentru ca toți vorbitorii de limba română să trăiască împreună, într-un singur stat. Au luptat până la moarte pentru acest lucru. Au renunțat la viața lor pentru ca tu, eu și alții să ne putem bucura de o cafea pe centru. Te-ai gândit vreodată la asta? Românii își trăiesc viața așa cum pot, cu bune și rele.
Anul viitor, la alegeri, fiecare român are posibilitatea de a pune ștampila și să decidă în ce direcție va merge țara. Este momentul să ne trezim din letargie și să revitalizăm patriotismul autentic, care izvorăște din inimă, nu din gurile unor politicieni.
Românul și dorul de România
Tricolorul nu trebuie să fie doar un simbol, ci o promisiune de loialitate față de toate valorile fundamentale ale acestei țări. Românul este bun și îndură, acceptă pe oricine pentru că așa a fost de când e lumea. Și amintesc din nou: patriotismul nu este doar despre paradele de 1 Decembrie, ci pentru fiecare zi în care alegem să ne implicăm în construirea unui viitor mai bun pentru țară. Îmi amintesc de ce a spus Maica Tereza: „Daca vrei sa schimbi lumea, du-te acasa si iubeste-ti familia.” De aici dacă pornim, vom trece mai departe la a iubi pe cel de lângă tine și, într-un final, societatea în care trăiești. Politicienii trebuie să înțeleagă acest lucru.
A fi patriot înseamnă a fi luptător, iar românii au demonstrat acest lucru de fiecare dată. Haideți să demonstrăm acest lucru încă o dată și încă o dată, până când țara noastră va fi cum trebuie. Istoria noastră ne ajută să prețuim și să iubim nu doar România, ci și celelalte popoare. Nu înțeleg de ce există acel concept cum că românul nu este primitor cu străinii. Din contră. Pentru cei care încă au dubii, îi rog să călătorească puțin prin satele românești, neatinse încă de modernizarea prostească ce duce la imbecilizare. Timid, dar cu inima plină, românul te ajută, românul îți pune ce are mai bun pe masă. Știu că acum o să spuneți că majoritatea nu sunt așa. Posibil. Dar eu am întâlnit până acum români adevărați care își iubesc țara, chiar dacă sunt plecați la mii de kilometri distanță. Milioane de conaționali sunt plecați trupește prin alte țări, dar sufletește sunt legați de ce au mai sfânt: familia și locul de unde provin, România. Vorba lui Eminescu: Braţele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Aș vrea să închei cu versurile lui George Coșbuc din poezia „Cântec”:
Sus ridica fruntea, vrednice popor!
Cati vorbim o limba si purtam un nume,
Toti s-avem o tinta si un singur dor –
Mandru sa se nalte peste toate-n lume
Steagul tricolor!
