Patriotismul la romani!

PATRIOTISMUL LA ROMANI!

Zilele trecute, aflat la o sueta cu diverse persoane si personalitati pe teme destul de sensibile precum NATIE, NATIONALISM, PATRIOTISM, STAT DE DREPT, STABILITATE, REGALITATE, DICTATURA, recunosc ca am ramas placut impresionat de profunzimea cu care oamenii stiu cu precizie ce inseamna aceste natiuni, si cu atat mai mult ce sentimente sunt si traiesc de cate ori sunt pusi in situatia de a exercita.
Sensibili sau nu, iata in ce fel abordeaza ei spre exemplu notiunea de “Patriotism” pe care stiu sigur ca de mult nu mai are acelasi conotatii si reverberatii pentru romani.
Mai mult ei stiu si de ce a fost posibila o astfel de transformare, in ideologia acestei natiuni.
Ce inseamna in viziunea si simtirea unora patriotismul? Patriotismul inseamna pentru ei sa-ti iubesti stramosii, familia, copiii, conationalii, sa-i respecti si sa-i ajuti pe cei care sufera de foame, frig, boala. Patriotismul inseamna sa-ti iubesti padurile, apele, tot ce inseamna bogatiile tarii tale, sa lupti pentru a apara si a demonstra ca tara ta este cea mai buna dintre toate tarile lumii, sa dovedesti ca  poporul tau este unul viteaz, demn, cinstit, puternic, respectat de celelalte natiuni.
Din pacate, generatiile de indivizi (altfel nu le pot spune) care “gestioneaza” istoria actuala a Romaniei, nu pot emite nicio pretentie vizavi de sentimentul profund de a simti si a fi patriot. Spun indivizi, deoarece cu regret constat ca noi, romanii, nu mai suntem uniti in idei, simtiri, in modul de percepere a vietii colective, nu mai interactionam in acest sens, am ajuns “organisme” fara personalitate, “umbre miscatoare”, “rataciti” in spatiu si timp, altfel spus un popor docil, lipsit de viata, “masa de manevra” pentru conducatorii nostri alesi, iubiti si incantati permanent. Ca o caracteristica aparte a generatiilor actuale ale poporului roman, consemnez fariseismul politic si social, “pupincurismul”, sentimentul de aservire totala si neconditionata,  frica de raspundere, avaritia, proslavirea nonvalorii de orice fel, lasitatea. Cineva spunea odata (un francez, adica), ca “mamaliga romaneasca” nu explodeaza (avea dreptate din pacate) si imi aduc aminte ca unii dintre noi au reactionat puternic atunci, aratand cu degetul la Revolutia din decembrie 1989. Dar hai sa fim corecti si sa recunoastem ca daca nu exista atunci un plan bine elaborat de serviciile secrete americane si rusesti pentru indepartarea lui Ceausescu de la conducerea tarii, si astazi ne adunam in Piata Palatului pentru ovatii si urari la adresa conducatorului iubit care ne mai promitea, sub forma de cadou, o suta de lei in plus la salariu. De altfel, puterile lumii de atunci, incercand sa acopere lovitura de stat din Romania cu o revolta populara masiva, au reusit sa creeze poporului roman in lume, o “imagine” pozitiva prin natura sacrificiilor umane produse atunci, dar repede “demolata de mineriadele consumate” in anii urmatori si de harababura si “mocirla” politica care ne caracterizeaza viata sociala din 1989 pana in prezent. Ei neaga faptul ca atunci nu ar fi existat, pentru o scurta perioada de timp, o “reactie” civica puternica a romanilor, renascuta dupa zeci de ani de teroare comunista,  dar, din pacate, nu reprezenta o unitate de idei si valori, dimpotriva, era “disipata” si coordonata de interese straine poporului roman. Orice roman, daca il intrebi de ce traieste atat de prost, iti va raspunde ca “vinovata” este criza economica mondiala si clasa politica romaneasca. Totusi oamenii care formeaza clasa politica romaneasca  au plecat dintre noi (chiar daca au fost reprezentantii sistemului de opresiune comunist)? Nu cumva noi, poporul, i-am acceptat, votat si tot votat pe aceiasi oameni politici din patru in patru ani? Nu cumva suntem direct raspunzatori de situatia politica si sociala dezastruoasa existenta in tara, inchizand ochii, plecand capul umil si nereactionand in nici un fel la toate vanzarile de active ale tarii pe doi lei, la distrugerea completa a economiei nationale, la mafia economica creata pe principiul “conduci tot, stapanesti tot”si care “suge” toate bogatiile potentiale ale tarii, la trecerea resurselor energetice nationale sub patrimoniul unor companii straine, pierzand astfel controlul acestor resurse strategice pentru tara? Parodiind celebra maxima “somnul ratiunii naste monstri”, adoptand-o la realitatea romaneasca, putem spune ca “somnul NATIUNII naste monstri” Daca am ajuns sa traim ca si animalele, satisfacandu-ne doar nevoile primare (nu pentru mult timp si acestea) si fiind multumiti doar cu atat, fara a mai realiza ca facem cu totii “umbra pe acest pamant”, cu scopul lasat de Dumnezeu de a trai o viata decenta si a “crea si lasa ceva” in urma noastra,  motivand ca “asta este, e criza mondiala”, daca acceptam si privim nepasatori cum ne “dispare tara printre degete”, nu este decat vina noastra, atat putem noi gandi, intelege si reactiona ca popor. Ei cred ca noi romanii nu realizam ca incetul cu incetul, prin toate “deraierile” de la democratie a clasei politice romanesti si a noastra ca popor prin ignoranta si nepasare, ne apropiem cu “pasi repezi” de o noua forma de dictatura, o dictatura mult mai periculoasa “creionata” prin actiunile noastre  de douazeci de ani incoace, decat dictatura lui Ceausescu. Poate ca tocmai acest lucru ne dorim, undeva in subconstientul nostru, “zace” nevoia de a fi condusi “de un tatic”, care sa ne spuna ce sa facem, cum sa facem, ca viata noastra sa aiba un sens, nu departe de ceea ce am trait pana acum  douazeci de ani, dar “incalzindu-ne” la gandul ca formam un stat cu o democratie consolidata. Dezastrul economic romanesc a fost creat de noi, poporul roman si oamenii politici  “plamaditi” dintre noi in douazeci de ani de  democratie specific romaneasca, si nu de criza economica mondiala. Criza economica mondiala nu a facut altceva decat sa adanceasca puternic si rapid  dezastrul economic national. Spiritul de patriotism a disparut oricum cu desavarsire din “ADN-ul” poporului roman. Istoria ne va condamna pentru lipsa noastra de raspundere si preocupare fata de viitorul tarii, copiii nostri ne vor condamna pentru “confiscarea” si distrugerea viitorului lor si, fereasca Dumnezeu, de disparitia noastra ca natiune, ca stat suveran, unitar, independent si indivizibil.
Poate ca vorbele rostite in Parlamentul Romaniei de catre de Majestatea sa Regele Romaniei Mihai I, si anume, ca “Nu vad Romania de astazi ca pe o mostenire de la parintii nostri, ci ca pe o tara pe care am luat-o cu imprumut de la copiii nostri”, ar trebui sa stea la baza tuturor actiunilor noastre, de la primul politician din fruntea tarii, pana la cel mai modest cetatean. Pentru ca, nu-i asa, toata lumea stie ca imprumuturile se onoreaza !
    

Analist politic
prof.univ. dr. Florentin SCALETCHI