Patriotismul netemperat si politizarea unei emotii

Sarbatoarea Unirii Principatelor din acest an a oferit o ocazie in plus pentru dezbateri politice dure folosindu-se argumentele din zona naționalismului. Iasiul și Focsaniul au fost alese ca si puncte de afirmare a sentimentelor patriotismului, dar si ca locuri de confruntare intre coalitia aflata la putere si cea aflata la guvernare.

La Iasi, Președintele a fost huiduit de manifestantii care simpatizau opozitia și fiindca fluieraturile nu s-au oprit nici in perioada in care se intona imnul de stat s-a creat ocazia unei discutii vii despre patriotism si derivele de la iubirea de patrie pe timp de criza. A fost și punctul de plecare al unui proiect de cercetare pe care l-am inițiat pentru a evalua modul in care aceasta dezbatere a fost evaluata de opinia publica. Pentru cercetatorii Institutului Roman pentru Evaluare și Strategie – IRES, proiectul a constituit și o buna ocazie de a studia o parte din aderenta la sloganele patriotismului, dar și pentru a cerceta o parte din mecanismele de autoidentificare și heteroidentificare in nașterea identitatilor regionale. Patriotismul revine ca tema de actualitate cu ocazia sarbatorilor cand au loc adevarate procesiuni publice in care se celebreaza un ritual de identificare și refortificare a trairilor simbolice legate de patriotism ca structura integrata de valori care privilegiaza atitudinea favorabila fata de natiune, tara si valori comune din discursul patriotic. Totusi, cu toata activarea datorata proximitatii sarbatorii, doar 65% dintre romani se mai autoidentifica intr-o masura mai mare cu calificativul de “patriot”. In cadrul populației de alte etnii aceasta identificare este mai firava: 29% pentru maghiari, 28% pentru rromi si 38% pentru alte etnii. Este clar ca patriotismul altor etnii, poate cu excepția rromilor, se indreapta spre o alta tara sau națiune de referința, Ungaria, pentru maghiari, Germania pentru sasi sau svabi.

 

Daca ne uitam la structura pe varste observam o adevarata prapastie intre generatii: generatia tanara, 18-35 de ani, accepta aceasta autoidentificare maximala doar in proporție de 40,9%, iar majoritatea tinerilor sub 35 de ani, adica 45%, se considera patrioti intr-o mai mica masura. Daca facem o comparație intre cifrele lor cu cele ale varstnicilor care ating 73,3%, vedem ca diferenta intre catetele de scala geraționala este imensa. Probabil, perioada de socializare primara si modelul educational diferit se afla la originile acestor diferente foarte mari. Daca am studia mult mai in adancime acesta problematica am putea sa ajungem la concluzia unei crize a modelului educational pe care societatea il propune in ceea ce priveste educația patriotica, in confruntarea cu modelul cosmopolitic si ideologiile globalizarii care sunt tot mai prezente astazi in mass-media si in spatiul public, in general.

 

Valorizarea conditiei de roman pare destul de bine interiorizata dar, din nou, cu o exceptie: pentru tineri (si maghiari) este foarte important faptul ca sunt romani doar intr-o proportie de 23%, fata de 57% la cat este evaluata de varstinici si o medie de 45% pe intreg esantionul. Si mandria de a fi roman este puternic prezenta ca stereotip de identificare, aici insa tinerii sunt mai concesivi, mai aproape de restul plutonului. In ceea ce privesc motivele de mandrie, primele doua argumente sunt de factura fatalista (aici m-am nascut sau aici este tara mea), insumate 51%, 18% nu știu sau nu raspund.

 

Patriotismul este o atitudine potentata de sloganele care sunt vehiculate ca imperative ale cetateniei si apartenentei. Cea mai slaba aderenta se observa in cazul afirmatiei “un patriot trebuie sa iși susțina țara indiferent de direcția inspre care se indreapta?”, aici doar 68% dintre romani sunt de acord cu acest comandament, putin in comparatie cu celelalte care depasesc un acord de 90%. In ceeea ce priveste exigența protestului fața de conducatorii care nu iau decizii considerate ca si corecte, votanții PDL, UNPR si cei ai lui Traian Basescu sunt cei mai reticenti, probabil pentru ca formatiunile lor politice se afla la putere acum si iau decizii pe care romanii le considera incorecte.

In cadrul aprecierii cu privire la manifestarea atasamentului fata de tara, imperativele categorice se manifesta in directia pastrarii traditiilor si existenței unei identitati puternice, dar valorizeaza exigențele unei critici in conditiile in care acest lucru se face cu intenția buna de a produce o schimbare in bine.

 

In ceea ce priveste identificarea pe baza patriotismului etnic, vedem ca romanii sunt mai degraba rezervati, doar maghiarii din esantion ajung undeva la 70% sa creada ca, in mare masura, etniile pot fi animate de sentiment patriotic fața de Romania. Dintre regiuni, moldovenii sunt cei mai rezervati privind creditarea minoritatilor etnice cu acest sentiment de apartenența. La intrebarea directa privind un patriotism al altor etnii comparabil cu cel al romanilor, doar 54% sunt de acord cu aceasta afirmatie.

Manualele de istorie furnizeaza exemplele si personajele din trecutul nostru eroic. Poate pentru ca sondajul a fost facut in zilele de dupa sarbatorirea Unirii, Alexandru Ioan Cuza castiga topul celui mai patriot roman din istorie. Nicolae Ceaușescu se plaseaza doar pe poziția a opta, iar Eminescu este singurul om de cultura care se insereaza in compoziția de domnitori sau oameni de stat. Totusi, 32% dintre romani nu pot da nici un exemplu, astfel incat aceasta lipsa de raspuns s-ar plasa pe primul loc, daca am privi eminamente dintr-un punct de vedere cantitativ.

Daca ii intrebam pe romani care sunt cei mai patrioti politicieni probabil ca oamenii fac confuzia patriotismului cu discursul nationalist, dar si aici aproape 69% dintre romani nu au nici o optiune, considerand ca niciunul dintre politicieni nu poate fi numit patriot (20%), ca nu știu nici un patriot (33%) sau nu raspund (4%). Sportivii sunt in mai mare masura simboluri pentru patriotism, Nadia Comaneci, Gheorghe Hagi și Ilie Nastase fiind un trio care, de fapt, evolueaza intr-o reclama a unei banci comerciale, presiune media care cred ca le-a consolidat notoritatea.

Evenimentul de la Iasi unde a fost huiduit Președintele Romaniei a fost un eveniment cu o notorietate speciala, determinata de insistența televiziunilor de știri. Atitudinea fata de acest eveniment imparte opinia publica in doua parti 50% au fost de acord, 47% au fost impotriva. Evident ca este vorba de o atitudine puternic politizata, votanții PDL, UDMR și UNPR nefiind de acord cu acest protest, spre deosebire de cei ai PSD sau PNL care sunt de acord in proportii care se plaseaza intre 62% (PNL) și 69,3% (PSD). Daca introducem si varianta fluieraturilor in timpul imnului național atunci Traian Basescu este “protejat”: doar 21% dintre romani au o parere buna despre acest fapt, pana si adversarii pesedisti sau penelistii sunt inhibati de fondul sonor al imnului national sa accepte un astfel de comportament. Evident, aceasta este diferența dintre sondaj retroactiv si o situatie reala unde, romanii din piata nu au simtit acelasi respect pentru imn sau, din alt punct de vedere, adversitatea fata de Președinte fiind mai puternica decat respectul pentru imn. Politizarea atitudinii este prezenta si in aprecierea caracterului organizat sau spontan al huiduielilor. Votantii PNL, UDMR sau UNPR sunt mai inclinați sa creada ca a fost un eveniment organizat de partea adversa in timp ce pesediștii și penelistii tind sa creada ca a fost un eveniment spontan, fara implicarea partidelor pe care le simpatizeaza.

Imaginea omogenitatii identitare este destul de pregnanta. Doar in cazul transilvanenilor avem 55% dintre romani care spun ca acestia au trasaturi care-i deosebesc de restul romanilor, in cazul celorlate identitati regionale procentul celor care accentueaza ceva special fiind sub 50%.

In general, descoperim o parte a stereotipurilor pozitive ale romanitatii distribuite peste tot: harnicie, omenie, cinste, dar și surprinzatoare diferente in aprecierea imaginii stereotipe a celuilalt. Ardelenii și banatenii sunt evaluati mai degraba cu caracteristici pozitive, atat de catre ei insisi, cat și de catre celelalte regiuni, in timp ce in cazul moldovenilor și oltenilor este prezent un amestec de calitați și defecte. Mai interesanta este imaginea bucureștenilor, mai degraba negativa, atat in evaluarea pe care o fac ceilalti, cat si in propria evaluare.

Imaginea noastra despre patriotism este inca bogata in component pe fondul educației naționale pe care au primit-o generațiile formate inainte de 1989. Criza educatiei din ultimii ani și sindromul de neadaptare al tinerei generatii, orientate tot mai mult spre emigratie, va schimba in viitor tot mai mult reflexele nationaliste.

 

Cercetarea noastra s-a facut intr-un moment influentat de o sarbatoare cu conținut patriotic. Climatul emotional al sarbatoririi Zilei Unirii și regia pe care autoritațile o fac de fiecare data cand au ocazia, au influentat cu siguranta raspunsurile. De fapt, noi chiar asta am vrut sa masuram, amplitudinea maxima a acestei emotii patriotice. Vom relua masurarea unor indicatori in alte situatii si poate vom avea dovada ca patriotismul este tot mai mult doar un reflex discursiv. Romanii sunt mai nemultumiti de un stat ineficient si isi revendica tot mai mult dreptul de a critica chiar in cadrele unei atitudini patriotice, cum am vazut din aceasta cercetare. Oamenii au tot mai mult sentimente contradictorii fata de patrie si fata de comunitatea nationala. Statul esuat și politicienii perceputi ca și corupti ii fac pe oameni tot mai mult sa se indeparteze de Romania si sa se refugieze in respectul pentru niște slogane patriotarde. Aderenta nevrotica fata de niște principii și imperative ale patriotismului, depasind 90%, nu poate avea decat semnificatia unei polemici cu un prezent pe care-l resimt ca si frustrant. Emotia patriotica este politizata in doua sensuri. Prin contrast cu politicienii, romanii declara principiile ca fiind mult mai importante decat sunt respectate in realitate ori sunt fundamente pentru comportament. Pe de alta parte, patriotismul este introdus in batalia politica cu statut de atribut care legitimeaza propria opțiune.