Patroana unui azil de bătrâni din Cluj-Napoca, acuzată de ilegalităţi

Neînţelegerile dintre Asociaţia Maghiară a Handicapaţilor Motori, reprezentată de Tokay Rozalia, şi vecinul acesteia, Teodor Morar, se acutizează de ani de zile. Conflictul a luat amploare până când s-a ajuns în instanţă, după nenumărate plângeri la poliţie şi acuzaţii reciproce. Pe lângă faptul că preşedinta asociaţiei nu respectă o hotărâre judecătorească, aceasta este acuzată că foloseşte asociaţia în scop turistic, împotriva acesteia existând mai multe plângeri.

Teodor Morar şi soţia sa au cumpărat în anul 1998 un teren în cartierul Zorilor, unde şi-au construit o locuinţă. Terenul era prevăzut cu un drum de servitute aflat pe proprietatea vecină, singura cale de acces spre propria casă. Problemele au început după ce terenul vecin a fost cumpărat de Asociaţia Maghiară a Handicapaţilor Motor, care a ridicat acolo un azil. Reprezentanţii asociaţiei i-au cerut bărbatului să renunţe la drumul de servitute şi chiar i-au trimis o notificare în acest sens.

Clujeanul a fost acuzat la rândul său că nu ar avea grijă să închidă porţile drumului de pe proprietatea azilului, pe care îl foloseşte de drept, acesta arătând, în schimb, că a fost agasat de nenumărate ori de Tokay, care încearcă să îi blocheze accesul spre propria locuinţă. Bărbatul se plânge că fără drumul de servitute nu mai are acces la strada principală, spunând că de mai bine de zece ani, Tokay încearcă să-i alunge de acolo, chiar şi prin şantaj.

Cazul a ajuns în instanţă, acuzaţiile fiind reciproce. Tokay Rozalia, în numele asociaţiei, i-a dat în judecată pe soţii Morar, cerând instanţei să dispună mutarea drumului de servitute care face obiectul acestui conflict. Judecătorul Ioan Gaga a dat o sentinţă în luna martie 2014 prin care arată că cererea patroanei azilului de bătrâni este nefondată.

Hotărâre judecătorească, nerespectată

Problemele nu s-au terminat aici. În cursul anului 2013, preşedinta asociaţiei a demarat mai multe lucrări de extindere a construcţiilor şi amenajare a imobilului pe care-l deţine aceasta, sens în care a produs stricăciuni drumului de servitute pe care se realizează accesul la proprietatea familiei Morar, drum amenajat anterior de către aceştia din urmă.

Pe lângă faptul că drumul de servitute a fost deteriorat prin acţiunile lui Tokay, aceasta a montat o poartă de acces, un gard cu panouri de tablă, familia Morar nemaiavând acces normal la proprietatea pe care o deţin, iar în 2014 aceştia au demarat o acţiune civilă împotriva lui Tokay pentru repararea prejudiciului creat. În 2016, acţiunea a fost admisă de către Judecătoria Cluj-Napoca, iar preşedinta asociaţiei a fost obligată să readucă la starea iniţială drumul de servitute de trecere. Asociaţia Maghiară a Handicapaţilor Motorii a făcut recurs, însă în ceea ce priveşte obligaţia ”de a face” a rămas definitivă prin decizia Tribunalului Cluj.

Cu toate acestea, Rozalia Tokay nu şi-a adus la îndeplinire de bună voie obligaţia stabilită prin hotărârea judecătorească, astfel că familia Morar a fost nevoită să înceapă împotriva lui Tokay procedura executării silite. Ca urmare a cererii de executare silită (dosar execuţional deschis la BEJ Stolnean Diana Maria), Rozalia Tokay a fost somată la începutul anului 2017 să îşi îndeplinească obligaţiile stabilite prin sentinţa civilă, însă cu toate acestea, femeia nu s-a conformat nici în momentul de faţă. Dimpotrivă, Tokay a înţeles să lămurească dispozitivul hotărârii judecătoreşti, într-un alt dosar, cu toate că hotărârea este clară.

”Gardul are menirea de a ocroti bolnavii vârstnici în centrul social, altfel vor putea ieşi pe strada publică punând în pericol viaţa şi sănătatea acestora. Am avut cazuri de acest gen, când bolnavi ai instituţiei, oameni de bună credinţă i-au oprit, i-au întrebat din ce cauză se află în acest fel pe strada publică, au chemat poliţia, şi aşa au ajuns acasă. În cazul în care desfiinţăm poarta, deschidem calea de ieşire spre strada publică bolnavilor instituţiei”, îşi motivează acţiunea Rozalia Tokay, prin avocat Menyhart Gabriella Eva.

Pacientul care a părăsit incinta azilului ar fi ieşit pe poarta lăsată deschisă de Teodor Morar, potrivit Rozaliei Tokay, dar acest fapt nu poate fi dovedit nici măcar din mărturiile angajaţilor. Mai mult, vecinii au declarat că celelalte trei porţi nu sunt încuiate cu cheia. Unul dintre aceştia, care iese des din casă pentru a fuma, a observat că cei care intră sau ies pe aceste porţi nu folosesc cheile. Rozalia Tokay a susţinut în faţa instanţei că familia Morar periclitează siguranţa pacienţilor de la azil pentru că împrăştie pe drum mâncare pentru pisici. Nici această afirmaţie nu a fost dovedită.

„Dacă exista într-adevăr riscul ca pacienţii să iasă pe poarta de la drum, pe care au acces şi pârâţii, reclamanta avea posibilitatea să le îngrădească acestora accesul prin edificarea unei porţi, după porţiunea de din drumul de servitute folosit de către pârâţi, poartă la care nu ar fi avut acces pârâţii, fiind după terminarea celor 31,6 m, adică drumul de servitute instituit în favoarea pârâţilor”, arată instanţa. Pentru că nu a uzat de această posibilitate, judecătorul consideră că Rozalia Tokay nu este de fapt motivată de riscul ca pacienţii să părăsească incinta în demersurile sale legale.

Tokay, acuzată şi de infracţiuni fiscale

Anul trecut, Morar Teodor a făcut o sesizare către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj-Napoca prin care solicită să se verifice neregulile existente în cadrul Asociaţiei Maghiare a Handicapaţilor Motori.

”Verificaţi modul în care asociaţia îşi desfăşoară activitatea în mod inadmisibil după părerea mea, prin încălcarea cu brutalitate a legislaţiei fiscale, dar şi prin încălcarea statutului pe care îl are asociaţia.

Menţionez că asociaţia cazează în mod ilegal circa 1500-2000 persoane anual. Acest aspect l-am sesizat în cursul anilor 2015 la Serviciul de Control în Sănătate Publică, unde s-au depus şi poze cu autocare şi turişti. Inspectorii care au verificat sesizarea depusă de mine precizează în mod foarte clar ”Deoarece în Autorizaţia Sanitară de Funcţionare eliberată de DSP Cluj nu sunt cuprinse activităţi de cazare persoane străine, inspectorii sanitari au interzis desfăşurarea acestei activităţi până la obţinerea avizului favorabil de la DSP eliberat în conformitate cu prevederile legii”. Vă informăm că asociaţia desfăşoară astfel de activităţi ilegale începând cu anul 2000, an când s-a înfiinţat şi asociaţia. Acest aspect l-am sesizat şi la ANAF. Arătăm faptul că după ce asociaţia a fost verificată de ANAF, asociaţia şi-a schimbat strategia, în sensul că autocarele cu turişti străini au continuat să sosească şi să se cazeze în cadrul asociaţiei, dar intrarea nu s-a mai făcut din strada Padurii, ci din strada Mircea Eliade. Considerăm că această strategie s-a produs tocmai ca noi să nu mai avem posibilitatea să facem poze autocarelor”.

Azilul ”Sf. Kamil”, un Auschwitz ce extermină bătrânii Clujului

Azilul „Sfântul Kamil” din Zorilor este condus de Asociaţia Maghiară a Handicapaţilor Motori din Cluj-Napoca a cărui administrator este Rozalia Tokay. În urmă cu câţiva ani, un fost infirmier al căminului de bătrâni a dezvăluit în exclusivitate pentru Gazeta de Cluj condiţiile mizere în care sunt „trataţi” bătrânii de acolo şi despre cum se fac averi în Romania de pe urma suferinţei semenilor noştri.

Asociaţia Maghiară a Handicapaţilor Motori din Cluj-Napoca “Sfantul Kamil”  este sprijinită puternic de comunitatea romano-catolică din ţară şi din străinătate. Asociaţia primeşte în grijă vârstnici bolnavi care, dintr-un motiv sau altul, nu au unde să îşi petreacă bătrâneţea. Numai că, se pare, pe lângă imaginea de bun samaritean în care pozează Tokay Rozalia Ana,, există şi o latură sinistră. Mai toată lumea care a avut de-a face cu azilul în cauză o acuză pe Tokay Rozalia Ana de rele tratamente aplicate pacienţilor şi de un interes predominant patrimonial, care poate merge până la exterminarea bolnavilor pentru a obţine locuinţele acestora.

Terapeutul Varga Erno a lucrat timp de câteva luni ca îngrijitor în acel loc. Cu privire la calitatea serviciilor medicale prestate de către personal, acesta a declarat la acea vreme faptul că asistentele nu sunt deloc serioase, iar doctoriţa, care nu avea stampila proprie, ci a unei foste doctoriţe ieşite la pensie, vizita pacienţii abia o dată pe săptămână.

„Au fost mai multe cazuri întâlnite de mine de bolnavi care au decedat din cauza faptului că nimeni nu se interesa de ei. Erne, un bătrân bolnav de pneumonie, nu a primit nicio perfuzie măcar, fiind lăsat să moară. Un altul care cântărea aproape 120 de kilograme şi era intransportabil a fost izolat timp de două luni şi a ajuns la abia 50 de kilograme, după care a murit. Bolnavilor care suferă de sindrom nevrotic le sunt administrate medicamente pana la supradozaj pentru a-i calma. Cu alte cuvinte sunt tranchilizaţi, drogaţi”, a precizat acesta, referindu-se la condiţiile de viaţă la care sunt supuşi bieţii bătrâni.

„Este ceva inuman, odată internat nu mai exişti, toată lumea uită de tine. Spălarea hainelor se face, dar dezinfectarea nu. În cazul unui atac de cord, nu există medic sau asistent care să ofere un prim ajutor. În câteva luni am cărat patru sau cinci morţi, alţii într-un an au cărat 20 de morţi”, susţinea Varga Erno.

Fostul angajat Varga Erno ne-a ajutat la acea vreme să ne facem o imagine de ansamblu cu privire la banii pe care patroana îi invârte şi despre cum funcţionează această veritabilă „mafie religioasă”.

”Asociaţia primeşte fonduri din partea austriecilor, a elveţienilor şi a olandezilor. Toate bunurile care pot fi folosite sau vândute nu mai ajung niciodată la pacienţi. Tokay Rozalia, prin intermediul fratelui ei care deţine un magazin second-hand în Mănăştur, vinde bunurile primite prin donaţie. O altă sursă considerabilă de venituri prin care patroana Tokay Rozalia prosperă sunt bunurile imobiliare rămase de la bătrânii care au decedat şi care le-au „donat” asociaţiei. Cu alte cuvinte, cei care nu-şi permit plata lunară, pot în schimb să gireze cu apartamentul sau casa pe care o deţin. Mulţi bătrâni nu îşi permit să plătească taxa lunară, aşa că unii dintre ei îşi pun casa drept garanţie. Aceştia de obicei nu prea trăiesc mult, li se dau trei, patru supradoze şi în maxim şase luni mor, patroana rămânând cu imobilul”, a declarat în urmă cu câţiva ani, Varga Erno.

Familia Morar, prin sesizarea pe care a depus-o la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj-Napoca a sesizat şi neregulile cu privire la acest aspect, însă se pare că nimeni nu a mişcat un deget, în ciuda acuzaţiilor grave care i se aduc, iar ”afacerea” încă funcţionează.