Un caz incredibil s-a petrecut miercuri seară în blocul de locuinţe de pe strada Gruia nr. 85 din municipiul Cluj-Napoca: după ce un proprietar îndrăgostit de grădinărit a făcut, benevol, un reuşit spaţiu verde în faţa blocului, o vecină care-l ura i-a smuls panseluţele şi – cu telefonul în mână şi florile rupte într-alta – l-a provocat la “duel”, în timp ce-l înregistra. Omul şi-a piedut complet cumpătul, văzându-şi munca risipită şi, drept răspuns, i-a trântit telefonul la pământ. A urmat o bătaie ca-n filme între cei doi: femeia a folosit un spray paralizant, iar bărbatul mătura, fiind necesară intervenţia poliţiei.

 

Maria de la patru, o adevărată „Gică contra”

Zicala cu capra vecinului rămâne, în continuare, incredibil de actuală în universul românesc şi şi-a găsit materializarea tocmai într-un bloc de locuinţe de pe strada Gruia nr. 85 din Cluj-Napoca! Un bărbat în vârstă de 45 de ani, care locuieşte la parterul blocului respectiv, a avut proasta inspiraţie să încerce să înfrumuseţeze viaţa lui şi a vecinilor săi. Ca urmare, în zeci de ore de muncă el a plantat în jurul blocului gazon, bărduţi ornamentali, trandafiri şi panseluţe, într-un aranjament de efect, aşa cum omul – specialist IT – văzuse pe internet. Însă, elanul omului a fost curmat brusc, miercuri seară, în jurul orelor 20.00, de d-na „Maria de la patru”, vecina poreclită şi  “Gică contra”, cea care – ghidată, se pare, de o ură incredibilă – se împotriveşte de o bună bucată de vreme muncii benevole şi pasionate a domnului Călin, romanticul IT-ist care se luptă să aducă “Frumosul” şi-n zona blocului de pe strada Gruia. Povesteşte omul, pe coridoarele I.M.L. Cluj, aşteptând consultul medicilor legişti şi masându-şi încontinu ochii, iritaţi de jeturile de spray paralizant ce l-au atins în ajun: “Eu ocup în cadrul Asociaţiei de proprietari funcţia de cenzor. Şi, pentru că muncesc mai mult noaptea, pe computer, am în cursul zilei timp liber din belşug. Şi pentru că în faţa blocului era o mizerie cumplită, am hotărât împreună cu marea majoritate a proprietarilor – mai puţin, desigur d-na Maria – să fac un spaţiu verde ca-n Neckerman, ca să ne bucurăm cu toţii de locul unde trăim. Aşa că am scos, la început, şapte metri cubi de gunoaie şi apoi, ghidându-mă după diverse lecturi de pe Internet, am reuşit să plantez în jurul blocului gazon englezesc, brazi ornamentali, tufe de trandafiri, panseluţe, toate cu aranjamente făcute cu scoarţă de copac maron şi înconjurate cu bucăţi de marmură albă. Iar spaţiul l-am înconjurat cu gard metalic verde”. Arată mai departe că – spre marea lui mândrie – a remarcat cum la un moment mai mulţi trecători s-au oprit în dreptul grădinii sale, au fluierat admirativ şi s-au apucat să facă fotografii. Continuă, cu entuziasm să descrie realizările sale din zona blocului. În tot acest timp,  chipul i se înseninează iar ochii săi capătă o strălucire aparte – dezvăluind un caracter special, asemeni majorităţii celor care reprezintă “sarea pământului”, a celor ce fac în aşa fel încât lucrurile să progreseze. Adaugă acesta: “În interiorul blocului am hotărât, împreună cu locatarii şi prin contribuţia lor financiară, să aduc de la Braşov, pe bani puţini, cutii poştale elegante. De asemenea, la ieşirea din bloc am instalat senzori pentru lumină şi din acelaşi material ca şi cutiile poştale, tot de la Braşov – am adus un stativ pentru prospectele diverşilor poştaşi ocazionali ai firmelor sau supermarket-urilor. Apoi, la subsolul blocului, am tăiat toate ţevile vechi, am betonat, am introdus curentul şi, pe deasupra am aranjat şi un spaţiu de parcare a bicicletelor. Totodată, recent, am cumpărat şi ţevi metalice pentru a confecţiona bare de care să se sprijine cei vârstnici când intră în bloc –  şi, în acest sens am angajat deja tinichigiii, ca să apuce cât mai repede de lucru”.

Spatiul verde din fata blocului

Motivul certei: a scos nişte trandafiri plantaţi de tatăl vecinei

În continuare, bărbatul descrie scena care s-a petrecut cu o seară înainte: “În timp ce măturam, d-na Maria de la patru, care se afla împreună cu sora ei, a sărit gărduleţul şi a smuls nişte panseluţe, după care – cu telefonul pornit, în mână – a venit la mine şi m-a întrebat: no, ce-mi faci acum… Şi eu i-am zis: dacă tu-ţi baţi joc de munca mea, atunci şi eu îmi bat joc de lucrurile tale, că-s mai nebun decât tine. Aşa că i-am prins mâna şi i-am trântit telefonul de pământ. La care ea a scos un spray, nici nu ştiu de unde, şi mi-a tras un jet în ochi, moment în care am lovit-o şi eu peste mână cu mătura. Apoi am mai încasat un jet şi am fost nevoit să fug acasă, la baie şi să mă spăl încontinuu pe ochi – acolo unde mi-au luat declaraţia şi poliţiştii cand au venit, chemaţi de către ea”. Mărturiseşte că între ei este o veche rivalitate, iar femeia aceasta îl contrează de vreo trei ani –  încă de când a început cu iniţiativele în favoarea proprietarilor din bloc – şi o suspectează că ar fi folosit metode “neortodoxe” şi împotriva unui alt vecin, căruia aceasta i-ar  fi ocupat locul de parcare. Dl. Călin arată cum după o discuţie în contradictoriu cu vecina, bietul om s-a trezit într-o dimineaţă cu toate cauciucurile de la maşină tăiate, principala suspectă rămânând, până astăzi, “Maria de la patru” – deşi, în mod oficial poliţia nu a putut identifica vinovatul. Bărbatul este poftit în cabinetul de consultaţii însă – din pricina lipsei unei scrisori medicale de la un oftalmolog, care să certifice data “arsurii” la ochi – medicii l-au trimis pe acesta pentru un consult de specialitate. Aşa că omul se retrage, nu înainte de a-mi  spune că ne putem întâlni, peste câteva ore, la locul tărăşeniei, după ce va “prinde” şi el câteva ore de somn.

În seara aceleiaşi zile ne reîntâlnim în faţa blocului de pe strada Gruia nr. 58. Omul mă aşteaptă, cu ochii la fel de iritaţi, însă ceva mai odihnit. Îmi arată isprăvile sale din zonă, purtându-mă pe întreg perimetrul blocului, iar tot ce văd îmi întăreşte credinţa că am de-a face cu un ins extraordinar, care „sfinţeşte locul”. O caut apoi pe d-na Maria, ca să-i aflu punctul de vedere, însă aflu că este ieşită cu câinele, la plimbare. Nu durează însă mult şi aceasta apare – nebandajată la mâna lovită. Cu toate acestea, deşi am interpelat-o cu insistenţă, eforturile mele s-au dovedit zadarnice. „Nu am nicio declaraţie de făcut”, afirmă aceasta şi trece impasibilă pe lângă mine, intrând în bloc. Aflasem între timp că femeia se prezentase şi ea la I.M.L., unde a reclamat lovitura încasată, peste un deget, care cic[ i l-ar fi fracturat – şi după ce i s-a eliberat un certificat medico-legal a întocmit plângere la poliţie împotriva d-lui Călin. Îşi fac apariţia şi doi vecini ai acestuia: Gavril Baciu şi Ovidiu Mătăsaru, cel de-al doilea fiind şi singurul martor al încăierării din seara precedentă. „Acest om e un băiat extraordinar, care a făcut singur totul pe aici – cu acordul nostru – şi îl ştiu ca om paşnic, dedicat pasiunii sale, grădinăritul”, afirmă Gavril Baciu despre dl. Călin. La rândul său Ovidiu Mătăsaru ne-a declarat următoarele: „Au avut discuţii aprinse, minute în şir, iar bătaia dinte ei a avut loc pentru că d-na Maria, însoţită de sora ei, s-a supărat pe dl. cenzor pentru că în timp ce amenaja spaţiul verde, acesta ar fi scos o tufă veche de trandafiri plantată cândva de tatăl celor două femei. Ele îi strigau d-lui Călin să respecte munca tatălui lor, iar dl. Călin să-i respecte, ele, munca sa benevolă. Şi de aici au apărut brusc: un spray, o mătură şi a început întreaga poveste”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.