Un raport făcut de Consiliul Superior al Magistraturii arată că cei care împart dreptatea se tem, cel mai mult, de… ziarişti. În privinţa politicienilor, judecătorii spun că n-au simţit nici o presiune, iar procurorii nuanţează că n-ar fi chiar aşa. ”Instanţele au considerat că, pe parcursul anului judiciar 2013, independenţa justiţiei a fost ameninţată, în principal, prin acţiuni ale mass-media (37,5%), şi, într-o mai mică măsură, prin acţiuni ale Executivului şi ale Legislativului, în proporţie egală (25%)”, se arată în raportul CSM.
De fiecare dată când un hoţ de găini flămând este condamnat la peste cinci ani de închisoare, iar Adrian Năstase stă pentru tunuri de milioane de euro abia doi ani de zile după gratii şi este eliberat ca un martir, presa sancţionează prin simplul fapt că expune opiniei publice aceste diferenţe. În această ecuaţie, cei care împart dreptatea se simt ameninţaţi pentru că, în opinia lor, actul de justiţie este rezervat exclusiv dosarelor pe care le pot jongla în virtutea meseriei.
Anual, CSM-ul face rapoarte pentru ca relaţia pe care sistemul o are cu societatea să se poată regla. Potrivit unui document în care magistraţii spun de cine se tem cel mai mult şi care este relaţia lor cu celelalte profesii care alcătuiesc ”rotiţele” societăţii, judecătorii şi procurorii spun că cei mai nesuferiţi sunt ziariştii. Abia în plan secund se regăsesc politicienii, iar în privinţa lor percepţia este nuanţată: în timp ce judecătorii spun că nu simt prea mare presiune din partea politicienilor, procurorii spun că politicienii se mai dau în stambă. Explicaţia pentru diferenţa de optică ar fi simplă! Politicienii pun presiune pe procurori pentru a fabrica dosarele sau pentru a le scoate pe cele ”de sertar”, iar pe judecători îi lasă în pace pentru că, oricum, un ”inamic” ajuns în malaxorul dosarelor este unul discreditat.
”Instanţele au considerat că, pe parcursul anului judiciar 2013, independenţa justiţiei a fost ameninţată, în principal, prin acţiuni ale mass-media (37,5%), şi, într-o mai mică măsură, prin acţiuni ale Executivului şi ale Legislativului a în proporţie egală (25%). Doar un procent de 12,5% a menţionat în acest sens aspecte ţinând de activitatea proprie a instituţiilor sistemului judiciar.
Parchetele au considerat în mod similar instanţelor, dar într-un procent superior (56,25%) că, în cursul anului 2013, independenţa justiţiei a fost ameninţată, în principal, prin acţiuni ale mass-media. De asemenea, 31,25% dintre parchete au apreciat că factorul de risc l-au constituit acţiuni ale Executivului. Restul parchetelor a considerat, în proporţii egale (6,25%) că, în cursul anului 2013, independenţa justiţiei a fost ameninţată prin acţiuni ale Legislativului, dar şi prin aspecte ţinând de activitatea proprie a instituţiilor sistemului judiciar”, se arată în raport.
O apreciere publică poate schimba o sentinţă
În ceea ce priveşte modul în care a fost percepută la nivelul instanţelor starea de independenţa a sistemului judiciar prin raportare la factorul politic, cele mai multe dintre instanţe (43,75%) au apreciat că factorul politic nu a încercat să influenţeze sistemul judiciar, un alt procent semnificativ (37,5%) considerând că nu se poate aprecia dacă, faţă de anul precedent, factorul politic a încercat mai mult sau mai puţin să influenţeze sistemul judiciar ori dacă a existat o astfel de ameninţare. ”În procent de 12,5% au fost instanţe care au apreciat că factorul politic a încercat mai puţin să influenţeze sistemul judiciar, doar un procent de 6,25% apreciind în sens invers. Percepţia magistraţilor procurori a fost însă, diferită, la nivelul parchetelor arătându-se, în proporţie de 43,75%, că, faţă de anul precedent, în anul 2013, factorul politic a încercat mai mult să influenţeze sistemul judiciar, în timp ce un procent de 31,25% a apreciat că factorul politic nu a încercat să influenţeze sistemul judiciar. 18,75% dintre parchete au considerat că factorul politic a încercat mai puţin să influenţeze sistemul judiciar, iar restul de 6,25% a arătat că nu se poate aprecia”, se arată în raport.
Referitor la principală modalitate prin care factorul politic a încercat să influenţeze sistemul judiciar, instanţele au identificat ca fiind principalul factor de risc în acest sens, ca şi în anul precedent, luările de poziţie publice cu privire la activitatea instanţelor, atât faţă de cauzele aflate în curs de soluţionare, cât şi faţă de hotărârile definitive. În acest sens, ”a fost sesizată înmulţirea cazurilor în care reprezentanţii puterii politice au făcut aprecieri, în virtutea funcţiilor oficiale deţinute, asupra unor cauze aflate pe rol, dar mai ales asupra hotărârilor judecătoreşti definitive pe care, fie nu le recunoşteau, fie le contestau ori le puneau sub semnul întrebării. Schimbările legislative, adoptarea unor acte normative care ulterior sunt frecvent modificate sau declarate neconstituţionale au constituit următorul factor de risc cu o pondere mare în ansamblul răspunsurilor instanţelor.
Politicienii care ”păpuşează” Justiţia
Au mai fost indicate de către instanţe drept modalităţi prin care factorul politic încearcă să influenţeze sistemul judiciar: posibilitatea că Ministrul Justiţiei, numit politic, să înceapă/continue acţiunea disciplinară a magistraţilor; tendinţa declarată a puterii politice de modificare a statutului magistraţilor şi a rolului organismelor reprezentative ale acestora, în sensul diluării şi, respectiv, diminuării atribuţiilor acestora, coroborate cu poziţionările publice constante ce vizează de-credibilizarea întregului corp de magistraţi; refuzul constant al executivului şi legislativului de a recunoaşte hotărârile judecătoreşti, de a le respectă şi, mai ales, de a le pune în executare (prin amânări repetate, unilaterale); modalitatea de numire a procurorilor.
Politicienii influenţează justiţia de la tribună
Similar instanţelor, parchetele au arătat că principalele modalităţi prin care factorul politic a încercat să influenţeze sistemul judiciar au constat în luările de poziţie publice cu privire la activitatea parchetelor, precum şi în desele modificări şi schimbări legislative, fiind menţionată aici şi schimbarea intempestivă a legislaţiei penale. Au mai fost indicate drept astfel de modalităţi implicarea instituţiilor politice în derularea procedurilor judiciare şi administrative, inclusiv în desemnarea sau alegerea funcţiilor de conducere din cadrul Ministerului Public şi a Consiliului Superior al Magistraturii, subfinanţarea sistemului judiciar, dar şi blocarea dosarelor penale ale deputaţilor sau senatorilor în Parlament, din perspectivă imunităţii de care se bucură aceştia.
Politicienii sunt mieluşei
”Cele mai multe dintre instanţe (43,75%) au apreciat că factorul politic nu a încercat să influenţeze sistemul judiciar. Percepţia magistraţilor procurori a fost însă, diferită, la nivelul parchetelor arătându-se, în proporţie de 43,75%, că, faţă de anul precedent, în anul 2013, factorul politic a încercat mai mult să influenţeze sistemul judiciar”, se arată în raport.
