Perspectiva unei structuri proprii de apărare în cadrul Uniunii Europene

Aşa cum am promis, o să scriu despre politica de apărare a UE după ieşirea Marii Britanii din această organizaţie, dar care, bineînţeles, nu a părăsit şi NATO. Pornesc în această expunere de la două evenimente: discuţiile Iohannis – Holland şi demisia directorului Serviciului de Informaţii Externe, Mihai Răzvan Ungureanu, acceptată imediat de preşedintele ţării. Desigur, în contextul întâlnirii UE de la Bratislava – Slovacia aceste evenimente au avut reverberaţii cu totul inegale, dar o anumită legătură între cele două ştiri este incontestabilă.

Preşedintele Holland a făcut o vizită de stat în România. Cu acest prilej a participat, împreună cu premierul Cioloş la inaugurarea fabricii de elicoptere de la Ghimbav-Braşov. A mai făcut declaraţii politice importante care se refereau nu numai la relaţiile româno-franceze de natură politică şi economică, ci şi la dezvoltarea dialogului cultural, arătând că se va sărbători şi în Franţa centenarul Unirii din 1918, ceea ce nu este un simplu gest protocolar. A mai spus că cele două ţări vor colabora în coordonarea apărării de către ţările UE.

Holland a spus că ar fi util ca UE să aibă propriile structuri de apărare, afirmaţie care mi s-a părut că a fost acceptată de preşedintele nostru. La Bratislava, nu s-a decis nimic în acest sens, ceea ce demonstrează că, în interiorul UE, clivajul nu se circumscrie numai în privinţa refugiaţilor şi migranţilor.

Nu cred că acum, pe lângă NATO, mai sunt necesare structuri militare paralele în Uniunea Europeană. Ar fi bine ca, înainte de acest demers, toate statele UE să afecteze minimum 2% din PIB pentru apărare. România îşi va respecta angajamentul asumat, dar nu ştiu dacă celelalte ţări deficitare vor reuşi acest lucru, aşa cum au mai promis şi altă dată.

Din tot ceea ce a spus preşedintele francez, bine ar fi dacă toate statele europene vor dezvolta industria de apărare. D e fapt, şi fabrica de elicoptere şi de la Ghimbav-Braşov, care va produce aparate după o tehnologie avansată pe care le va livra începând de anul viitor, poate să construiască aparate pentru armată, deci un potenţial beneficiar sunt şi forţele noastre MApN, dar şi alte state NATO, poate chiar şi Franţa.

Deocamdată, până în 2018, se organizează o structură NATO la Craiova la care şi-au anunţat participarea unităţi militare poloneze şi bulgare, dar este posibil ca şi alte ţări să fie prezente acolo prin militarii lor.

Baza apărării noastre o reprezintă desigur NATO şi, în primul rând Statele Unite, care au deja o bază operaţională de la Deveselu. Acest lucru îi irită de moarte pe ruşi. Nu avem alternativă la aceasta politică, când timp Federaţia Rusă a ocupat o parte din Ucraina şi ameninţă securitatea României prin trupele din Transnistria. Chiar dacă viitorul preşedintele al Americii va fi Donald Trump, care, în campania electorală, a făcut afirmaţii cel puţin şocante în domeniul politicii externe, nu cred că Statele Unite nu vor respecta angajamentele ce le presupune prezenţa lor în NATO. În lumea contemporană, nu te poţi izola. Corespunde adevărului că unele acţiuni NATO, cum au fost cele din Irak şi Libia nu ar reprezentat succese, dar în decursul celor peste 50 de ani de existenţă a alianţei militare, poziţia statelor au oprit expansiunea comunistă şi a asigurat securitatea lumii liberei civilizate din care face parte si România.

În concluzie, crearea unor forţe distincte UE nu reprezintă deocamdată o urgenţă, ci mai mult o chestiune de orgoliu. Desigur, politica de apărare nu poate fi expediată într-un editorial şi pornind de la această premisă trebuie să pornim atunci când analizăm şi demisia domnului Răzvan Mihai Ungureanu de la conducerea SIE. Acesta a explicat că motive de boală l-au împiedecat să-şi continue misiunea. Consider că sunt scuze de circumstanţă, deoarece tensiunile Iohannis – MRU au fost evidente mai de demult. Au devenit publice de la conflictul între Laura Codruţa Kovesi şi el, când se părea că acestea s-au mai aplanat.  Doamna Kovesi, însă, într-un recent interviu de la televiziunea publică a afirmat din nou că din toate structurile de apărare şi informative numai SIE nu a oferit Direcţiei Naţionale Anticorupţie date despre faptele de corupţie desăvârşite de cetăţenii români care s-au aflat în exteriorul României. Probabil, divergenţele dintre şeful statului şi fostul director SIE sunt mult mai importante decât cum s-a spus, nu pot fi date publicităţii şi privesc şi politica noastră de apărare. Ca un amănunt ar trebui amintit că domnul MRU a fost confirmat în acest post în Parlamentul României având sprijinul domnului Oprea care a invocat ”interesul naţional” şi în acest mod UNPR s-a disociat de aliatul lui, PSD.

Vom trăi şi vom vedea ce se va întâmpla în continuare!

03.10.2016

Adrian Man