O analiză economică asupra contractelor administrațiilor județene din țară arată firmele care aveau abonamente la contractele publice. Potrivit studiului, în anul 2009, pe vremea când Consiliul Județean era condus de Alin Tise, peste 39,3 milioane de lei din bugetul CJ Cluj s-au dus în conturile unor societăți comerciale care par că aveau abonamente la contractele publice. Majoritatea contractelor respective au fost făcute în jurul proiectului megalomanic Cluj Arena.
Astfel, societățile SCI SA, SC Transilvania Construcții SA Cluj, Con A Sibiu, Universitatea Tehnică Cluj, Sc Dico Tiganas, SC Bogart Construct, SC Das Engineering Grup Cluj și SC Grup 4 instalații au semnat mai multe contracte cu administrația județeană, condusă de Alin Tise la data respectivă, în valoare de 39.324.144 de lei. Potrivit analizei făcute de romaniacurata.ro, ”Practica favorizării unor firme de construcții în detrimentul altora la nivel local, prin intermediul proceselor de achiziții publice, și obținerea unor comisioane de zece la sută („parandărât”, din care rezultă regulat şi donații către partide politice) este cunoscută publicului, dar o estimare a frecvenței acestei practici nu există decât anecdotic. Din dosarele recente, datorate muncii excelente a DNA, vedem că acest mod de distribuție prin firme favorite este indispensabil din cauza problemelor de încredere puse de recuperarea comisionului de la firme necunoscute.
Având în vedere penuria de analize empirice vizavi de acest fenomen, vă oferim în cele ce urmează lista nominală cu firmele abonate la contracte publice, care au „capturat” una sau mai multe entități publice, dar și a entităților publice care au fost la rândul lor capturate sau care s-au lăsat capturate. Definiția de lucru a indicatorului capturii entităților publice(autorităților contractante) este următoarea: o autoritate contractantă este considerată a fi capturată dacă proporția din totalul contractelor de peste 1 milion euro atribuite de către aceasta pe an către un singur ofertant depășește 50% în condițiile în care acea autoritate a oferit cel puțin trei contracte în acel an. În mod evident, aceasta e doar captura pe faţă, sfidătoare, aparentă. Sub pragul de 1 milion de euro sau într-o formă mai subtilă (aceleași persoane pot candida ca firme diferite) pot exista multe alte contracte preferențiale”, arată autorii studiului.
