Pieţele agroalimentare din Cluj, privire retrospectivă dinainte de ’89

Primăria nu se gândeşte deloc la ţăranii care vând în pieţele agroalimentare. Chiar dacă aceştia vin cu nişte produse bune şi proaspete, sunt obligaţi să vândă la un preţ foarte mic. Acesta este stabilit de producătorii care vând la Agro Transilvania, din localitatea Dezmir.

Producătorii din Piaţa Agroalimentară Flora din cartierul Mănăştur sunt foarte revoltaţi pe regulile impuse de Primăria Cluj-Napoca. Doar pe vremea lui Ceaşcă se mai impuneau la fructe şi legume un preţ maximal, care trebuia respectat cu stricteţe. Ei bine, vânzătorii şi producătorii din piaţă retrăiesc problemele cu care se confruntau dinainte de ’89.

Primăria ademeneşte ţăranii producători oferindu-le condiţii

Un lucru bun pe care l-a făcut Primăria este acela că au construit pieţe agroalimentare pentru ţărani. Dar nu iau în calcul munca şi efortul depus al producătorilor de pe lângă Cluj care vin cu cele mai proaspete produse. În Cluj, există în trei cartiere astfel de pieţe. În Gheorgheni, Zorilor şi Mănăştur.

„Consiliul local aşa o hotărât. Să nu plătim noi chirie foarte mare, plătim doar 100 de lei pe masă, ne-au dat cântare, nu comentăm treaba asta. Eu şi mama mea vindem de foarte mult timp în piaţa Flora, cred că sunt 40 de ani de când vindem. Suntem acolo de când piaţa era în aer liber. Dar acum că e acoperită şi am primit cântare gratuite, şi-au permis să impună această regulă, dar preţurile nu sunt corecte”, a declarat o producătoare din piaţa Flora.

Agro Transilvania nu ştie să facă diferenţa dintre un produs proaspăt şi unul vechi

Preţurile produselor de pe pieţele primăriei sunt stabilite de Agro Transilvania. În piaţa Agro Transilvania din localitatea Dezmir, lucrează producători din toate colţurile ţării. Pe listă ar fi judeţele Cluj, Bistriţa-Năsăud, dar şi judeţe din Oltenia sau Moldova. Pentru aceia care străbat un drum lung până în Dezmir să-şi vândă marfa, este normal ca aceasta să nu ajungă în cea mai bună stare. Însă aceia care vin în piaţa Flora din cartierul Mănăştur sunt obligaţi să respecte preţurile impuse de aceştia care îşi vând mărfurile la piaţa din Dezmir.

„Noi cu roşiile, de exemplu, ieşim în momentul în care sudul sunt pe punctul de a-şi termina roşiile şi vin cu ultimele bucăţi. Ele nu mai sunt de calitate, nu mai sunt proaspete, iar pe noi ne obligă să le vindem cu acelaşi preţ, chiar dacă ale noastre sunt proaspăt culese. Nici măcar nu putem să ne scoatem cheltuielile. Nu se face diferenţa la preţ dintr-o roşie roz şi una roşie-roşie”, povesteşte producătorul.

Aceştia sunt, de asemenea, sancţionaţi foarte drastic dacă greşesc preţul. Chiar dacă şi din greşeală pun numai 10 bani în plus, gardienii publici nu iartă pe nimeni.

„Mama mea care lucrează la piaţă a fost amendată. Anul trecut la sfârşitul lui iunie când am ieşit cu roşiile, a pus din greşeală preţul de cinci lei pe kilogram, iar pe panou era patru lei. A primit zece milioane amendă. Trăiesc cu frica aia în spate ca nu cumva să se schimbe preţul de pe panou şi să vină gardienii să ne amendeze. Dacă pe panou arată preţul maxim este de un leu şi 30 de bani şi tu l-ai dat cu un leu şi 40 de bani, eşti amendat. Pentru greşeli se dau puncte negre, iar dacă acumulezi prea multe eşti şi dat afară din piaţă, asta pe lângă amenzi. Nu se ţine cont că suntem oameni şi mai greşim. Dacă ar fi preţurile corecte, aş prefera să plătesc mai mult pe chirie. Este şi în interesul gardianului să dea cât mai multe amenzi, pentru că odată cu asta şi el primeşte atribuţii.”

Efectul de supermarket

Din păcate, supermarket-urile ne oferă posibilitatea de a cumpăra o varietate mare de produse din acelaşi loc (chiar dacă de cele mai multe ori nu ne trebuie tot din ceea ce cumpărăm), cu nişte preţuri mai mici decât la magazinele locale, cu igiena mai bună decât în pieţe şi cu angajaţi foarte politicoşi. Însă aceste „avantaje” atârnă mult prea puţin în comparaţie cu efectul negativ pe care dezvoltarea supermarket-urilor îl are asupra economiei României la nivel naţional, şi mai ales asupra economiei locale şi afacerilor de familie. Asta ca să scoatem din discuţie şi sănătatea care ne-o punem în pericol consumând numai produse chimizate.

Supermarket-urile refuză o grămadă de furnizori de fructe şi legume din regiune doar pentru că produsele nu arată „perfect”. Doar produsele din agricultura ultra industrializată şi chimizată se consideră perfecte. Astfel, pierdem fructe şi legume de calitate, produse locale, doar pentru că au mici imperfecţiuni ca aspect.

“Dacă nu sunt mărfuri pe piaţă dintr-un anumit produs, îţi poţi permite să dai un pic mai mult, dar nu exagerat. Pentru că toată lumea merge în supermarket şi vede preţurile. Oamenii preferă să meargă la supermarket şi să cumpere uscăciuni de legume şi fructe, în loc să cumpere de la un ţăran un produs bun şi proaspăt. Pentru că este comod, este pe raft, şi iau tot odată.  Noi ca producători nu putem să cerem mai mult decât este pe piaţă.”

Primăria îi obligă pe ţăranii din piaţa Flora să vândă la un preţ mult mai mic decât în alte pieţe. Chiar la piaţa Agro Transilvania era trecut un preţ, iar la piaţa din Mănăştur era afişat un preţ injumătăţit.

„Exemplu este ziua de 14 martie, când ceapa a fost 0,60 de bani pe panou şi în ziua următoare deja a ridicat preţul la un leu 20, acesta fiind de fapt preţul real. Probabil că a fost scandal pentru că anumite personae din piaţă care vând la masă au fost în Dezmir. Se vede clar, dovada fiind ziua de 14 martie, că cineva îşi bate joc de noi”, a spus producătoarea.

“Dacă Primăria aşa a hotărât şi consideră că este un beneficiu pentru ţăran, ei bine, se înşeală. Este chiar bătaie de joc. Ar trebui în primul rând să ţină cont de clima din sud şi clima din regiunea noastră. Noi trebuie să facem nişte eforturi foarte mari ca să menţinem în condiţii bune legumele, ca să nu mai vorbim de frigul care a fost”, a adăugat aceasta.

Nimeni nu i-a băgat în seamă pe ţăranii din piaţă până acum

Până acum, lucrătorii din piaţa Flora au încercat să vorbească cu domnul Boc. Secretara acestuia le-a spus că mai întâi trebuie să vorbească cu şeful de piaţă, apoi cu încă cineva din Primărie şi poate dupaia ajung la primar. Aceştia trebuie să păşească pe o scară ierarhică pănă să ajungă la Măria Sa, domnul primar.

Gazeta de Cluj a încercat în repetate rânduri să obţină câteva informaţii de la Primărie, dar purtătorii de cuvânt nu ştiu niciodată nimic. Oricine poate să fie angajat dacă singura treaba care o face un purtător de cuvânt este să trimită nişte e-mail-uri mai departe, la cei care sunt în stare să răspundă.