Recent reprezentanți ai românilor din Ucraina s-au adresat către preşedintele Comisiei Veneţiene a CE dl Gianni Buquicchio prin care au cerut să examineze prevederile art.7 din Legea educaţiei vizavi de conformitatea acestora atât angajamentelor Ucrainei asumate faţă de Consiliul Europei privind garantarea dreptului la instruire şi învăţământ în limba maternă a minorităţilor naţionale şi lingvistice, cât şi conformitatea prevederilor art.7 din Legea educaţiei normelor Constituţiei Ucrainei, în special, art.8, alin.3, 22, alin.3, 24, alin.3 şi 53, alin.5, transmite Romanian Global News.
Delegaţia de la Consiliul Europei va veni pe 31.10 – 1.11 la Kiev, iar miercuri, 1 noiembrie va avea o întâlnire şi cu reprezentanţii minorităţilor naţionale.
După ce s-au făcut demersuri către Ministerele de resort a Ucrainei ca să avem reprezentanţi la întâlnirea cu experţii Comisiei Veneţiene a Consiliului Europei, aceste ministere ignorând cererile comunității românești, s-a contactat Secretariatul de la Strasburg şi reprezentanți ai comunității românești se pregătesc de aceaste consultări.
Anexăm textul adresării:
Preşedintelui Comisiei de la Veneţia
Dl Gianni Buquicchio
11 octombrie 2017
Excelenţa Voastră,
Comunitatea românofonă din Ucraina îşi exprimă totala dezaprobare faţă de noua Lege a educaţiei adoptată la 5 septembrie 2017 de către Rada Supremă a Ucrainei, care prin art.7 prevede anularea treptată a învăţământului în limbile minorităţilor naţionale, limitând funcţionarea şcolilor cu limbile de predare ale minorităţilor naţionale la ciclul primar (cl. I-IV), şi preconizând, în perspectivă, la trecerea totală doar la predarea în limba ucraineană.
E o situaşie fără precedent în secolul XXI, când o ţară din centrul Europei, care se proclamă democratică şi civilizată şi aspiră să adere la Uniunea Europeană, desfiinţează un întreg sistem de educaţie a minorităţilor naţionale doar pentru faptul că acesta se desfăşoară în altă limbă decât cea a etniei majoritare.
Şcoala românească din actuala Ucraină are tradiţii de 200-300 de ani. Ea a funcţionat aproape un secol şi jumătate sub stăpânirea austro-ungară şi mai mult de jumătate de secol sub stăpânirea sovietică, dar niciodată nu a fost atât de dur atacată ca în timpul actualei guvernări când se atentează făţiş la dreptul minorităţilor de a-şi păstra limba maternă şi identitatea naţională. Scopul forţelor politice aflate la putere în Ucraina este asimilarea prin ucrainizarea forţată a comunităţilor minoritare. Pentru justificarea acestui proces de ucrainizare în faţa opiniei publice interne şi internaţionale se vehiculează ideea, intens mediatizată în mass-media ucraineană, că minorităţile naţionale din Ucraina pun în pericol însăşi existenţa statului. Se afirmă, la nivelul forţelor politice aflate la guvernare, că multiculturalitatea şi multilingvismul sunt o ameninţare pentru actualul stat ucrainean şi este de datoria actualei guvernări să absorbe orice element alolingv prin contopirea minorităţilor etnice în naţiunea ucraineană, sfidând astfel principiul general-european al „unităţii în diversitate”.
Această dorinţă a actualului regim politic de la Kiev de a asimila cât se poate de repede etniile minoritare trăitoare de secole pe teritoriul Ucrainei este prezentată opiniei publice ucrainene şi internaţionale într-o manieră cinică ce aminteşte de stilul propagandei totalitariste de la mijlocul secolului trecut, ca o binefacere pentru minoritarii etnici. Şi asta în pofida faptului că nici o minoritate etnică din Ucraina nu a solicitat autorităţilor ucrainene integrarea prin asimilare. Dimpotrivă, minorităţile, ca parte componentă a poporului multietnic Ucrainean, îşi doresc păstrarea specificului propriu identitar.
Nu actualei puteri îi aparţine decizia deschiderii de şcoli româneşti din teritoriile actualului stat ucrainean. Aceste şcoli au o vechime de secole, statul ucrainean moştenindu-le de la statul sovietic care, la rândul său, le-a moştenit de la statul român, iar statul român, de la statul austriac (în cazul Bucovinei). Există o veche şi sănătoasă tradiţie a şcolilor româneşti din Ucraina. Identitatea noastră naţională datorează foarte mult acestei tradiţii. Or, forţele politice aflate în prezent la guvernare doresc să distrugă, cu acceptul nostru expres sau tacit, actualul sistem de educaţie în limba maternă. Pierzând şcoala naţională ne vom pierde şi fiinţa naţională. Fiind loiali faţă de statul ucrainean, noi nu vom renunţa niciodată la identitatea noastră naţională.
Recenta lege a educaţiei a fost adoptată în condiţiile lipsei totale de transparenţă. Articolul 7 a fost strecurat în lege în ultimul moment şi practic nu a fost supus dezbaterii în parlament. Iar reacţiile dure la prevederile acestui discriminatoriu articol de lege demonstrează clar că acestea trebuiau făcute publice cu mult înainte de data adoptării legii şi supuse dezbaterii publice în mass-media şi în societatea civilă. Nici comunitatea românească, nici celelalte minorităţi naţionale care încă mai beneficiază de învăţământ în limba maternă n-au fost consultate în perioada premergătoare adoptării legii. La numai câteva zile după adoptarea legii, o comisie a Ministerului Educaţiei şi ştiinţei din Ucraina a şi sosit în regiunea Cernăuţi spre a-i intimida şi îndemna pe directorii şi profesorii din şcolile româneşti şi a pregăti terenul pentru implementarea cu celeritate a legii, în special a discriminatorului art.7 al acesteia.
Referitor la aspectele legale ale art. 7 din Legea educaţiei, menţionăm următoarele :
Prin Apelul Radei Supreme a Ucrainei din 28 august 1991către toţi cetăţenii Ucrainei de toate naţionalităţile, „Prezidiul Radei Supreme a republicii afirmă cu responsabilitate că declararea independenţei Ucrainei nu va duce nicidecum la lezarea drepturilor persoanelor, indiferent de naţionalitate”. În Apel se mai spune că „Ucraina …va asigura tuturor cetăţenilor drepturi politice, economice şi sociale egale, libertate deplină pentru dezvoltarea tuturor limbilor şi culturilor naţionale”.
Declaraţia drepturilor naţionalităţilor din Ucraina spune clar că „ statul ucrainean îşi asumă obligaţia privind crearea condiţiilor necesare dezvoltării tuturor limbilor şi culturilor naţionalităţilor” (art.2), precum şi „libera folosire a limbilor materne în toate domeniile vieţii sociale, inclusiv în învăţământ…” (art.3).
Articolul 7 din Legea învăţământului încalcă în mod flagrant prevederile Legii Fundamentale a Ucrainei. Conform art.10 din Constituţie, „în Ucraina este garantată libera dezvoltare, folosire şi protecţie a limbii ruse, precum şi altor limbi ale minorităţilor naţionale”. Iar art.22 din Constituţie spune clar că ” drepturile constituţionale sunt garantate şi nu pot fi abrogate. La adoptarea noilor legi sau la modificarea acestora nu se admite restrângerea conţinutului şi volumului drepturilor şi libertăţilor existente”. Art.53 din Constituţie, după ce stabileşte, în aliniatul 1, că „învăţământul mediu general este obligatoriu”, vine cu precizarea, în aliniatul 4, că „cetăţenilor ce aparţin minorităţilor naţionale, conform legislaţiei în vigoare, li se garantează dreptul de a studia în limba maternă sau a limbii materne în instituţii de stat şi comunale sau prin intermediul societăţilor naţional-culturale”, fără a restricţiona acest tip de învăţământ doar la ciclul primar (clasele I-IV). Aşadar, prin alin.4 coroborat cu alin.1 din art.53 al Legii Fundamentale a Ucrainei, statul garantează minorităţilor naţionale învăţământ mediu general în limba maternă. Câtă vreme Ucraina recunoaşte şi asigură principiul supremaţiei dreptului, iar Constituţia Ucrainei are forţă juridică supremă (art.8), legile şi alte acte normative adoptate în baza constituţiei trebuie să fie conforme cu Constituţia (art.8). Or, art.7 din Legea educaţiei contravine acestei prevederi constituţionale (de parcă aceasta nu ar fi obligatorie), anulând minorităţilor naţionale dreptul la învăţământ mediu general în limba maternă. Drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei şi ale cetăţeanului nu pot fi restrânse decât în cazurile stabilite prin constituţie (art.64, alin.1), iar constituţia nu prevede un astfel de caz pentru restrângerile din art. 7 al noii legi a educaţiei. Pe de altă parte, conform art.19, alin.2 din Constituţie, organele puterii de stat şi de autoguvernare locală şi angajaţii acestora au obligaţia să acţioneze doar în temeiul, în limitele şi în conformitate cu modalităţile stabilite prin constituţie şi legile în vigoare ale Ucrainei. Or, prin adoptarea de către Rada Supremă a Ucrainei a art.7 din Legea educaţiei, forul legislativ al Ucrainei îşi depăşeşte atribuţiile prevăzute de Legea Fundamentală.
Totodată, prevederile art.7 din noua Lege a educaţiei sunt contrare prevederilor Legii minorităţilor naţionale din Ucraina (art.6), prin care „statul garantează tuturor minorităţilor naţionale dreptul la autonomie national-culturală: folosirea şi educaţia în limba maternă…”.
Art.7 contravine, de asemenea, Legii Ucrainei privind bazele politicii lingvistice de stat. Art.20, pct.2, spune că „cetăţenilor Ucrainei li se garantează dreptul la educaţie în limba de stat sau în limbile regionale sau minoritare. Acest drept este asigurat prin reţeaua de grădiniţe, şcoli medii generale, extraşcolare, instituţii de stat şi comunale pentru învăţământul tehnico-profesional şi superior cu limba de predare ucraineană sau cu alte limbi de predare…”. Acest articol este în răspăr şi cu pct.8 al art. 20 al legii respective, care spune clar că „în instituţiile de stat şi comunale cu predare în limbile regionale disciplinele vor fi predate în limbile regionale (cu excepţia limbii şi literaturii ucrainene, a căror predare se va efectua în limba ucraineană)”.
Câtă vreme nu se respectă primatul tratatelor internaţionale asupra legislaţiei interne prevăzut prin art.19, alin.2 din Legea Ucrainei privind tratatele internaţionale, prevederile art.7 contravin obligaţiilor şi angajamentelor internaţionale ale Ucrainei. Restrângerea educaţiei minorităţilor naţionale doar la ciclul primar este contrară prevederilor art.13 din Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare între România şi Ucraina (din 1997) prin care Părţile recunosc că „persoanele sus-menţionate au dreptul să fie instruite în limba lor maternă, într-un număr necesar de şcoli şi instituţii de stat pentru învăţământ şi specializare, situate ţinând seama de răspândirea geografică a minorităţilor respective”.
La fel, prin Declaraţia privind principiile de cooperare între Republica Ungară şi R.S.S. Ucraineană privind asigurarea drepturilor minorităţilor naţionale din 1991 (art.10), încorporată în Tratatul privind bazele bunei vecinătăţi şi cooperării între Ucraina şi Republica Ungară, „Părţile sunt de acord să asigure minorităţilor naţionale condiţiile necesare pentru învăţarea limbii materne sau să studieze în limba maternă la toate nivelurile de învăţământ”. Faţă de prevederile art.24, alin.2 coroborate cu art.9, alin.1 din Constituţia Ucrainei, aceste obligaţii ale Ucrainei sunt aplicabile şi pentru celelalte minorităţi naţionale.
Art.7 din noua Lege a educaţiei contrazice prevederile art.14, pct.2 din Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, precum şi prevederile Raportului explicativ la această Convenţie. Conform pct.75 din Raportul explicativ la Convenţie, există, în cazul comunităţii româneşti, o cerere suficientă pentru învăţământ în limba maternă. În acest sens s-au pronunţat consiliile raionale Noua Suliţă, Herţa şi Hliboca ale regiunii Cernăuţi, precum şi majoritatea absolută a colectivelor de profesori, învăţători şi părinţi din localităţile compact locuite de etnici români.
Art.7 introduce elementul de discriminare, pe de o parte între minorităţile naţionale şi naţiunea titulară, iar pe de altă parte, între minorităţile naţionale şi popoarele băştinaşe, ceea ce vine în contradicţie cu prevederile art.24 din Constituţie. Totodată, trecerea după şcoala primară la o altă limbă de predare este contraindicată şi din punctul de vedere al normelor pedagogice, stagnând dezvoltarea firească a copilului. Atragem atenţia că noi, românii din Ucraina, suntem populaţie autohtonă pe pământurile pe care le locuim din vechime.
Art.7 din noua Lege a educaţiei se află în contradicţie flagrantă cu litera şi spiritul Convenţiei UNESCO privind lupta împotriva discriminării în domeniul educaţiei, întrucât are ca obiect suprimarea egalităţii de tratament în ce priveşte educaţia pentru minorităţile naţionale în limba maternă.
Art.7 contravine şi prevederilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, ratificată de Ucraina. În speţă, art.3, pct.1 din Convenţie statuează că „în toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de …autorităţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala”. În egală măsură, statele se obligă să respecte dreptul copilului de a-şi păstra identitatea (art.7, alin.1), şi sunt de acord ca educaţia copilului să se facă în spiritul respectului faţă de limba, identitatea şi valorile naţionale ale acestuia (art.29, lit.c)
Conform prevederilor art.19, alin.1 din Legea Ucrainei a tratatelor internaţionale, prin care „tratatele Ucrainei intrate în vigoare, pentru care Rada Supremă şi-a dat consimţământul, sunt parte integrantă a dreptului intern şi sunt aplicate în modul stabilit pentru normele de drept intern”, obligaţiile sus-menţionate, asumate de Ucraina prin acorduri aferente, sunt obligatorii pe întreg teritoriul ţării.
Excelenţa Voastră,
Având în vedere cele relatate mai sus, rugăm respectuos Comisia de la Veneţia să examineze prevederile art.7 din Legea educaţiei vizavi de conformitatea acestora atât angajamentelor Ucrainei asumate faţă de Consiliul Europei privind garantarea dreptului la instruire şi învăţământ în limba maternă a minorităţilor naţionale şi lingvistice, cât şi conformitatea prevederilor art.7 din Legea educaţiei normelor Constituţiei Ucrainei, în special, art.8, alin.3, 22, alin.3, 24, alin.3 şi 53, alin.5.
