Începând cu data de 26 ianuarie 2020, a intrat în vigoare o lege care aduce mai multe modificări legislative în domeniul ordinii și siguranței publice, oferind polițiștilor noi instrumente în realizarea activităților de prevenire, depistare, investigare și urmărire penală a infracțiunilor sau executării pedepselor, precum și de prevenire și combatere a altor fapte ilegale, dar și de menținere a ordinii și siguranței publice. Aceste puteri sporite acordate poliției vor crea inevitabil și o serie de abuzuri prin limitarea unor drepturi și libertăți cetățenești, a căror victimă sigură va fi cetățeanul român.

Legea 192/2019, căci despre ea este vorba, aduce mai multe modificări legislative în domeniul ordinii și siguranței publice. A fost inițiată la propunerea deputatului PSD Florin Iordache și Carmen Dan, pe atunci ministru de Interne. Într-un spirit populist greu de explicat legea a fost votată de toți parlamentarii, de același spirit populist dând dovadă și locatarul de la Cotroceni care a promulgat-o cu o grabă care nu-l caracterizează.

Expunerea de motive privind legea în cauză este extrem de pozitivă și animată de scopuri mărețe. Modificările legislative au un scop extrem de generos: realizarea unor activități de prevenire, depistare, investigare sau urmărire penală a infracțiunilor sau executării pedepselor, prevenirea și combaterea altor fapte ilegale, totul pentru realizarea țelului suprem: menținerea ordinii și siguranței publice.

Semne că România se transformă într-un stat totalitar

Mulți români, din diverse motive își doresc un polițist român identic cu cel american, un clișeu standard desprins din filmele de serie americane. La orice gest considerat suspect al unui cetățean, polițistul român să aibă dreptul să scoată arma din dotare și să o folosească. Aceiași români uită un singur lucru esențial: România nu este SUA, o țară care a fost constituită cu mâna pe pistol și pe pușcă, o țară în care dreptul de a purta, a deține și a folosi o armă de foc este prevăzut explicit în constituție și probabil că nu există cetățean american să nu dețină mai multe arme de foc, de diferite calibre pe care le poate folosi în diferite situații, fără ezitare.

Este mai mult decât evident că situația din cele două țări nu poate fi comparată și deocamdată polițistul român nu trebuie să se comporte ca cel american. Sau, poate cine știe, asta se urmărește, deoarece semne și semnale există în acest sens: instituirea în România a unui regim de forță, a unui stat totalitar.

Că ne convine să recunoaștem sau, dar aceasta este realitatea, pe vremea lui Maior și Coldea, SRI a fost transformat într-un serviciu de poliție politică, iar România a devenit un stat de ”drepți”. Este un lucru care nu mai poate fi negat: au fost semnate protocoale secrete și au fost votate hotărâri CSAT prin care s-a legiferat intruzionarea în viețile intime ale românilor, transformând drepturile și libertățile cetățenești fundamentale într-un lux teoretic. Datorită acestor măsuri demne de un regim dictatorial, România a pierdut ani buni, care puteau să-i aducă progresul mult visat.

Existența protocoalelor SRI-Parchete de toate genurile și nivelurile a permis instituirea unui regim de ascultare în masă a telefoanelor sub pretextul fals de siguranță națională, precum și implicarea pe față a SRI în acțiuni de poliție politică și în dosare de cercetare penală. Acesta este numai un singur exemplu pentru a ilustra direcția în care este posibil să se îndrepte România.

Totul ține de profesionalismul polițistului

Intrarea în funcțiune a Legii 192/2019 a fost extrem de discretă, presa locală făcând abstracție de această lege, deși ea va avea un impact serios asupra cetățenilor. Pe site-ul IGPR, dar și pe cel al IPJ-urilor a apărut o scurtă notiță, cu aspecte convenabile din modificările legislative cuprinse în lege.  Este evidențiat scopul nobil al apariției legii și că totul a fost făcut în numele activităților de prevenire, depistare, investigare și urmărire penală a infracțiunilor sau executării pedepselor, în vederea menținerii ordinii și siguranței publice.

Legat de activitatea de prevenire a infracțiunilor lucrurile sunt extrem de discutabile, nu strângând șurubul faci ca numărul faptelor penale să scadă, din contră experiența judiciară demonstrează că atunci când s-a recurs la acest lucru, efectul a fost unul invers. Activitatea de prevenție se realizează prin cunoaștere, iar la acest capitol Poliția Română este extrem de deficitară. Polițiștii nu mai lucrează aproape deloc cu informatori, activitatea în acest domeniu fiind o glumă. Poate cei de la ”crimă organizată” mai apelează din când în când la acest procedeu, de regulă poliția intervenind de-abia atunci când infracțiunea s-a produs, așa că în niciun caz în activitatea poliției nu se poate vorbi de prevenție.

Unele prevederi ale acestei legi au fost cuprinse în alte reglementări, noua lege nefăcând altceva decât să înăsprească cuantumul amenzilor sau pedepselor, după caz.

Interesante sunt și schimbările privind împrejurările în care polițiștii pot folosi mijloace de constrângere, respectiv forța fizică, aplicarea unor măsuri de autoapărare sau imobilizare, cătușe sau alte mijloace care permit imobilizarea brațelor, a picioarelor, prin folosirea unor mijloace neletale sau arme albe și de foc, a unor mijloace adecvate pentru oprirea forțată sau blocarea unor autovehicule sau înlăturarea unor obstacole, modul de acțiune în spații închise, unde se găsesc persoane.

Legea stipulează clar că folosirea mijloacelor de constrângere nu trebuie să depășească prin intensitate și durată nevoile reale pentru atingerea scopului intervenției. Folosirea mijloacelor de constrângere trebuie să se facă în mod gradual, după o avertizare verbală prealabilă, dar și după acordarea timpului necesar persoanei suspecte de a se conforma celor solicitate de polițist. În situația unei acțiuni violente iminente împotriva polițistului sau a altei persoane, mijloacele de constrângere pot fi folosite fără avertizarea verbală prealabilă. Problema care se ridică este legată de cât discernământ profesional are polițistul român, pentru că toate aceste măsuri trebuie luate în funcție de aprecierea mai mult sau mai puțin subiectivă a acestuia. Iar aceste lucruri ridică serioase semne de întrebare privind limitarea unor drepturi și libertăți fundamentale.

Aspecte discutabile

Una din cele mai sensibile prevederi este generată de posibilitatea ca polițistul să poată pătrunde într-un spațiu privat fără consimțământul proprietarului de drept, pentru a salva o viață sau integritatea corporală a unei persoane, dacă există indicii că într-un asemenea spațiu se găsește o persoană aflată într-un pericol iminent.

Articolul 27 din Constituție prevede că ”domiciliul și reședința sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în reședința unei persoane fără învoirea acesteia”. Constituția mai arată că de la prevederile în cauză se poate deroga prin lege, executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătorești, înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice, prevenirea răspândirii unei epidemii. Se mai prevede că percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege, inclusiv faptul că acestea sunt interzise în timpul nopţii, în afară de cazul infracţiunilor flagrante.

Noua lege prevede însă că domiciliul poate fi ”violabil”, pentru a preveni răspândirea unei epidemii, dacă există indicii că în acel spațiu există o persoană decedată, pentru a prinde autorul unei infracțiuni flagrante, comisă prin folosirea unei arme ori substanțe explozive, narcotice sau paralizante, prin violență, ori de către o persoană mascată, deghizată sau travestită, sau a prinde autorul unor acte de terorism dacă există indicii că se află în acel spațiu.

Alte prevederi care ridică serioase semne de întrebare privind limitarea unor drepturi și libertăți fundamentale este legată de modul în care poliția va putea să legitimeze o persoană, unde totul este lăsat la judecata subiectivă a unui polițist. Noile reglementări prevăd că o persoană va putea fi legitimată dacă încalcă dispozițiile legale ori există motive verosimile pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală, sau există motive verosimile pentru a bănui că a fost prezentă la locul săvârșirii unei fapte ilegale, ori are cunoștință despre faptă, autor sau despre bunurile având legătură cu fapta.

De asemenea o persoană mai poate fi legitimată dacă solicită sprijinul sau intervenția poliției, ori când din cauza vârstei, stării de sănătate, dizabilității, consumului de alcool sau a altor substanțe psihoactive sau dacă polițistului i se pare că înfățișarea acesteia corespunde unei persoane căutate, sau deține asupra sa bunuri sau se deplasează cu un vehicul sau ambarcațiune ori aeronavă care corespunde descrierii unor bunuri sau mijloace de transport căutate. Alte situații în care o persoană poate fi legitimată, în situația că aceasta desfășoară o activitate supusă unor autorizări, avize sau înregistrări, dacă încearcă să pătrundă sau se află într-un spațiu în care accesul este controlat, cu ocazia unor controale sau razii.

De asemenea ridică semne de întrebare și situațiile în care o persoană poate fi escortată, adică practic reținută, în scopul stabilirii identității sau când există suspiciuni că identitatea declarată nu e cea adevărată ori că documentele prezentate sunt false, din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstanțelor, ori bunurilor aflate asupra sa, creează motive pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală, sau dacă prin acțiunile sale pune în pericol viața, sănătatea sau integritatea corporală a sa, ori a altei persoane sau ordinea publică.

Este mai mult decât evident faptul că în prezent există o tentație de putere absolută din partea regimului Iohannis, a Guvernului Orban, dar și a majorității din Parlament care susține actuala putere, care resping orice fel de respect pentru cele mai simple reguli de democrație.

Doru Costin

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here