Saptamana trecuta, într-o „anumita presa”, s-a consumat o noua tentativa de deturnare a întelesului sintagmei „politie politica”. Pretextul l-a constituit „descoperirea” unui „Protocol” din 1998, în baza caruia – se pretinde – “serviciile de informatii si ministere-cheie ale statului au pus bazele unui mecanism secret prin care înalti functionari, magistrati si oameni de afaceri puteau fi investigati sub motivatia prevenirii coruptiei si criminalitatii”.
Acest act ar fi dat “startul actiunilor de politie politica în România”, al caror apogeu este atins acum! “În aceste actiuni, la care institutia Parchetului este singura la vedere, participa si structuri militarizate aflate în legatura directa cu presedintele tarii. În morisca DNA – servicii secrete sunt tocati la comanda indezirabili care nu accepta sa tina «ciocul mic» sau nu fac parte din grupurile de interese loiale presedintelui.
Înregistrari ilegale de convorbiri telefonice, perchezitii secrete, presiuni economice puse în opera de ofiteri mai mult sau mai putin sub acoperire, urmariri, filaje, toate sunt metode prin care statul politienesc s-a instalat temeinic în România.” Trebuie subliniat ca afirmatiile din aceasta ultima fraza, reprodusa între ghilimele, nu sunt dovedite cu nimic în articol, fiind simple alegatii ale autorului.
Sa vedem despre ce document, atât de “secret”, e vorba. Întradevar, în perioada 3-17 decembrie 1998, a fost avizat un “Protocol privind cooperarea între Ministerul Justi?iei, Ministerul Public, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informa?ii, Serviciul de Informa?ii Externe ?I Ministerul Finan?elor în domeniul combaterii criminalita?ii organizate ?i corup?iei”. Un act care a trecut pe la atâtea institutii, conduse – fiecare – de personaje promovate de fortele politice divergente ale fostei Conventii Democrate, nu poate fi considerat “secret”.
Era, de fapt, o încercare de “coordonare a eforturilor autorita?ilor statului si de sporire a operativita?ii”. Exasperati de lipsa eficientei din acest domeniu – deficienta ce urma sa li se impute în mod ipocrit în campania electorala ce tocmai batea la usa – câtiva oameni politici, care se temeau sa nu fie responsabilizati de dezastru, au hotarât sa coopereze la realizarea “unui sistem informa?ional corespunzator pentru solu?ionarea operativa a unor astfel de cauze, prin constituirea unei Unita?i Na?ionale Interfor?e.” Conform Protocolului, “se va constitui ?i va func?iona, în mod permanent, la nivel na?ional, Grupul operativ central de combatere a criminalita?ii organizate ?i corup?iei, condus de procurorul-?ef al Sec?iei anticorup?ie, urmarire penala ?i criminalistica din parchetul de pe lânga Curtea Suprema de Justi?ie.
Se va constitui ?i va func?iona în mod permanent, la nivelul parchetelor de pe lânga cur?ile de
apel, Grupul operativ teritorial de combatere a criminalita?ii organizate ?i corup?iei, condus de procurorul-?ef al Sec?iei anticorup?ie, urmarire penala ?i criminalistica a Parchetului de pe lânga Curtea de Apel … Ele au, în principal, urmatoarele atribu?ii: concentrarea, analiza, evaluarea ?i valorificarea informa?iilor referitoare la criminalitatea organizata ?i corup?ie ..
Dispozi?iile date de procuror în solu?ionarea concreta a cauzelor sunt obligatorii pentru membrii Grupului operativ central ?i Grupului operativ teritorial … Actele de urmarire penala vor fi efectuate de procuror conform prevederilor art. 209 Cod procedura penala, iar în cazurile urgente de organele de cercetare care, în conformitate cu prevederile art. 213 Cod procedura penala, se vor trimite de îndata procurorului competent.”
Ce “uita” prozelitii acestor insolite “teze despre politia politica”: 1. politia politica a fost o creatie anterioara anului 1998; 2. politia politica este totalmente alceva decât preconiza “Protocolul”, principalele ei trasaturi fiind caracterul ocult si alterarea intentionata a actelor de justitie; 3. din pacate, guvernantii acelei perioade au intrat în criza de timp si nu au apucat sa asigure functionarea deplina a Protocolului.
A fost pus la cale prea târziu. A revenit la putere PDSR, iar noua putere s-a simtit vizata în mod direct de un instrument pe care nu l-ar fi putut controla. “Protocolul” a fost îngropat, iar criminalii îl plâng fatarnic. Aceste jocuri mediatice sunt posibile pentru ca, din pacate, înca nu
exista o definitie oficiala si cuprinzatoare a notiunii de “politie politica”. Guvernantii postdecembristi ai României au preferat sa nu vorbeasca de funie în casa spânzuratului.
Au sperat ca, daca pastreza tacerea asupra unui subiect atât de spinos, el nu mai exista. Când au fost obligati sa reglementeze rolul CNSAS, au lasat subiectul sa se zbata numai la timpul trecut.
Alexandru Lele
