Senatorii i-au luat lui Basescu prerogativele de numire a sefilor DNA, DIICOT si PICCJ. Respectivele modificari sunt doar de natura politica. Societatea civila reactioneaza.
Justitia si învatamântul sunt domeniile care au cel mai mult de suferit de pe urma schimbarilor tot mai dese pe care liderii politici le pun la cale sau chiar reusesc sa le realizeze. Problema este ca lupta politica îi afecteaza, în primul rând, pe cei care au cel mai mare nevoie ca justitia si învatamântul sa functioneze la parametri optimi, adica cetatenii. În ultima perioada, coalitia PNL-PSD a încercat prin diverse mijloace sa îl „usureze” pe Basescu de prerogativele constitutionale, retragându-i o serie din atributiile constitutionale. Ultima gaselnita a guvernantilor a fost retragerea prerogativelor pentru numirea sefilor DNA, DIICOT si PICCJ.
Aliati împotriva justitiei
În urma cu câteva zile senatorii au adoptat cu 78 de voturi „pentru” si 46 „împotriva” propunerea legislativa de modificare a Legii Nr 303/2004 privind statutul magistratilor. Prin propunerile legislative adoptate de catre senatori, presedintelui României i se retrag atributiile de numire a procurorilor-sefi de la structurile centrale a Directiei Nationale Anticoruptie (DNA), a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) si a Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, numirile ulterioare urmând a fi facute de catre Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). În favoarea modificarilor statutului magistratilor au votat senatorii PNL si PSD în timp ce în „împotriva” au votat parlamentarii democrat liberali si cei ai UDMR. Miza noilor propuneri legislative apare, însa, mai mult ca o stratagema politica, în conditiile în care presedintelui nu i s-au luat prerogativele de numire a procurorilor si a judecatorilor de la judecatoriile, tribunalele si curtile de apel din tara. Argumentele pentru modificarea statutului magistratilor fac referire la faptul ca actualii sefi ai structurilor centrale ale DNA, DIICOT si PICCJ sunt numiti politic si ca CSM, prin rolul impus de catre legislatia în vigoare, este principalul garant al respectarii independentei justitiei. Practic, prin acesta noua propunere legislativa se încearca depolitizarea structurilor de conducere a principalelor organisme anticoruptie din România. Totusi, argumentele celor care doresc modificarea se opresc aici.
Depolitizarea politicii
Respectivele modificari nu sunt decât mutari politice. În conditiile în care Traian Basescu, actualul presedinte al României este cotat cu prima sansa pentru preluarea unui nou post de sef al statului dupa alegerile din toamna anului viitor, este foarte probabil ca aceste modificari legislative sa fie realizate doar pentru a-i lasa lui Basescu cât mai putine putere daca va prelua un nou mandat în fruntea tarii. Pâna în acest moment, sefii structurilor anticoruptie erau validati de catre presedintele României în urma propunerii CSM. Conform legii, presedintele nu are, practic, niciun amestec în alegerea magistratilor cu pricina, el fiind nevoit doar sa-si dea semnatura de validare magistratilor. Cei care au prevazut acest fapt au considerat la momentul respectiv ca, daca sefii structurilor anticoruptie vor fi validati de catre presedinte, vor avea un plus de legitimitate în ochii cetatenilor. Mai mult decât atât, chiar daca presedintele României a fost ales în functie de pe listele unui partid politic, Constitutia spune clar ca acesta nu poate fi membru al niciunui partid politic dupa validarea în functia de sef al statului. Pe de alta parte, membrii CSM sunt alesi de catre Senat, un for politic, iar de multe ori negocierile pentru posturile de magistrati în cadrul consiliului se poarta în cadrul partidelor politice. În aceste conditii depolitizarea justitiei, atât de vehiculata de cei care doresc modificarea statutului magistratilor, par mai mult „praf în ochi”, fiind dor niste stratageme pentru înlaturarea din „schema” a lui Basescu.
Societatea civila acuza
Societatea civila a reactionat imediat dupa ce senatorii au aprobat modificarile la statutul magistratilor. Cristi Danilet, vicepresedintele SoJust a comentat pe blogu-ul personal respectivele modificari ale statutului magistratilor. „Constat amatorismul tuturor discutiilor generate cu privire la aceste evenimente: sunt partide politice care sustin ca numirea trebuie sa o faca CSM. Alte partide sustin ca e bine sa o faca Presedintele tarii. Ministrul vrea ca numirea sa o faca sectia de procurori a CSM. Lidia Barbulescu a spus azi chiar ca aceasta numire trebuie sa o faca Plenul CSM. Considerentele care se aduc sunt, pe rând: actualii procurori sunt numiti politic, asa vrea Comisia Europeana, CSM este garantul independentei justitiei. Surprinzator însa pentru niste persoane care fac asemenea afirmatii pentru ca au cunostinte juridice, asa zisele argumente se opresc aici. Eu, ca si persoana care am pretentia ca argumentele nu înseamna afirmatii sau naratiuni, ca la baza organizarii judiciare trebuie sa stea principii (pe care le tot invocam, dar nu le definim si nici nu ne li asumam) si nu oportunisme si ca întreaga cariera a unui magistrat trebuie sa fie caracterizata de criterii obiective si merituorii, afirm ca nu cred în niciun sistem unanim acceptabil de numire a procurorilor care ocupa functii de conducere în parchete. Indiferent ca numirea o face CSM (cum se vrea), Presedintele tarii (cum e acum), Parlamentul (cum e în Ungaria) sau Ministrul Justitiei (cum e în Franta), o astfel de procedura trebuie sa raspunda la o întrebare simpla: cum trebuie sa fiu si ce trebuie sa fac eu, ca magistrat, sa ajung procuror general la PICCJ sau procuror sef la DNA/DIICOT? Caci, în momentul de fata, când ministrul justitiei face recrutari în secret bazate pe informatii obtinute obscur despre magistrati, când CSM voteaza în secret si nemotivat, când partidele sunt interesate de a-si propune proprii oameni peste tot, e cert ca numai daca esti în gratiile cuiva poti fi numit într-o functie înalta (care nu este din acelea ce se ocupa prin concurs). Simplul fapt ca sunt magistrat este si trebuie sa fie o garantie pentru toti cei din jurul meu ca sunt obiectiv si impartial în toata activitatea mea – iar daca nu e asa, atunci e o problema mare cu sistemul meu de evaluare: faptul ca lucrezi cu un ministru sau un politician la un moment dat, ca esti numit în vreo comisie sau joci tenis cu el, nu sunt de ajuns sa arunce umbra asupra profesionalismului tau; caci atunci, daca judeci un dosar cu un politician, automat înseamna ca cochetezi cu opozitia?! Prin urmare, orice asociere politica a mea cu institutia care ma numeste este jignitoare pentru mine, om cu o puternica competenta judiciara, si din start falsa: e firesc ca numirea sa o faca un organism mai mult sau mai putin politizat (de exemplu, daca ma gândesc ca actualul CSM a fost numit în întregime de Senat, iar ca majoritatea membrilor CSM sunt numiti înainte de 2005, când alta era conformatia în Parlament, pot sa îi acuz si pe ei de politizare, asa ca de unde brusc aruncarea responsabilitatii numirii sefilor de parchete la CSM?!). Important este ca eu sa fiu cel mai bun/nimerit/potrivit dintre cei cu vocatia de a ocupa acel post si care au curajul/posibilitatea de a candida. Un lucru bun tot a generat aceasta dezbatere: nu am mai auzit cam din 2005 atâta dezbatere care sa aiba în centru sintagma „independenta justitiei”. Însa, de fapt, aceasta nu vine înca din încredere, ci tuturor le e frica de justitie si de aceea încearca sa creeze diverse pârghii sa o controleze – nu mai pot pe dosare, atunci macar sa o controleze administrativ”.
Augustin Stanciu
