Scriam, nu demult, că cine uită trecutul are toate şansele să repete greşelile acestuia. În acest context, mă simt, din nou, obligat să mă raportez la domnul Boda, în dialog cu doamna Ghiurco, care spunea că acceptarea demiterii unui guvern, prin intermediul unui mecanism constituţional, în principiu, nu este o tragedie. Crize guvernamentale de lungă durată s-au produs în Belgia şi Cehia, şi aceste două ţări nu s-au prăbuşit. În România, însă, lipsa unui guvern, având competenţe depline, se produce în condiţii speciale. Criza economică nu şi-a atins vârful, bugetarii, pensionarii, precum şi firmele care au relaţii comerciale cu organismele statale riscă să nu fie plătiţi. Şansele să se accepte, de către Parlament, Croitoru, nu sunt de 50%, cum spunea domnul Băsescu, ci numai teoretice. Cât priveşte un guvern avându-l în frunte pe domnul Johannis, acesta nu se va putea realiza, decât după 6 decembrie, şi nu ştiu pentru cât timp.
În această conjunctură deosebită, chiar şi în condiţiile organizării, la 22 octombrie, a unui referendum pentru un Parlament uninominal şi cu 300 de parlamentari, acesta nu va constitui un argument esenţial pentru a se determina cine va fi viitorul şef al statului. Nu numai guvernele se erodează, ci şi preşedinţii.
Revenind la potenţialul Premier, pentru Crin Antonescu, Klaus Johannis este Primul Ministru al unui guvern de lungă durată, în timp ce pentru Mircea Geoană, se pare că acesta ar fi trebuit să fie unul cu mandat temporar, desatinat, în primul rând, pentru organizarea alegerilor.
Afinităţile dintre PSD şi PNL nu sunt mult mai mari decât cele între PDL şi PNL. După îndepărtarea PDL din Guvern, deci în perioada Tăriceanu II, PNL şi PSD s-au suportat şi au colaborat în Parlament, deoarece aveau o antipatie comună, Băsescu. Dacă acesta nu va fi reales, deci obiectivul comun dispare, praf şi pulbere se va alege de această majoritate ad-hoc, după cum alegeri anticipate vom avea şi în ipoteza că actualul Preşedinte va fi reales. A nu se uita că primul discurs a lui Crin Antonescu, după ce şi-a depus candidatura la B.E.C., a reprezentat un atac dur nu numai la adresa lui Băsescu, ci şi vizavi de Geoană.
În pofida resentimentelor exacerbate, partidele trebuie să ajungă la un modus vivendi. Ăştia sunt candidaţii la preşedenţie, acestea sunt partidele ce le avem, şi ele trebuie să constituie viitoarele structuri de putere. Scenarii cu şanse de a fi realizate sunt posibile numai după ce vom cunoaşte viitorul Preşedinte. În momentul de faţă, Băsescu, Geoană şi Antonescu au şanse sensibil egale să ajungă viitorul Preşedinte, pentru un viitor mandat de 5 ani. De aceea, ar trebui ca această campanie electorală să se desfăşoare în limite, cât de cât, rezonabile. Scăderea nivelului disputelor nu va profita nici unui candidat. Până acum, din păcate, semnalele nu sunt încurajatoare.
Dacă nu vom învăţa nimic din greşelile trecutului, le vom repeta cu încăpăţânare. România va rămâne un stat problemă al Uniunii Europene, dar noi vom fi mai puţin toleraţi decât cehii şi polonezii.
Adrian Man
30 octombrie 2009
P.S. Când am redactat acest material nu se ştia dacă organismele internaţionale vor derula împrumuturile, şi în continuare, dar este cert că leul continuă să se devalorizeze.
