Politisti “desculti” in fata legii

Armamentul din dotare este “de formă” pentru poliţişti, deoarece folosirea lui în mod legal duce, de cele mai multe ori, la anchetarea poliţistului care are toate şansele să ajungă în boxa acuzaţilor 

Infractorii sunt cercetaţi în libertate în timp ce poliţiştii sunt cercetaţi penal şi puşi la dispoziţie # Din 301 infracţiuni de ultraj, doar 27 s-au soldat cu arestarea preventivă a vinovaţilor, în primele nouă luni ale acestui an

Deşi art. 35 din Legea Poliţiei prevede că “folosirea armanentului din dotare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în condiţiile şi situaţiile prevăzute de lege, înlătură caracterul penal al faptei”, mare parte din poliţiştii care au făcut uz de armă, în interes de serviciu şi, de cele mai multe ori în legitimă apărare, au fost cercetaţi penal. În cazul în care împotriva poliţistului care a făcut uz de armă se încep cercetări penale, acesta este pus, pe perioada cercetărilor până la o decizie definitivă, la dispoziţe. Astfel, conform articolului 65 din Legea 360/2002 privind statutul poliţistului, “Poliţistul faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori eliberat provizoriu pe cauţiune este pus la dispoziţie. Poliţistul pus la dispoziţie îndeplineşte numai acele sarcini şi atribuţii de serviciu stabilite în scris de şeful unităţii de poliţie şi beneficiază de drepturile băneşti corespunzătoare gradului profesional pe care îl are, la nivelul de bază, precum şi de celelalte drepturi prevăzute în prezenta lege”. Abia după ce se dispune “scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum şi în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal, poliţistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziţie”, conform legii .

Ucişi şi cercetaţi

În ultimii ani din ce în ce mai mulţi poliţişti ajung să fie bătuţi, înjunghiaţi sau chiar împuşcaţi de infractori. Cel mai recent caz este cel al poliţistului de frontieră din Sânnicolau Mare, Tiberiu Sârbu, de 38 de ani care a fost împuşcat cu propriul pistol de o bandă de hoţi pe care o urmărea. Poliţistul de frontieră se afla în timpul serviciului şi păzea unitatea de la Sânnicolau Mare, din judeţul Timiş. A observat câţiva hoţi în apropierea sediului, pe care i-a urmărit cu maşina proprie. I-a somat şi a tras în aer, conform procedurilor legale. A fost, însă, atacat de hoţi, care i-au luat pistolul şi nu s-au sfiit să îl descarce împotriva poliţistului. Deşi decedat în timpul serviciului, s-a demarat o anchetă pentru a se decide dacă poliţistul avea sau nu voie să părăsească postul. Şi acest lucru în condiţiile în care, conform statutului poliţistului, oamenii legii trebuie să acţioneze chiar şi în timpul liber în cazul în care sesizează o încălcare a legii. Un alt caz este al unui poliţist din Constanţa cercetat pentru omucidere după ce a împuşcat mortal un infractor. Poliţistul îşi făcea rondul când a observat trei infractori furând materiale de la calea ferată. I-a somat, iar hoţii au aruncat cu pietre şi l-au rănit pe omul legii, după care au fugit. Acesta a somat, a tras în aer, iar apoi spre hoţi şi l-a împuşcat pe unul dintre ei după care a chemat ambulanţa, dar respectivul a decedat. Poliţistul a fost cercetat penal pentru omucidere, deşi fapta sa este “legitimă apărare”, conform legii. În judeţul Dolj, un alt poliţist a fost cercetat pentru purtare abuzivă după ce a împuşcat un cetăţean de etnie rromă care a lovit cu cuţitul un alt poliţist. Mai mulţi rromi l-au lovit pe şeful de post dintr-o comună doljeană cu cuţitul în urma unui scandal. Ajutorul şefului de post a tras mai multe focuri de armă către agresori, rănind pe unul dintre ei la picior. Cazul a fost preluat de procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, care au început cercetările pentru comiterea infracţiunii de ultraj cu violenţă asupra poliţistului. Dar dosarul a ajuns la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, după ce procurorii au decis să se întreprindă cercetări şi pentru purtare abuzivă a poliţiştilor. În judeţul Prahova, un bărbat a atacat un om al legii cu cuţitul şi l-a tăiat la o mână. Poliţistul a cerut întăriri, iar unul dintre colegii acestuia care au sărit în ajutor l-a împuşcat în picior pe suspect. Deşi martorii au relatat că respectivul suspect era cunoscut drept un tip violent şi au declarat că acesta i-a atacat pe poliţişti cu cuţitul, poliţistul care a tras a fost cercetat pentru vătămare corporală.

Legitimă apărare

Conform legii, în toate cazurile de mai sus poliţiştii s-au aflat în legitimă apărare. “Este în stare de legitimă apărare acela care savârşeşte fapte pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes general şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul general”, arată art. 22 din Codul Penal. De asemenea, la acelaşi articol, la aliniatul 4 se prevede că “este în legitimă apărare şi acela care, din cauza tulburării sau temerii, a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul”. Cu toate acestea, împotriva lor s-a început urmărirea penală, pe tot parcursul cercetărilor aceştia fiind puşi la dispoziţie şi pierzând din atribuţii şi din salariu.

Nica recunoaşte lacunele sistemului

Chiar şi fostul ministru de Interne, Dan Nica a recunoscut că legislaţia din acest punct de vedere nu îi susţine pe oamenii legii. Acesta a precizat că modificarea legislaţiei de folosire a armamentului de către poliţişti a fost şi mesajul lui la început de mandat. “În momentul de faţă există o problemă de procedură, astfel că poliţiştii ezită uneori să scoată pistolul”, spunea fostul ministru. Nica a explicat că “poliţistul care trage după un infractor este băgat, ulterior, în cercetare, procedură care de multe ori se încheie şi după şase luni. În tot acest timp, poliţistul este pus la dospoziţia unităţii din care face parte şi pierde la salariu”.  

301 cazuri, doar 27 de arestări

Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual (SNPPC) a cerut, după incidentul în care un poliţist de frontieră a fost împuşcat cu propria armă, să fie modificată legea privind uzul de armă şi să fie înăsprite pedepsele pentru ultraj. De asemenea, SNPPC solicită dotarea maşinilor de patrulare şi intervenţie cu aparatură video de înregistrare, pentru a exista o probă martor a tuturor activităţilor şi intervenţiilor poliţiştilor, în acest fel putându-se elimina şi suspiciunile cu privire la faptele de corupţie.  
“În primele nouă luni ale anului 2009 au fost înregistrate 301 infracţiuni de ultraj săvârşite asupra a 403 poliţişti din cadrul Poliţiei Române. Au fost înregistrate 74 de cazuri de injurii, insulte şi ameninţări şi 223 de cazuri cu loviri, vătămări corporale şi alte violenţe grave asupra poliţiştilor. În 116 cazuri poliţiştii care au fost ultragiaţi interveniseră singuri la evenimente din cauza deficitului de personal. Măsurile sancţionatorii pentru cele 301 cazuri de ultraj asupra poliţiştilor au fost doar 68. Acestea au constat în 27 de arestări preventive, 22 de reţineri pe durata a 24 de ore, 15 internări medicale şi 4 interdicţii de părăsire a localităţii. Şi, chiar dacă multe dintre infracţiunile de ultraj se comit cu violenţă, rezultând vătămarea corporală a poliţiştilor şi tentative de omor, autorii lor sunt cercetaţi în stare de libertate, deşi pentru alte infracţiuni, fără un real pericol social, aceiaşi magistraţi dispun cercetarea în stare de reţinere”, se arată în comunicatul SNPPC.

Uz de armă

Articolul 46 din Legea nr 17/1996 la articolul 47 defineşte situaţiile în care se poate face “uz de armă”. Astfel, “persoanele care sunt dotate cu arme de foc pot face uz de armă, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau a misiunilor militare împotriva acelora care atacă persoanele învestite cu exerciţiul autorităţii publice sau cărora, potrivit legii, li se asigură protecţia; pentru imobilizare infractorilor care, după săvârşirea unor infracţiuni, încearcă să fugă; împotriva oricărui mijloc de transport folosit de “infractori” precum şi împotriva conducătorilor acestora care refuză să oprească la semnalele regulamentare ale organelor abilitate, existând indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune ori că este iminentă săvârşirea unei infracţiuni; pentru imobilizarea sau reţinerea persoanelor cu privire la care sunt probe ori indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune şi care ripostează ori încearcă să riposteze cu arme ori cu alte obiecte care pot pune în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanei”. Poliţiştii pot folosi armamentul din dotare şi în legitimă apărare. “Persoanele autorizate să deţănă, să poarte şi să folosească arme pentru pază sau autoapărare pot face uz de armă, în legitimă apărare sau în stare de necesitate, potrivit legii”, arată articolul 48 din Legea 17/1996.  Pentru a putea folosi armamentul oamenii legii au de urmat o serie de paşi conform legii. “Se va face uz de armă numai după ce s-a făcut somaţia legală. Somaţia se face prin cuvântul "Stai!". În caz de nesupunere, se somează din nou prin cuvintele: "Stai, că trag!". Daca cel în cauză nu se supune nici de această dată, se somează prin tragerea focului de armă în sus, în plan vertical. În cazul în care, după executarea somaţiei legale, persoana în cauză nu se supune, se poate face uz de armă împotriva acesteia. […] Se poate face uz de armă fără somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru aceasta”, prevede Legea.

După folosirea armamentului “Fiecare situaţie în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgenţă ierarhic. De îndată ce va fi posibil, raportul va fi întocmit în scris. Dacă în urma uzului de armă s-a produs moartea sau vătămarea unei persoane, fapta se comunică de îndată procurorului competent”, potrivit legii.

Articolul 28, alin. 4 din Legea 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei României prevede că “Poliţistul este obligat să intervină şi în afara orelor de program, a atribuţiilor sale de serviciu şi a competenţei teritoriale a unităţii din care face parte, când ia cunoştinţă de existenţa unei infracţiuni flagrante, precum şi pentru conservarea probelor în cazul altor infracţiuni a căror cercetare va fi efectuată de organele competente”

Simona Curcian-Maleş