Jurnalistul Clujean, Remus Florescu a scris un reportaj de colecție. În continuare vă prezentăm materialul acestuia, publicat pe Adevărul.ro
Michael Curtiz, celebrul regizor care a realizat unul dintre cele mai îndrăgite filme din toate timpurile – Casablanca, a turnat primele sale pelicule pe străzile Clujului, care era un mic Hollywood acum un secol. Unul dintre aceste filme, despre care se credea că a dispărut pentru todeauna, a fost găsit de un clujean într-un beci inundat din New York. Pelicula este cea mai valoroasă piesă a tezaurului cinematografic maghiar.
Acum 100 de ani, Clujul era un mic Hollywood al Europei. Regizorul şi producătorul Jenő Janovics transformase oraşul într-un imens studio de film. În 1914, sub atenta supraveghere a acestuia, tânărul regizor Mihály Kertész filma una dintre primele sale pelicule – „Escortata” – o melodramă despre o menajeră acuzată pe nedrept de furt. După 28 de ani, Mihály Kertész, care a devenit între timp Michael Curtiz, câştigă Oscarul pentru „Casablanca”, unul dintre cele mai îndrăgite filme ale tuturor timpurilor. Înainte de a pleca în America, Curtiz a realizat în jur 50 de pelicule, însă extrem de puţine mai există astăzi. „Escortata” a supravieţuit în subsolul unei clădiri din New York, unde a fost găsită din întâmplare de un clujean. Pelicula a putut fi vizionată marţi, la Festivalul Internaţional de Film Transilvania, care are loc aceste zile în Cluj, în prezenţa celui care a descoperit pelicula – Cselényi László (64 de ani).
Comoara din beciul inundat
Ca orice poveste interesantă şi cea a găsirii, după aproape un secol, a unuia dintre primele filme ale lui Michael Curtiz începe cu o femeie. „Memi neni ( tanti Memi-n.r.), cum era cunoscută Gabriella Mautner, o doamnă în vârstă, maghiară de origine evreiască, nepoata marelui industriaş al Ungariei Weiss Manfred, mi-a atras atenţia că jos, în pivniţa Institutului Cultural Maghiar din New York, o încăpere umedă care se inunda foarte des, într-un colţ, sunt mai multe cutii ruginite cu role de filme vechi”, istoriseşte Cselényi László. Regizor de profesie, mutat la 32 de ani din România în Ungaria, clujeanul se afla în 2008 în SUA pentru a realiza un documentar despre minorităţile lumii. „În călătoriile mele prin SUA am trecut de mai multe ori prin Casa Maghiarilor (Institutul Cultural Maghiar) din New York, o clădire veche, din cărămidă, construită în anii 60 pe strada East 82, foarte cunoscută maghiarilor din Manhatan”, povesteşte Cselényi László. Memi neni, bibliotecara voluntară a institutului i-a spus că a refuzat să arunce cutiile acelea ruginite până în acel moment, dar la următoarea curăţenie cu siguranţă ar fi ajuns la coşul de gunoi. „Imediat m-am dus, ca un scafandru, şi am scos la iveală 16 cutii în care se aflau pelicule vechi. Le-am găsit într-un colţ murdar, sub un schelet de bicicletă. Deoarece clădirea era foarte veche, de 100 de ani, ţevile se spărgeau des şi se iunda subsolul. Cutiile erau foarte, foarte ruginite, chiar şi înăuntru intrase puţină apă. Din fericire, aceste pelicule sunt foarte foarte rezistente”, a istorisit regizorul.
„M-au alungat ca pe un terorist”
Aventura pentru regizorul clujean avea să înceapă abia când a început să organizeze transportul cutiilor din SUA la Budapesta, oraşul în care locuia, fiind director la Duna TV şi regizor. „Nici poşta şi nici companiile aeriene n-au vrut să transporte cutiile. M-au alungat ca pe un terorist, ca pe un nebun. La bordul avionului nu le puteam lua fiind vorba de filme din celuloid care pot lua foc de la cea mai mică scânteie, chiar şi de la vibraţii se poate aprinde. În cinematografele de odinioară aceste filme erau proiectate din cutii speciale, ermetice, ca să nu aia foc sala”, explică regizorul. La Aeroportul JFK din New York a fost îndrumat să ia legătura forţele aeriene americane: „Numai ei ar fi capabili să transporte aşa ceva. Ei bine, nefiind nici superputere, nici milionar, nici măcar o mică autoritate est-europeană, aşa cum bănuiţi, nu am început tratativele cu US Air Force”. În schimb, a povestit tuturor prietenilor păţania. Astfel a găsit şi soluţia: „Am găsit ajutor la un alt prieten, un fost administrator de zgârie-nori. Partenerul lui de şah, cu care juca în fiecare săptămâna, i-a povestit că va fi vizitat nepotul său din Danemarca, care este bucătar pe un vas comercial. Nava avea să ajungă în luna următoare în portul maritim la New Jersey. Altă soluţie nu am avut şi trebuia să las toate cutii la prietenul meu”.
Citeste mai mult: adev.ro/npdpbb
