Povestea ofrandelor de aur şi a statuii de marmură a zeiţei Diana, descoperite în băile termale Germisara

Printre cele mai preţioase artefacte păstrate la muzeul din Deva, se numără ofrandele de aur şi o statuie de marmură a zeiţei Diana, descoperite în băile termale Germisara.

Două dintre cele şapte plăcuţe votive de aur din patrimoniul muzeului din Deva şi o statuetă de marmură, descoperite de arheologi în băile termale Germisara (Geoagiu Băi) sunt prezentate în aceste zile, alături de alte nouă artefacte de epocă romană descoperite în judeţul Hunedoara, într-o expoziţie internaţională organizată în Madrid, cu  titlul „Tezaure arheologice din România. Rădăcini dacice şi romane”.

Piesele arheologice valoroase arată cât de căutate erau băile romane de la Germisara în Antichitate. Aşezarea se găsea pe drumul Apulum – Sarmizegetusa Ulpia Traiana, pe care era transportat aurul extras în Munţii Apuseni pentru a ajunge ulterior la monetăriile din Imperiu, unde era rafinat până la 23,5 carate şi folosit la baterea monedelelor acelor ani. În Germisara, un bazin natural, alimentat de izvoare termale şi amenajat pe două niveluri, devenise în vremea romanilor un adevărat centru SPA, împânzit de sanctuare şi monumente închinate nimfelor şi zeităţilor tămăduitoare din panteonul greco-roman, pe care îl frecventau cei mai înstăriţi locuitori ai Daciei romane.

11 plăcuţe de aur, pe fundul bazinului

Primele descoperiri arheologice importante din Geoagiu Băi datează din anii ´30, când, la săparea bazinului mic din actualul ştrand cu ape termale al staţiunii Geoagiu, au fost dezgropate statuile reprezentându-i pe zeii Esculap şi Hygiea, veneraţi pentru a aduce sănătate oamenilor.

În anii ’80 au fost scoase la iveală cele mai importante tezaure antice. În 1987, Oficiul Judeţean de Turism Hunedoara a demarat construirea unor instalaţii balneare, în centrul staţiunii Geoagiu Băi. Potrivit arheologilor de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, muncitorii au săpat dincolo de fundul bazinului natural, în căutarea izvorului care se retrăsese din cauza scăderii generale a nivelului pânzei de apă termală. În craterul care se formase cu sute de mii de ani în urmă, au dat peste opt plăcuţe de aur, circa 600 de monede, o statuie de marmură reprezentând-o pe zeiţa Diana, patru altare şi diferite alte obiecte antice. Un muncitor a încercat atunci să sustragă o foiţă de aur, dar a fost prins. În muzeul din Deva sunt expuse şapte dintre acestea, iar la muzeul din Alba Iulia se află cea de-a opta. În 2014, alte trei plăcuţe votive de aur, despre care specialiştii susţin că provin din aceeaşi zonă, au fost scoase la licitaţie publică de o familie din judeţul Alba, cu preţul de pornire de 85.000 de euro. Posesorii artefactelor susţineau însăacestea că nu provin de la Germisara.

Plăcuţele de aur unice în România

Plăcuţe antice din aur din Germisara aduc numeroase informaţii despre ce reprezenta staţiunea pentru strămoşii noştri. Ele erau depuse în semn de recunoştinţă pentru zeităţile şi nimfele care patronau izvoarele binefăcătoare. Pe unele dintre plăcuţele votive, dar şi pe monumentele ridicate în jurul bazinului natural folosit de strămoşii noştri, au fost inscripţionate numele celor care le-au închinat nimfelor sau zeiţelor Diana şi Hygiea.

„Cea mai interesantă inscripţie din punctul nostru de vedere este următoarea: «Nimfelor le-a pus (ca ofrandă) Decebalus, fiul lui Lucius». Această inscripţie se poate data în a doua jumătate a secolului II, probabil în timpul domniei împăratului Marc Antoniu sau Commodus, cel care a depus-o făcând parte din a doua sau a treia generaţie de daci din provincie. Era înstărit pentru că altfel nu îşi putea permite o ofrandă aşa de scumpă şi era destul de bine romanizat, căci se închina nimfelor“, au informat reprezentanţii muzeului din Deva. Piesa a fost confecţionată prin baterea unei foiţe de aur pe o matriţă de lemn şi are formă piriformă, alungită. În jumătatea inferioară a fost incizată inscripţia Nymf/is Dece/balus Lu/ci(i) posuit (Nimfelor Decebalus, fiul lui Lucius, a pus).

Statueta de marmură a zeiţei Diana se numără printre pisele rare, dedicate divinităţilor care patronau apele curative de aici. „Zeiţa este redată frontal, purtând veşmintele tipice, chiton-ul scurt, fără mâneci, şi apoptygma. Mâna stângă, îndoită, cu palma uşor strânsă, este pregătită să ţină arcul. Cea dreaptă este ridicată la nivelul capului, vârful degetelor atingând părul, ca într-un salut aproape milităresc. De fapt, cu această mână ar fi trebuit să scoată săgeata din tolba de la spate, care nu a mai fost sculptată. Exemplarul de la Germisara este deosebit de static comparativ cu tipul iconografic consacrat, în care Diana la vânătoare apare în mişcare vie, în fandare spre dreapta sau spre stânga. Compoziţia este plană, veşmântul oarecum lipsit de organicitate. Stângăcia artizanului se ghiceşte în maniera de realizare a sculpturii, de la lipsa de graţie a personajului, membrele supradimensionate, la schematismul cu care tratează câinele care o însoţeşte pe Diana”, afirmă dr. Oana Tutilă, arheolog la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

Staţiunea termală a dacilor şi romanilor

Apele termale de la Geoagiu au fost cunoscute încă din vremea dacilor şi a romanilor. În vechea aşezare au funcţionat în urmă cu două milenii „Thermae Germisara“ sau „Germisara cum thermis“, potrivit denumirii latine, iar arheologii au descoperit aici rămăşiţele unei aşezări prospere în Antichitate, apropiate minelor de aur din Transilvania. Germisara a fost părăsită după retragerea romanilor din Dacia, iar până în Evul Mediu nu mai există informaţii documentare despre el. La mijlocul secolului al XVI-lea, un document arăta că Ioan Sigismund Zápolya, regele Ungariei, a amenajat aici un loc de baie curativă pe care îl folosea adeseori. Staţiunea înfiinţată peste ruinele SPA-ului antic de la Germisara s-a dezvoltat la începutul secolului trecut. În deceniile următoare, noile construcţii au acoperit, potrivit arheologilor, o parte însemnată din teritoriul vechii aşezări. Izvoarele termale care ajungeau în trecut şi în bazinul natural au fost captate şi folosite la alte bazine. La sfârşitul anilor ´80, fundul craterului a fost reamenajat şi transformat într-o piscină construită din beton, care nu are însă nimic în comun cu înfăţişarea arhaică a bazinului.

Sursa: adevarul.ro

Citește și: Femeia care a murit în urma exploziei de la pensiunea Monor, venise la Cluj pentru un interviu de angajare