Povestea unui model de videochat

M-am născut într-o familie modestă, undeva la țară, „într-un capăt de lume” cum îmi plăcea mie să glumesc atunci când eram mică. Ne era bine așa în neștiința noastră. Vorba aceea, omul când nu știe că se poate și mai bine, este fericit așa în nefericirea lui.

Am făcut școala acolo, în satul natal și mereu am fost prima. Țin minte că în clasa a IV-a învățătoarea mi-a acordat un premiu special, cumpărat din banii ei, ca să mă răsplătească pentru toate notele bune pe care le-am avut. În clasa a VIII-a visam deja la ce liceu aș fi vrut să dau, pentru că știam că vreau să ajung medic, acesta era visul meu cel mai mare încă de mică.

Însă tot în clasa a VII-a s-a întâmplat și nenorocirea. Am aflat că tatăl meu suferă de cancer pulmonar. Când a fost decoperită boala, era deja prea târziu pentru că era în ultimul stadiu. Două luni mai tțrziu acesta ne-a părăsit.

Nu pot descrie perioada prin care am trecut eu și mama mea, a fost groaznic de greu și am avut mare noroc de familie și prieteni că ne-au sprijinit financiar. Înmormântările necesită tot timpul o grămadă de bani.

Faptul că tatăl meu a suferit de o astfel de boală fatală, m-a făcut să îmi doresc și mai mult să ajung doctor, am intrat la cel mai bun liceu din județ și am învățat cât de mult am putut. Mama nu putea să mă întrețină pe mine în liceu din salariul ei de vânzătoare la magazinul din sat, așa că a trebuit să-mi găsesc un job part time. Mi-a fost foarte greu, să-mi împart timpul între școală și învățat, adesea dormeam doar 4 ore pe noapte. Cu munca mea și sprijinul mamei, am reușit totuși să mă întrețin 4 ani în liceu, făcând naveta 60 de km zilnic și reușind să termin prima din clasă.

Medicina însemna să mă mut, și asta însemna bani. Mă pregătisem foarte mult, învățasem foarte mult pentru admitere, dar îmi era imposibil din punct de vedere financiar. Ca student la medicină mi-ar fi fost greu să îmi mai găsesc și un job pe lângă.

Țin minte că într-o seară, în timp ce stăteam în fața calculatorului complet dezamăgită și cu ochii în lacrimi pentru că nu-mi puteam îndeplini visele, am dat de câteva reclame la Live Studio. Curioasă din fire, am dat câteva clickuri și am ajuns pe pagina lor principală. Peste câteva zile eram chemată la interviu.

Am fost acceptată, și astfel mi-am început munca mea ca model de videochat. În jumătate de an, am reușit să strâng destui bani încât să-mi permit să mă mut în oraș, așa cum mi-aș fi dorit. Mă simțeam bine cu job-ul pe care îl aveam, reușeam să mă întrețin de una singură ușurându-i astfel și munca mamei, dar simțeam că nu sunt pe deplin împlinită.

Visul meu era să ajung medic, mi-am dorit asta de când mă știu. După un an în care am avut parte de o experiență minunată, cu oameni minunați la Live Studio, am decis să dau admiterea la medicină. Alexandra, managera studioului, m-a înțeles și mi-a oferit mai mult timp liber pentru ca să mă pot pregăti și să învăț mai mult.

Am fost foarte fericită când am aflat că am luat admiterea, ba chiar colegii de la studio mi-au pregătit o adevărată surpriză, o mini-petrecere.

Visez ca într-o zi să ajung un medic excepțional și să ajut oamenii care suferă de cancer. Oncologia este domeniul pe care vreau să mă specializez.

Mulțumesc Live Studio pentru că ajuți ca visele să devină realitate, mulțumesc că m-ai sprijinit și că ai crezut în mine, mulțumesc pentru tot!