Poveștile horror ale chiriașilor din Cluj: facturi falsificate, controale în miez de noapte, agresiune sexuală și amenințări cu moartea

Dincolo de Untold și orașul de pe Someș, Cluj-Napoca și-a făcut un renume din chiriile exorbitante și, mai ales, din poveștile horror pe care le au chiriașii despre locurile prin care au fost nevoiți să locuiască. Și cum în fiecare săptămână mai apare câte un lucru imposibil despre chiriile din Cluj (vezi exemplul garsonierei de 11 mp cu chiria de 200 de euro), am discutat cu mai multe persoane despre calvarul prin care au trecut atunci când sperau doar să găsească un loc primitor și un pat cald când se întorceau de la muncă.

Clubul chiriașilor disperați

Reporterii Gazeta de Cluj au intrat în contact și au aflat experiențele odioase și traumatizante pe care le-au avut chiriașii în orașul de cinci stele. Printre cele mai groaznice povești se numără amenințările cu moartea și intratul în casă peste cei care locuiau în chirie noaptea, fără să fie anunțați, cât și agresiune sexuală. Ce au în comun toate aceste locuri e faptul că aveau, de obicei, o chirie mai mică decât majoritatea locuințelor din Cluj-Napoca, însă condițiile de trai erau mizere, cât și relația cu proprietarii. 

Cu preoteasa în casă, în toiul nopții. Petrecere cu alcool și droguri?

Andreea a avut parte de o perioadă de teroare totală cât a stat în chirie într-un apartament din Mărăști, împreună cu verișoara sa. Deși chiria era de doar 500 de lei pe cameră (ceea ce, e drept, e foarte puțin pentru Cluj), au plătit în plus cu vârf și îndesat din nervi și atacuri de panică. „Proprietara era o femeie pe la vârsta a doua, dar părea, la prima vedere, normală. Adică era soție de preot ortodox și m-am gândit că ar putea fi printre ultimele persoane problematice. Ce poate înțelege fiecare prin normal acum, noi speram la o relație bazată pe respect, iar prin respect mă refer să nu te trezești cu proprietara în casă în miezul nopții. Ne-a luat la doi păzește de când ne-a cunoscut și punea foarte mult accentul pe curățenie, dar noi am crezut că, fiind un loc vechi, își făcea griji că nu îl vom îngriji suficient și că se va deteriora și mai rău în timp. Însă, după o săptămână, în timp ce stăteam pe fotoliu și citeam, am auzit cheia în ușă și am văzut-o intrând. Bineînțeles că nu ne anunțase înainte. A început să urle la noi că sunt două bluze aruncate pe canapea și că e ca la porci în casă. Apoi, m-a luat și m-a pus să frec mobila de la bucătărie până i s-a părut ei că strălucește. A fost groaznic de umilitor. Până ne-am obișnuit. Făcea asta la ordinea zilei. Odată a intrat în casă fix când am ieșit din duș. Până într-o noapte când era cât pe ce să facem infarct. Ne-am trezit pe la 12 noaptea că s-a auzit ușa de la intrare. Și, normal, am crezut că am uitat să o încuiem și au intrat hoții peste noi. Tremuram îngrozitor și vorbeam prin mesaje pe telefon, dormind în camere diferite. Pașii se tot auzeau. Am înghețat și m-am băgat sub pătură. Nu aveam cum să ajung la bucătărie și să iau un cuțit fiindcă ar fi însemnat să ies din cameră și să ajung pe hol, unde era presupusul nostru criminal. M-am gândit că dacă e să mor, asta e, abia nu mai dădeam examenul la lingvistică generală. Apoi a aprins luminile și ne-a strigat. Când i-am auzit vocea, am simțit atât o ușurare, cât și furie extremă. Ea venise să verifice dacă dăm petrecere cu băieți, alcool și droguri. Apoi ne-a ținut o morală de jumătate de oră despre câtă mizerie este în apartament. În toiul nopții. După acel episod, ne-am mutat. Am primit, bineînțeles, mesaj că mobila din bucătărie arăta execrabil.”

Coșmarul de pe Horea

Se pare că anumiți proprietari au o manie pentru a intra peste chiriași în casă să-i controleze, din dorința de a deține controlul, deși este ilegal. Însă nimic nu mai poate fi cu adevărat ilegal în ce privește comportamentul proprietarilor atunci când nu există un contract propriu-zis, ci o minciună mare și lată despre ceva ce nu a fost niciodată înregistrat la primărie. Trei tineri au trecut printre cele mai groaznice luni, după ce s-au trezit cu facturi falsificate și amenințări cu moartea de la cel căruia îi plăteau chirie lunar: „Voiam neapărat să găsim ceva pe Horea, fiind la Facultatea de Litere. Apartamentele de aici sunt extrem de mici și vechi, însă, pentru centru, prețul de 290 de euro pentru două camere părea mai mult decât bun, chiar dacă totul se dezintegra în jurul tău. Proprietarul a părut dubios de la început, dar ne-am gândit că nu vom avea de-a face prea mult cu el, în afară de plata chiriei. La o săptămână după ce ne-am mutat a început să ne sune să ne spună că e o mizerie de nedescris și că ar trebui să ne fie rușine pentru că avem hainele aruncate peste tot. Lucrând, încă nu avusesem timp să despachetăm totul. Dar asta a însemnat că a intrat în apartament în lipsa noastră, să ne controleze și să ne caute prin lucruri. Și știu că nu ai voie să faci așa ceva. În fine, după o vreme a început să ne sune pe rând și să ne pună întrebări în legătură cu ce fac ceilalți. Practic, eram ca la interogatoriu, așteptând probabil să găsească un moment în care să nu fim acasă și să ne poată controla iar lucrurile. Am trecut chiar și peste asta. De obicei nu prea îi mai răspundeam la telefon. Până când am plecat în vacanță și, la întoarcere, am observat că unele lucruri nu rămăseseră chiar așa cum le lăsaserăm noi. Cine era să intre? Mai mult decât atât, în luna respectivă centrala nu fusese folosită. Cu toate acestea, ne-am trezit cu o factură la gaz de 850 de lei. Pe factură nu apărea niciun furnizor. Era, oricum, imposibil, nu e vorba de creșterea prețurilor din ultima vreme, ci de faptul că nu folosiserăm centrala. Am început să verificăm facturile din urmă, pe care el ni le trimitea, neavând acces la cutia poștală. De multe ori ni s-a părut că e prea mult de plată și că parcă prea des trebuie plătite utilitățile astea, dar am zis că fiind trei persoane, cine știe, consumăm mai mult. Și după ce am luat facturile la purificat, ne-am dat seama că unele aveau furnizorii trecuți, iar cele în plus nu. Practic, falsificase facturile și ne fura la bani. Ne fura mult. Când l-am confruntat în legătură cu asta, ne-a înjurat și ne-a spus că suntem de la coada vacii. L-am amenințat că îl dăm la poliție, dându-ne seama și că nu a înregistrat contractul la primărie. Ne-a zis că ne omoară și că suntem vai de capul nostru, un bou și două vaci. Nu ne venea să credem că omul căruia îi plătim chirie lună de lună își permite să ne vorbească așa, asta pentru că i-am zis pe față că am descoperit că ne falsifică facturile.”.

Proprietarul agresor de pe Calea Baciului 

Nici Cezara nu a avut parte de cea mai fericită experiență, motiv pentru care a profitat de facultatea online și s-a dus înapoi acasă, în Iași, definitiv: „Nu am de gând să mă mai întorc niciodată în Cluj, am rămas traumatizată și speriată. Locuiam într-un apartament pe Calea Baciului, împreună cu o prietenă. Ea nu era acasă când s-a întâmplat incidentul. Era iarnă, frig și nu reușeam să pornim caloriferele, așa că am discutat cu proprietarul să vină să ne ajute. M-a găsit tremurând cu pătura pe mine și m-a îmbrățișat, ca și cum m-ar fi încălzit. Era un om undeva la 45-50 de ani. A fost grețos. Apoi a început să mă mângâie prin pătură și să mă întrebe dacă mai am nevoie de ceva ca să mă încălzesc. Eram doar noi doi în apartament, am crezut că o să mă violeze. Mă bucur că am scăpat. Imediat cum a plecat, mi-am făcut bagajele și am plecat și eu de acolo. Nu cred că voi mai accepta să mai stau vreodată în chirie, mai bine rămân acasă până reușesc să îmi cumpăr ceva.”