Când un slujitor al altarului ajunge să fure în numele credinței, trădarea nu este doar a legii, ci și a sufletelor care și-au pus încrederea în el.
Preotul Ioan Mureșan, omul în a cărui voce credincioșii își găseau alinarea duminicală, a căzut pradă propriei lăcomii. Alături de complicele său, Dumitru Florin Pușcaș, el a transformat credința într-un paravan pentru fraudă, obținând pe nedrept 75.000 de lei de la Secretariatul de Stat pentru Culte prin documente false, declarații mincinoase și semnături falsificate. Acum, cei doi poartă stigmatul unei condamnări penale definitive care le umbrește pentru totdeauna numele și vocația.
Sutană pătată de lăcomie
În locul smereniei și al bunătății pe care haina preoțească le simbolizează, Ioan Mureșan a lăsat să i se vadă pete de lăcomie. Când ar fi trebuit să își călăuzească enoriașii spre cinste și adevăr, el a ales calea înșelăciunii. „Scopul obținerii pe nedrept a sumelor de bani din bugetul de stat a fost urmărit chiar de la acel moment”.
Sub sutana sa, se ascundea un plan lipsit de scrupule, să smulgă bani destinați bisericii folosindu-se de minciună. Preotul, cel chemat să propovăduiască ,,să nu furi”, a ajuns să ignore chiar porunca a opta, de dragul unor beneficii materiale ilicite. Faptele sale au pângărit imaginea sfântă a slujirii, demonstrând că uneori diavolul se poate ascunde chiar și în altar.
Acte false, bani adevărați
Pentru a pune mâna pe suma de 75.000 lei alocată cultelor, Mureșan și Pușcaș au încropit o țesătură de falsuri menită să păcălească statul. Au fost întocmite documente cu informații înșelătoare, menite să convingă autoritățile că banii sunt meritați. „Contractul de lucrări nr. 43, situația de lucrări, procesul-verbal de recepție și factura emisă au fost completate în fals, pentru a justifica lucrări care nu fuseseră efectuate”.
Mai mult, au fost prezentate declarații mincinoase, vorbe frumos ambalate în limbaj birocratic, dar goale de adevăr, pentru a da greutate cererilor lor. În final, ca tabloul ilegalității să fie complet, cei doi au recurs și la semnături falsificate, imitând aprobări și avize care nu au existat niciodată. „Semnăturile martorilor Gheorghe Mărieș și Alexandru Crișan din procesul-verbal de recepție au fost falsificate de inculpatul Ioan Mureșan, conform expertizei criminalistice nr. 19514/15.12.2023.”
Această triadă a falsului, acte contrafăcute, minciuni sfruntate și semnături furate, le-a adus banii adevărați pe care îi râvneau. Sub masca unor proiecte „pentru biserică”, au deturnat fonduri publice în interes propriu, demonstrând o inventivitate demnă de cauza greșită pe care și-au ales-o.
Credința înșelată
Ecoul acestor dezvăluiri a lăsat în urmă o comunitate rănită și tulburată. Enoriașii care altădată își priveau preotul cu venerare au aflat cu durere că bunătatea lui era doar o fațadă. „În fața enoriașilor care l-au întrebat despre banii primiți, inculpatul a refuzat să ofere explicații plauzibile, preferând tăcerea”. Credința le-a fost înșelată, iar faptele părintelui Mureșan au semănat îndoială și amărăciune printre sufletele care i-au fost încredințate.
Cum poate cineva să mai plece capul pentru binecuvântare în fața celui care, pe ascuns, întindea mâna să ia ce nu-i aparține? Trădarea aceasta a valorilor creștine a zguduit nu doar încrederea credincioșilor în omul de la altar, ci și imaginea Bisericii în ochii celor care privesc acum cu scepticism către cei ce ar trebui să fie modele de moralitate. „A încercat să justifice faptele prin invocarea unei intenții bune, dorința de a renova biserica, dar acest scop nu legitimează mijloacele ilegale folosite.”
În loc să fie un păstor care își ocrotește turma, preotul a devenit lupul din staul, provocând o rană adâncă în inima comunității.
Din altar la tribunal
Justiția umană și-a rostit verdictul, aducând un dram de alinare într-o poveste altfel amară. Ioan Mureșan și Dumitru Florin Pușcaș au fost găsiți vinovați și pedepsiți conform legii, printr-o hotărâre definitivă care îi trimite să dea socoteală pentru fărădelegile comise. „Vinovăția celor doi inculpați este dovedită fără dubiu”. În fața instanței, nu au mai folosit sutana sau vorbele sfinte drept scut, ci au trebuit să înfrunte consecințele concrete ale faptelor lor.
Condamnarea pronunțată le-a curmat ascensiunea pe drumul corupției acoperite de tămâie. Ioan Mureșan a fost condamnat la 2 ani și 6 luni de închisoare cu suspendare și 60 de zile de muncă în folosul comunității, iar Pușcaș la 8.000 de lei amendă penală, echivalent a 200 de zile-amendă. „Exemplaritatea pedepsei produce efecte nu doar asupra inculpaților, ci și asupra altor persoane care pot fi tentate să comită infracțiuni similare”.
În timp ce preotul Mureșan și complicele său își poartă acum crucea consecințelor penale, credincioșii încearcă să își adune cioburile sparte ale încrederii. Poate că iertarea creștină le va fi acordată într-o bună zi, însă lecția rămâne gravată dureros: când credința este folosită ca acoperire pentru hoție, rana sufletească a comunității se vindecă cel mai greu.
Citeşte şi:
Biserica e infiltrată încă de la-nceputuri. Servicii secrete sînt de cînd lumea. Poate cel din articol e de capul lui dar au făcut în așa fel ca astfel de oameni să poată intra cu ușurință sau sînt ajutați să intre chiar fără ca ei să știe.