Încă din Cartea Cărților, virtuțile prieteniei sunt elogiate, ba câteodată sunt evidențiate ca momente esențiale în decursul unor personaje decisive.
M-am gândit să scriu câteva rânduri despre această legătură sufletească de multe ori indestructibilă, acum în preajma sărbătorilor Crăciunului și a începutului unui an nou, care ne-a adus nu numai bucurii și speranțe în mai bine, dar și vești triste, aș putea spune chiar îngrozitoare, cum este atentatul de la Berlin sau asasinarea ambasadorului rus de la Ankara. M-a consolat faptul remarcabil că doamna cancelar Merkel, cât și președintele Putin au reacționat rezonabil și s-au ferit să pună paie pe foc în situații cu mare potențial conflictual. Se mai întâmplă ca oamenii să aibă și reacții rezonabile. Să nu uităm că abstrăgând de conflictul americano-rus determinat de agresiune asupra Ucrainei, Rusia și SUA au interese comune mult mai importante, în lupta împotriva terorismului, îndeosebi a organizației criminale ISIS.
Dar să revenim la prietenie. La picioarele crucii, Iisus Hristos încredințat-o pe Maica Domnului în grija evanghelistului Ioan, până la sfârșitul vieții. Dumnezeu i-a îndeplinit dorința, evanghelistul rămânând cu Fecioara Maria până la sfârșitul vieții lui, adică până la adormirea acesteia și ridicarea la cer. (De menționat este faptul că biserica a fost încredințată spre conducere apostolului Petru care a pierit prin moarte de martir la Roma, alt leagăn al creștinătății. Prietenul lui Iisus, apostolul îndrăgit nu a fost executat de autoritățile romane). Un alt prieten al lui Iisus, Lazăr a fost înviat din morți, deci prietenia s-a verificat în istoria omenirii ca o virtute esențială, căruia încerc să-i aduc omagiul meu.
Mi-aș permite, înainte de a mă apropia de zilele noastre, să reproduc câteva citate din mari oameni, care mi se par nu numai semnificative, dar și că acestea conțin multe adevăruri: ”Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii” (Aristotel); ”Prietenii mei nu sunt mulți, dar sunt nenumărați” (Nichita Stănescu) și, în fine, mai reproduc unul: ”Nu rupe firul unei prietenii, căci chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne” (Octavian Paler). În domeniul culturii, afirmația lui Paler s-a verificat de nenumărate ori, dacă ne referim chiar și numai la relația dintre Eminescu și Caragiale.
Puterile într-un stat democrat, sunt independente (legislativul, executivul și justiția), dar o permanentă ostilitate între acestea nu sunt sănătoase și, în realitățile interne nu promovează buna înțelegere. Să ne gândim la raporturile dintre Băsescu și Tăriceanu și dintre același președinte și Ponta. Relațiile permanent tensionate dintre aceștia nu au adus bine României. Nu are câștig nimeni dintre aceste permanente discute, dar este cert că a pierdut România. Cu Emil Boc, președintele Băsescu s-a înțeles bine, dar mi se pare că relațiile de subordonare dintre el și Boc au fost excesive. Cu Dacian Cioloș, Klaus Iohannis a avut o relație ce mi s-a părut normală, dar colaborarea dintre aceștia nu au validat-o alegătorii. Acum urmează o perioadă de patru ani, când președintele este de dreapta, iar premierul propus de PSD este unul de stânga. Dacă există simțul măsurii, se va putea guverna țara fără circ și zgomote inutile. Și în Franța, în vremea lui Mitterand, socialist, acesta a colaborat cu un guvern de dreapta, dar noi, românii, mai avem niște corigențe la capitolul democrație. Eu sper în bine, deoarece în alegerile din această lună, democrația a învins. Am votat pentru formații normale, refuzând extremismul.
Noul prim-ministru Sevil Shhaideh (Iohannis nu va refuza propunerea PSD și ALDE) deși poate este o tătăroaică foarte competentă, nu este un personaj de anvergură și va fi total supus președintelui PSD și al Camerei Deputaților, Liviu Dragnea. De fapt, liderul PSD a spus că nu dorește un guvern de vedete. Mi se pare că declarația lui Dragnea nu este lipsită de pericole. Este bine să ai în cabinet și oameni cu personalitate care să-și exprime opiniile cu tărie și cu argumente serioase. Ce bine este ca liderul să fie contrazis câteodată, deoarece, oricât de inteligent ar fi Dragnea nu poate singur să gândească pentru întregul cabinet. Dialectica spune că prin contradicții se promovează mișcarea, deci progresul.
Ca în editorialul precedent, îi urez guvernului PSD-ALDE să realizeze cât mai mult din ceea ce și-a propus.
Îngăduiți-mi și câteva considerații personale pe care le-am utilizat și în alte editoriale. Am beneficiat de-a lungul anilor de prieteni foarte buni, excepționali aș putea spune și nu exagerez deloc când afirm acest lucru. Mi-au fost de mare ajutor, când am trecut prin momente grele, dar au fost alături de mine și când am avut clipe de bucurie. Anul acesta, la 3 septembrie, la Oradea ne-am întâlnit, câți am mai avut putere, cu bunii mei colegi și prieteni, care au terminat Facultatea de Drept în anul 1958. Întâlnirea au organizat-o doi colegi și anume, Florica Bogdan și Teodor Drăjan. Ne-am propus ca, măcar până în anul 2018 să ne mai întâlnim, atunci la Alba Iulia, când se va sărbători Marea Unire. Poate vom supraviețui măcar câțiva dintre noi. Prietenul meu Toader mi-a scris: ”Trebuie să ne petrecem timp cu persoanele iubite, pentru că nu vom fi alături o eternitate” cel puțin pe acest pământ. Mi se pare încă un omagiu adus prieteniei, care face ca sufletul să fie la fel entuziast.
Redau o imagine de la întâlnire.
Sărbători binecuvântate și un an nou cu sănătate vă dorește Adrian Man!
