Primăria Cluj-Napoca, obligată să amplaseze plăcuţe bilingve

Magistratul Monica Trofin, de la Tribunalul Cluj-Napoca, a decis ca la Cluj-Napoca să fie amplasate plăcuțe bilingve, deși populația maghiară a scăzut sub 20%. Sentința a fost exprimată ca urmare a unei plângeri depuse de organizația unui olandez de origine maghiară, Gabor Landman, care a mai înaintat acțiuni similare și în cazul altor localități din România și din județul Cluj.

”Fundația olandeză European Committee Human Rights Hungarians Central Europe”, cu sediul în Amsterdam, a cerut Primăriei Cluj-Napoca, în instanţă, să inscripţioneze plăcuţele de la intrările în oraş şi în limba maghiară. Primăria, ca de obicei, nu s-a prezentat la proces şi nici nu a depus vreo înaintare legată de această speţă. Astfel că, deşi Legea 215/2001 specifică faptul că montarea plăcuţelor bilingve se aplică dacă ponderea populaţiei de origine maghiară depăşeşte 20%, judecătoarea Monica Trofin a decis, într-o sentinţă care nu este definitivă, să oblige Primăria să se supună cererii fundaţiei olandeze.

Argumentele juridice ale petenţilor au fost formulate de consilierul juridic al organizaţiei, o studentă în anul III la drept, în vârstă de 22 de ani, Izabella Szocs, pe baza legislaţiei europene. Citată de RFI, Izabella Szocs a explicat care sunt criteriile care au stat la baza analizei de oportunitate, prevăzute atât de legea românească în vigoare, cât și de norma europeană, care i-a adus victoria în faţa juriştilor Primăriei, şi anume: numărul substanţial de locuitori, populaţie tradiţională şi cerinţă suficientă.

Legea-i lege… câteodată

Aceasta a arătat că, în urma  recensământului din 1992, maghiarii reprezentau 22% din cetăţenii Clujului. Chiar dacă la recensămintele din 2002 şi în 2011 populaţia maghiară a scăzut sub 20%, articolul 131 din legea 215/2001 spune că prevederile acesteia sunt aplicabile şi „dacă ponderea cetăţenilor aparţinând unei minorităţi scade sub procentul prevăzut la art. 19 (20% – n.r.)”.

De asemenea, a fost invocat şi art. 11, alin. (3) din Convenţia Cadru de la Strasbourg, în care se precizează că „în ariile locuite în mod tradițional de un număr substanțial de persoane aparținând unei minorităţi naționale, părţile vor depune eforturi, în cadrul sistemului lor legal, inclusiv, atunci când este cazul, în cadrul acordurilor încheiate cu alte state, şi ţinând seama de condițiile lor specifice, pentru expunerea denumirilor locale tradiționale, a denumirilor străzilor şi a altor indicații topografice destinate publicului, deopotrivă în limba minoritară, acolo unde există o cerere suficientă pentru astfel de indicaţii”.

Aceste argumente par să fi fost suficiente pentru Monica Trofin, care a dat câştig de cauză aceleiaşi organizaţii care a pierdut în 2013 un proces similar la Curtea de Apel. De altfel, o sentinţă din martie 2011, a aceleiaşi instanţe, a creat un precedent în sensul anulării Hotărârii de Consiliu Local din Câmpia Turzii pentru amplasarea plăcuţelor bilingve, dat fiind că nu se respecta criteriul cotei de 20%.

La Săvădisla au vrut „Rendőrség”

În aprilie 2013, Curtea de Apel a admis contestaţia conducerii IPJ Cluj şi a anulat parţial hotărârea Consiliului Naţional de Combatere a Discriminării, care cerea utilizarea de documente bilingve în limbile română şi maghiară, la secţia de poliţie din comuna clujeană Săvădisla, locuită în majoritate de etnici maghiari.

La sesizarea fundaţiei olandeze European Committee Human Rights Hungarians Central Europe  a fost emisă o hotărâre de Consiliul Director al CNCD, cu nr 228 din 8 iunie 2011, prin care se constata faptul că s-a comis o discriminare, prin netraducerea informaţiilor de interes public, în limba maghiară, arată Ora de Ştiri. Poliţia clujeană era sancţionată cu avertisment şi se recomanda remedierea problemelor. Printre problemele menţionate era indicată şi inscripţionarea maşinilor de poliţie cu denumirea maghiară a poliţiei. Contestaţia IPJ Cluj faţă de hotărârea CNCD a fost respinsă iniţial de magistraţii Curţii de Apel, în septembrie 2011. Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au admis recursul poliţiei în octombrie 2012, au casat prima decizie a Curţii de Apel şi au trimis dosarul la rejudecare la prima instanţă.

Într-un final Curtea de Apel a decis anularea parţială a hot nr 228 din 8 iunie a CNCD, respectiv punctele cu nr 8 şi 9, în care fapta IPJ era considerată discriminare, respectiv punctul cu sancţiunea privind avertismentul, menţinând obligaţia ca poliţia să monteze la intrarea în sediul din localitate, o plăcuţă cu denumirea în limba maghiară.

Precedent în judeţul Cluj

Primarul Emil Boc a declarat că Primăria va ataca această decizie. „Avem o lege naţională care trebuie să fie respectată, este cea care produce efecte pe teritoriul statului român. Legea naţională e o prelungire a legislaţiei internaţionale, dar vreau neapărat să văd motivarea instanţei”, a declarat edilul. Instituţia are şanse bune să câştige recursul, dat fiind că la Curtea de Apel, în 2011, au fost anulate două Hotărâri ale Consiliului Local Câmpia Turzii care prevedeau amplasarea plăcuţelor bilingve la intrarea în oraş. Un cetăţean al localităţii a reclamat încă din 2009 primăria pentru includerea denumirii istorice „Aranyosgyeres” pe indicatoarele de la intrarea în municipiu, iar sentinţa Curţii de Apel este a treia decizie consecutivă a unei instanţe clujene care i-a dat dreptate.

Curtea arată că niciuna din atribuţiile administraţiei locale cuprinse în lege nu se referă la posibilitatea autorităţii de a hotărî cu privire la înscrierile pe panourile de demarcaţie a perimetrului administrativ-teritorial al municipiului în cazul în care ponderea minorităţilor în limba căreia se realizează inscripţia este de sub 20% din totalul populaţiei, această atribuţie nefiind conferită consiliului prin nicio lege. „Mai mult, interesul public urmărit prin adoptarea celor două acte (HCL-urile de la Câmpia Turzii) este discutabil, existenţa unor protocoale de înfrăţire neputând justifica un astfel de demers şi neputându-i conferi prezumţia de legalitate”, arată sentinţa.

Astfel, Consiliul Local Cluj-Napoca nici măcar nu avea competenţa de a amplasa astfel de inscripţii în absenţa unei sentinţe judecătoreşti, pentru că s-ar încălca principiul legalităţii în administraţia publică: niciodată organele administrative nu vor putea decide împotriva prevederilor legii. În mod normal, nici instanţele nu ar trebui să ia decizii care contrazic legea.