Sfinții Epictet și Astion au trăit în secolul al III-lea și sunt cei mai vechi mucenici care au pătimit pe meleagurile țării noastre, atestați de izvoarele aghiografice.
În timpul prigoanei împotriva creștinilor pornită de împăratul roman Dioclețian (284-305), cei doi au primit moarte martirică în anul 290, în cetatea Halmyris, aflată pe locul unde se află astăzi satul Dunavățul de Jos, comuna Murighiol, județul Tulcea.
Epictet era originar din Asia Mică, născut dintr-o familie creștină. Dorind să-și dedice viața în întregime lui Hristos, el pleacă de acasă, devenind monah într-o mănăstire din Frigia, unde primește harul preoției. Pentru viața sa curată, s-a învrednicit de darul vindecării minunate, astfel încât mulți ologi, orbi, leproși, demonizați plecau sănătoși de la el.
Epictet a convertit la creștinism mulți păgâni frigieni, printre care și pe tânărul Astion. Acesta era nepotul unui senator roman, pe nume Iulian. Astion urmează modelul „botezătorului” și duhovnicului său, și se călugărește. În scurt timp, și el se învrednicește de darul vindecării.
În jurul anului 290, cei doi ajung în provincia romană Sciția Minor, Dobrogea de astăzi, propovăduid cu curaj Evanghelia deși începuse prigoana împotriva creștinilor.
La scurt timp, sosește la Halmyris comandantul Latronianus, care aflând de activitatea celor doi creștini, poruncește să fie arestați. Epictet și Astion suportă cu bărbăție torturile cumplite la care sunt supuși, mai mult, rănile lor se vindecă în mod miraculos.
Atunci, Latronianus a poruncit să fie închiși la loc în temniță și să nu li se dea deloc hrană și apă timp de 30 de zile. Însă cei doi scapă teferi și din această încercare.
Văzând că nu le poate sub nici o formă îndoi voința, determinându-i să se lepede de Hristos, comandantul roman poruncește să fie decapitați.
Pe 8 iulie 290, sub sabia călăului cade mai întâi capul lui Astion și apoi cel al lui Epictet.
În actul martiric se consemnează că trupurile lor erau albe și luminoase ca zăpada.
După edictul de la Milano, din 313, dat de Constantin cel Mare, trupurile Sfinților Epictet și Astion au fost îngropate în cripta basilicii din Halmyris.
Aici, ele au rămas necunoscute până pe 15 august 2001, când ele au fost descoperite de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, și au fost depuse în Catedrala Arhiepiscopală din Constanța.
Mihai Zahariade, șeful echipei de arheologi, a relatat cum a făcut descoperirea. Iată un fragment, citat de site-ul Creștin-Ortodox:
„Șantierul arheologic de la Halmyris a fost deschis în 1981, dar primele elemente ale bazilicii le-am descoperit în anul 2000. Atunci ne aflam spre sfârsitul campaniei, când nu mai aveam timp și bani, astfel că săpăturile au fost continuate anul viitor, la sfârșitul lunii iulie.
„Am decis împreună cu soția mea, Ileana-Ildiko, restauratoare la Muzeul National de Istorie a României, să fac săpături nu la suprafață, ci să fac o secțiune, căci bănuiam că vor fi acolo sfinte moaște, că ruinele cetății sunt cele ale vechiului Halmyris și că aici sunt Epictet și Astion.
„Am făcut săpături în prima zi, în a doua zi și așa mai departe. În ziua de 15 august au apărut primele elemente ale criptei martirice. Nu mi-a venit să cred! Am văzut cripta, care trebuia să fie una boltită, dar totul era prăbusit din cauza invaziilor barbare care au jefuit și distrus bazilici și numeroase orașe din Dobrogea și din sudul Dunării.
După ce am curățat, am văzut paturile și inscripția pictată de pe peretele estic al criptei, pe care se puteau descifra câteva cuvinte în limba greacă, precum «martirii lui Hr» de două ori, «Asto», iar puțin mai departe litera «n» și primele litere ale verbului «ibrio», care înseamna «a lovi», ceea ce dovedește foarte clar că aici a avut loc un act martiric”.
În prezent, moaștele Sfinților Epictet și Astion au fost duse în Mănăstirea Halmyris, iar la Constanța au rămas doar câteva particele din sfintele lor moaște.
Sursa: evz.ro
