Dupa ani de linsaj mediatic, presiuni si zeci de termene, la data de 17 iulie 2010 Judecatoria Cluj-Napoca a finalizat primul caz de “santaj prin presa” printr-o solutie de achitare. Parchetul a atacat sentinta cu apel, pe care Tribunalul Cluj l-a respins, obligand si partile vatamate si civile apelante, in frunte cu Relu Fenechiu, la plata cheltuielilor judiciare in favoarea statului. Dosarul se va finaliza in totalitate odata cu epuizarea ultimei cai de atac pe care o are parchetul la dispozitie, si anume in fata Curtii de Apel Cluj. „Gazeta de Cluj” va prezinta, in continuare, motivarea sentintei de achitare pronuntata de Judecatoria Cluj, care au dus la finalizarea unuia dintre cele mai intens mediatizate dosare a ultimilor ani.
Motivele din spatele deciziei de achitare a Judecatoriei Cluj
Referindu-se la modul in care isi desfasurau activitatea cei doi inculpati, martorii Postu Lucian, Neamtu Rares, Mazilu Constantin, Leahu Tudor, Ursugruia Sebastian, Olteanu Maria-Magdalena si Furtuna Crin-Aristotel, in calitate de colaboratori, redactori si fotoreporteri ai ziarului “Ziua de Iasi”, au declarat ca nu au cunoștința ca inculpatii sa fi santajat vreuna dintre presupusele parti vatamate enumerate in rechizitoriu. Conform acestora, inculpatii nu au intervenit in activitatea editoriala in sensul ca: “nu li s-a impus niciodata despre cine si ce sa scrie” si nici nu le-au fost cenzurate articolele sau sa fi primit ordine de la inculpati cu privire la temele articolelor.
Judecatorul de fond a considerat ca articolele aparute in cotidianul “Ziua de Iasi” au fost intocmite in exclusivitate de catre jurnalisti, la libera lor apreciere, ca urmare a unor anchete jurnalistice din teren. Relevante in acest sens sunt inscrisurile de la dosar, care arata faptul ca principala sursa de inspiratie pentru ziaristii care au publicat articole in “Ziua de Iasi” cu privire la partile vatamate din dosar a constituit-o celelalte segmente media, locale sau centrale. Cat priveste natura informatiilor publicate, judecatorul apreciaza ca nu au fost publicate informatii confidentiale, aspecte compromitatoare legate de viata personala, ci doar pamflete cu privire la problemele de interes general. Tot in motivarea sentintei de achitare se arata ca pretinsele articole denigratoare nu puteau insufla temeri partilor vatamate si nici nu au stat la baza deciziei acestora de a semna respectivele articole publicitare.
Fara indoiala, instanta de fond a considerat relevante, cu privire la adevarata situatie de fapt, contradictiile dintre declaratiile partilor vatamate si cele ale martorilor.
Astfel, martorul Vlasov Mihail contrazice declaratia partii vatamate Butur Eugen in legatura cu presupusa suma de 10.000 de dolari pe care i-ar fi pretins-o Asimionesei Florin in schimbul predarii unei casete audio continand inregistrarile unor discutii “compromitatoare”. In declaratia sa, martorul afirma ca ar fi avut loc o intalnire intre Asimionesei Florin si Butur Eugen, ocazie cu care, in prezenta sa, inculpatul i-ar fi cerut partii vatamate suma de 5.000 de dolari. In realitate, in declaratia partii vatamate din faza de urmarire penala este consemnat faptul ca “D-l avocat Vlasov mi-a spus ca Asimionesei Florin vrea 10.000 de dolari, pentru a ma lasa in pace… atunci l-a sunat la telefon si l-a invitat (pe inculpat) la Camera de Comert pentru a se intalni cu mine, dar el a intarziat si eu am plecat, ne mai intalnindu-ma cu el, ramanand ca d-l avocat sa-i transmita punctul de meu de vedere.”
Starea de drept
Improbabilitatea ca acuzatiile aduse sa fie veridice este surprinsa cu usurinta de catre judecatorul de fond, care, in motivarea sentintei de achitare, observa urmatoarele : “din analiza probatoriului administrat, rezulta ca imprejurarile in care s-ar fi petrecut faptele nu au fost de natura sa alarmeze presupusele parti vatamate, sa le inspire sentimentul de temere intrucat in unele situatii nici macar nu au fost contactate de vreunul dintre inculpati, iar de cele mai multe ori, dupa intrevederile avute, acestea au ramas in pasivitate fata de solicitarile inculpatilor, ca rezultat al instructiei, pregatirii si conduitei profesionale adoptate in mediile in care isi desfasurau activitatea, fiind reprezentanti de marca ai unor firme de prestigiu, regii autonome sau partide politice.”
Din punct de vedere strict juridic, infractiunea de santaj se savarseste cu intentie directa, iar latura subiectiva a infractiunii include si scopul dobandirii, in mod injust, a unui folos pentru sine sau pentru altul, scopul fiind, practic, elementul esential care o deosebeste de infractiunea de amenintare. In speta, dupa studierea probelor administrate, nu rezulta dobandirea unui material injust in conditiile in care au fost incheiate contracte de publicitate cu reprezentanții de resort din cadrul societatilor care editau cotidianul “Ziua de Iasi”. Totodata, in paginile ziarului au fost inserate spoturile publicitare ale firmelor contractante, fara ca aceasta activitate sa aiba vreo legatura cu articolele publicate.
In sentinta penala, judecatoarea Beatrice Birau arata faptul ca lipsa amenintarilor propriu zise ori simplele gesturi si mimica inculpatilor nu pot suplini constrangerea partii vatamate. Apare absolut absurd ca un santaj sa poata fi comis prin mimica, atata timp cat, concomitent, trebuie sa existe o actiune de constrangere cu ceva concret, corelata cu obtinerea unui folos. In urma administrarii probelor, faptei de santaj catalogata prin rechizitoriu drept “linsaj mediatic” ii lipsesc anumite elemente ale laturii obiective si subiective, care nu o incadreaza in prevederile art. 194 alin.2 Cod Penal. Fara realizarea cumulativa a elementelor prevazute de lege, nu poate exista tragerea la raspundere penala a inculpatilor”, se arata in sentinta.
Referitor la infractiunea de “asociere pentru savarsirea de infractiuni”, prevazuta de legea 78/2000, la art. 18 si de art. 323 alin.1, nici aceasta nu poate fi retinuta in cauza pentru ca din probatoriu nu rezulta ca inculpatii Asimionesei si Tocan ar fi initiat, constituit sau sprijinit un grup de persoane prin intermediul caruia sa constranga alte persoane in scopul obtinerii unui folos injust. Instanta a apreciat ca nu a existat o organizare in acest sens, cu reguli prestabilite de actiune, cu ierarhie intre membrii, asta chiar in conditiile in care ar fi fost dovedita infractiunea de santaj.
In sentinta se arata ca procurorul nu a depus toate diligentele in administrarea probelor in vederea aflarii adevarului ci, dand dovada de partialitate, a plecat in administrarea probelor de la o veritabila prezumtie de vinovatie abatandu-se de la exigentele art.6 CEDO conform carora impartialitatea in administrarea probelor atat in faza de judecata, cat si in faza de urmarire penala constituie o garantie generala a unui proces echitabil.
Achitarea din primul caz de santaj prin presa din Romania a demonstrat ca presa nu este un instrument prin care se regleaza conturi. “Trebuie avut in vedere faptul ca presa este a patra putere in stat. Aceasta sintagma nu reprezinta doar un aforism, ci o ilustrare pregnanta a faptului ca fiind o cucerire de data recenta a democratizarii vietii sociale in Romania, are virtutea de a se impune, alaturi de celelalte puteri ale statului, ca un adevarat ”Paznic al legii”, iar independenta acesteia reprezinta o garantie a faptului ca, in cvasitotalitatea cazurilor, tinde spre adevar”, motiveaza judecatorul.
Sabin Ripan
