Fiindca multi confunda Curtea Europeana a Drepturilor Omului – CEDO de la Strasbourg cu Tribunalul International de la Haga, ma simt îndreptatit sa fac câteva disocieri între cele doua institutii.
Tribunalul de la Haga este o instanta internationala, care fuctioneaza sub auspiciile ONU, în care partile – state – deci persoane juridice de drept public, solicita rezolvarea litigiului dintre ele, în baza consimtamântului de a se supune acestei jurisdictii. Nu exista mijloace de constrângere pentru a pune în executare hotarârile ce se pronunta de Tribunal, dar – pâna în prezent – nu a existat vreo decizie care sa nu fi fost respectata de statele care au fost în litigiu.
La CEDO, se poate adresa orice persoana fizica sau juridica a unei tari ce face parte din Consiliul Europei, care se plânge ca autoritatile propriului stat nu au respectat Conventia Europeana a Drepturilor Omului, deci ca autoritatile interne nu au dat o hotarâre dreapta. Pârât este întotdeauna statul reclamat si pentru a ajunge la Strasbourg, partea ce se considera prejudiciata trebuie sa parcurga – în prealabil – procedurile interne. CEDO, de cele mai multe ori, a condamnat statul român atât pentru nerespectarea dreptului de proprietate, cât si pentru abuzurile savârsite de autoritatile statului, îndeosebi de organele penale, împotriva propriilor cetateni. În aceasta privinta, suntem „campioni”, alaturi de Rusia, Ucaina si Turcia.
Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu cere ca statul român sa accepte jurisdictia Curtii, aceasta fiind obligatorie dupa ratificare, pe când Tribunalul International de la Haga nu poate purcede la rezolvarea litigiului, pâna când partile litigante nu accepta sa fie judecate de aceasta din urma instanta, întrucât negocierile directe nu au dus la nici un rezultat. La ambele instante, procedurile sunt lungi si complicate si presupun ample cunostinte de specialitate pentru reprezentantii partilor.
Deosebirile dintre instante sunt si altele, dar am enuntat cele esentiale, pentru a nu se confunda cele doua institutii, care au un rol hotarâtor în promovarea legalitatii.
Revenind la tema articolului, la Haga nu se discuta cui apartine suveranitatea asupra asa-numitei Insule a Serpilor din Marea Neagra. Din 1948, a apartinut formal Uniunii Sovietice si, în momentul de fata, face parte din teritoriul ucrainian. Victor Roncea abereaza când îl considera pe Emil Constantinescu tradator de tara, pentru ca a semnat Tratatul cu Ucraina, care consacra recunoasterea actualelor frontiere, sustinând ca Ceausescu a fost cu adevarat patriot. Faptul ca insula nu mai apartine României se datoreaza împrejurarii ca – alaturi de Germania – am pierdut razboiul cu URSS. Insula Serpilor a fost ocupata de trupele sovietice din toamna 1944, iar întelegerea din 1948, semnata de Eduard Mezincescu, a fost o simpla formalitate. Este aproape o regula ca cel care pierde un razboi pierde si teritorii. Sa ne gândim cât de mult s-a modificat frontiera rasariteana a Germaniei în favoarea Poloniei. Nici un politician responsabil de la Berlin nu pune în discutie frontiera Oder- Neisse.
Tribunalul International urmeaza sa se pronunte asupra delimitarii platoului continental al Marii Negre, limitrof Ucrainei si României si a zonelor economice exclusive, care au resurse de hidrocarburi (petrol si gaze naturale), atât de necesare pentru ambele state în disputa. Hotarârea ce se va da va trebui sa ia în considerare împrejurarea daca Insula Serpilor va fi considerata o stânca sau o insula autonoma cu viata proprie. Insula nu are nici macar apa si sol, iar înfiintarea unui bancomat, amplasarea unui oficiu postal precum si a unei statii de radar, realizate de ucrainieni pro-causa, nu ar trebui sa aiba relevanta. Pornind de la aceasta premisa, dreptatea este de partea noastra. În sprijinul punctului nostru de vedere, delegatia României a invocat, ca precedent judiciar, o hotarâre pronuntata de Haga într-un litigiu privind Malta si Libia. O hotarâre data de o instanta internationala prin care, cu siguranta, vom primi o parte din platoul continental este mai buna decât actuala stare de incertitudine, care dureaza de mai bine de 10 ani. Aceasta va permite sa înceapa lucrarile de exploatare a resurselor naturale. Ucraina este un stat important si trebuie sa avem relatii normale cu acest vecin.
Sa le uram judecatorilor de la Haga gândul cel bun, pentru a beneficia de o decizie echitabila, deci înteleapta!
Adrian Man
05.09.2008
