Independenta presei fata de forta coercitiva a statului a fost din nou adusa in discutie saptamana aceasta, dupa ce interceptarile telefoanelor a doi jurnalisti au fost depuse la dosarul de infractiuni de coruptie al deputatului Mihai Boldea. Pe langa faptul ca acele convorbiri telefonice nu aveau nicio legatura cu cauza penala, acestea au ajuns in presa pentru discreditarea respectivilor jurnalisti, Inspectia Judiciara musamalizand abuzurile procurorilor.
Inca doi jurnalisti interceptati ilegal
Acuzat de inselaciuni imobiliare, deputatul Mihai Boldea a fost trimis in judecata la inceputul acestui an, pe tot parcursul procesului declarandu-se nevinovat. La dosarul acestuia au aparut cateva interceptari telefonice ale unor jurnalisti care nu au nicio legatura cu cauza si nici nu pot fi folosite in procesul penal, admiterea acestora fiind o grava incalcare a drepturilor fundamentale garantate de Constitutie si de normele europene. Astfel, in Rechizitoriul nr. 88/D/P/2009 din 27 iunie 2012, procurorii Carare Sorin Danut si Leau Sorin au inserat o serie de discutii telefonice ale actualilor inculpati Boza Alexandru si Boldea Mihai cu jurnalisti de la „Jurnalul” si „Antena 3”, convorbiri care nu au nicio legatura cu cauza si care, in realitate, privesc abordari telefonice sau prin mail ale jurnalistilor, din partea celor cercetati in aceasta cauza, care au dorit sa aduca la cunostinta publicului faptul ca au depus plangeri impotriva anchetatorilor de caz precum si motivele lor in aparare. Interceptarea telefoanelor unor jurnalisti care nu au legatura cu cauza si inserarea lor intr-un rechizitoriu este interzisa cu titlul imperativ de catre Codul de Procedura Penala, care in textul art. 91, indice 2 (4) prevede faptul ca: „Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate care nu privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participantilor se arhiveaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, si pot fi transmise judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei, la solicitarea acestuia”. Un alt text legal, si anume, Codul Deontologic al Magistratilor, prevede la articolul art. Art. 17 din faptul ca „Magistratii au obligatia de a nu dezvalui sau folosi pentru alte scopuri decat cele legate direct de exercitarea profesiei, informatiile pe care le-au obtinut in calitate de magistrati”. Impotriva procurorilor DIICOT Sorin Carare si Leau Sorin, jurnalistul Razvan Savaliuc a sesizat Inspectia Judiciara a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), in care acesta arata ca „in conditiile in care procurorul Sorin Carare este tinta a numeroase plangeri penale si disciplinare – unele mediatizate in presa – fiind cercetat penal de catre DNA Galati pentru luare de mita la plangerile unor persoane, procurorii de caz care au emis rechizitoriul sus-mentionat au ales sa insereze in actul de sesizare al instantei pasaje din convorbiri telefonice purtate intre jurnalisti si inculpatii din dosar, care au fost interceptate cu mult timp inaintea trimiterii in judecata.”
Textele de lege incalcate de catre procurori
Prevederile Codului de Procedura Penala (CPP) sunt stricte in ceea ce priveste atat motivul pentru care pot fi dispuse, cat si durata sau organul care le poate dispune. Astfel, organul de urmarire penala, adica procurorul, poate cere judecatorului autorizarea unor interceptari telefonice cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare, daca exista indicii temeinice ca se pregateste savarsirea unei infractiuni, iar identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta in alt mod. In alineatul 1 al articolului 91 din CPP, legiuitorul dispune cu titlu imperativ ca „Interceptarea și inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizeaza cu autorizarea motivata a judecatorului, la cererea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, in conditiile prevazute de lege, daca sunt date ori indicii temeinice privind pregatirea sau savarșirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea și inregistrarea se impun pentru stabilirea situatiei de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata.” Cu alte cuvinte, nu poate fi autorizata sau, in cazul in care a fost admisa interceptarea, nu poate fi utilizata o interceptare telefonica daca nu este in masura sa aduca indicii si informatii cu privire la savarsirea unor infractiuni flagrante sau daca altfel nu pot fi identificati faptuitorii. In ceea ce priveste interceptarile telefonice ale celor doi jurnalisti si care au aparut la dosarul Mihai Boldea, este evident faptul ca acestea nu sunt in masura nici sa contribuie la aflarea adevarului, nefiind relevante cauzei, dupa cum nici nu sunt utile pentru identificarea faptuitorilor, in speta fiind evident faptul ca este vorba despre deputatul Mihai Boldea.
Rea-credinta procurorilor care intercepteaza telefonic diverse persoane din mediul de afaceri sau jurnalisti este usor demonstrata si prin prisma frecventelor incalcari ale normelor europene in vigoare in materia drepturilor omului. Astfel, daca articolul 30 al Constitutiei Romaniei garanteaza libertatea de exprimare ca fiind unul dintre drepturile fundamentale, Carta Europeana a Drepturilor Omului protejeaza si ea in cuprinsul articolului 10 libertatea de exprimare si dreptul la viata privata.
Un alt caz celebru de atac la libertatea presei
La sfarșitul lunii august a acestui an, un document incendiar a facut prima pagina a principalelor publicatii din Romania, informatia fiind preluata și de catre presa straina. Jurnalul National publica un material in care se arata modul in care Serviciul Roman de Informatii (SRI) iși infiltra agentii sub acoperire in redactiile ziarelor. Mai precis, agentul sub acoperire al SRI a fost infiltrat in redactia publicatiei Jurnalul National pentru a supraveghea activitatea publicistica a jurnaliștilor de acolo și pentru a raporta cu privire la politica editoriala a ziarului. Din cate se pare, spionul nu era altcineva decat Valentin Zaschievici, redactor-șef al publicatiei, caruia SRI-ul i-a dat numele conspirativ de „Teodorescu Sofia”. Intr-unul dintre rapoartele SRI, din 19 ianuarie 2006, Zaschievici este prezentat ca fiind șeful direct al lui Razvan Belciuganu, tinta SRI și autorul unui articol catalogat compromitator de catre Serviciul Roman de Informatii. Serviciul Roman de Informatii (SRI) și-a motivat actiunile pe fondul aparitiei, la data de 14 august, in mass media a unor copii dupa materiale ce poarta insemne ale institutiei, intr-un comunicat de presa justificandu-și actiunile pe fondul necesitatii opririi scurgerilor de informatii. „Serviciul dezaproba orice incercare de atragere a sa, prin intermediul unor foști angajati, in dispute politice și iti exprima hotararea de a se mentine intr-o atitudine neutra și echidistanta. In demersurile intreprinse, SRI actioneaza cu profesionalism, in conformitate cu litera și spiritul legii, in deplin respect al drepturilor constitutionale referitoare la libertatea de exprimare și independenta presei”, se arata in comunicatul SRI.
Sabin Ripan
