Gheorghe Bocsan este procurorul care l-a anchetat pe Dan Diaconescu, patronul OTV si l-a spalat de toate acuzatiile pe fostul sef al BCCO Cluj, Toma Rus. Un articol publicat de luju.ro prezinta cum procurorii Bocsan si Lucian Papici au fost demascati de Inalta Curte de Casatie si Justitie ca actionau la o serie de comenzi.
De trei ani Lumeajustitiei.ro a semnalat in mod sustinut un abuz incomensurabil comis deprocurorii Gheorghe Bocsan si Lucian Papici (foto stanga) in privinta a patru politisti de frontiera, trimisi in judecata prin rechizitoriu (vezi facsimil) pentru o luare de mita de 700 USD, intr-un dosar lipsit de orice probe, dar in care cei doi magistrati au fabricat o serie de acuzatii, cu incalcarea grava a legii. Mai mult, in pofida semnalelor noastre privind acest dosar fabricat, in careprocurorul Bocsan, sustinut de Papici, a efectuat o ancheta profund ilegala la Istanbul, unde a audiat fara comisie rogatorie si fara interpret autorizat cativa martori turci – chiar la sediul firmei denuntatorului, un afacerist turc cu mari afaceri in Romania – la fond, judecatorul Dumitru Mirancea (foto dreapta) de la Curtea de Apel Bucuresti, fara nicio proba, cu rea-credinta, fara sa trimita in Turcia citatiile pe care le-a dispus si care au ramas atasate la dosar, i-a condamnat abuziv pe cei patru ofiteri de politie la pedepse de cate 2 si 3 ani de inchisoare, cu suspendare. Care a fost mobilul acestei inscenari? Nici macar politistii de frontiera nu-l cunosc, dar exista banuiala legitima ca in 2010 cand a fost reactivat in forta acest dosar dupa trei ani in care nu s-a facut absolut nimic in el, ca DNA ar fi vrut sa puncteze o „realizare” pe zona securizarii frontierelor, pentru ca Guvernul Boc-Basescu sa inregistreze progrese la capitolul Schengen.
De retinut, ca procurorul Gheorghe Bocsan(foto 2) a incercat la momentul inculparii arestarea celor patru politisti, pe care i-a retinut. A comparut la Curtea de Apel Bucuresti ca procuror de sedinta, unde a tinut o pledoarie demna de marii inchizitori spanioli, insa din fericire pentru acuzati acestia nu au fost arestati intrucat au avut norocul sa aiba parte de un judecator cu adevarat impartial si profesionist in persoana magistratului Viorica Costiniu.
Papici si Bocsan au trimis patru ofiteri nevinovati in judecata, cu rea-credinta
Dupa trei ani de anchete si procese infernale, Inalta Curte de Casatie si Justitiei a dat verdictul final. Judecatorii Lavinia Lefterache, Corina Jijiie si Lucia Rog i-au achitat pe toti cei patru politisti de frontiera in baza art. 10 lit c) C.p.p. – fapta nu a fost comisa de inculpati, verdict care reprezinta o recunoastere a faptului ca procurorii DNA nu au avut probe, dar s-au pretat din interese numai de ei stiute, sa distruga destinele a patru ofiteri si sa produca daune insemnate familiilor acestora si statului roman.
La ora cand scriem acest articol, cei patru ofiteri de politie au fost repusi in drepturi, reincadrati pe functiile din care au fost suspendati pe durata procesului, fiecare dintre acestia primind in medie circa 300.000 lei, contravaloarea salariilor neincasate in cei trei ani de suspendare. Ofiterii au formulat insa si actiuni civile contra statului roman, pentru acordarea de daune morale si materiale, pentru repararea prejudiciului ce le-a fost produs de cei doi procurori DNA de rea-credinta Lucian Papici si Gheorghe Bocsan. Intarim faptul ca acesti procurori au fost de vadita rea-credinta intrucat, in esenta, la denuntul afaceristului turc cu bussinesuri di granda in Romania, dupa trei ani de la o presupusa fapta de mita de 700 dolari din Aeroportul Baneasa, in care nu s-a facut nimic in dosarul deschis, procurorul Gheorghe Bocsan, la indemnul sefului sau Lucian Papici s-a deplasat in luna mai 2010 la Istanbul si s-a apucat sa faca ancheta. A audiat mai multi martori turci, unde credeti, chiar la firma patronului lor, denuntator in cauza si care era dornic sa se razbune pentru ca politistii de frontiera au impiedicat in mai multe randuri patrunderea in tara a unor asa-zisi muncitori turci, care veneau chipurile la munca in Romania, afectandu-i astfel afacerile.
Cum pot exista in sistemul judiciar judecatori ca Dumitru Mirancea de la CAB? Mirancea e fost procuror
Cand dosarul a ajuns la judecata, la Curtea de Apel Bucuresti, acesta a fost repartizatjudecatorului Dumitru Mirancea, magistrat cunoscut pentru afinitatile fata de DNA, el fiind la baza fost procuror. Desi i s-au enumerat toate ilegalitatile procurorilor DNA, ancheta ilegala din Turcia pe care era bazata toata acuzarea, judecatorul Mirancea i-a condamnat pe politisti la 2 si 3 ani inchisoare, cu suspendare. Suntem convinsi ca daca existau cat de cat probe in dosar, pedeapsa ar fi fost cu executare. Frapeaza faptul ca judecatorul Mirancea, desi a fost sesizat ca martorii turci audiati la Istanbul de Bocsan, fara comisie rogatorie sunt mincinosi sau nu exista ca persoane reale, acesta aacceptat cu greu sa-i audieze, desi era obligat de lege sa o faca. In final, desi a dispus prin incheiere citarea martorilor turci la adresele lor din Turcia, citatiile nici nu au mai plecat de la dosar, ele fiind facute pe formulare de citare obisnuite, in limba romana, care au ramas cusute la dosar cu tot cu dovada de comunicare. Groaznic!
Insasi esenta motivarii sentintei de condamnare date de judecatorul Dumitru Mirancea, vorbeste de la sine despre faptul ca acest judecator dovedeste ca el gandeste in continuare ca un procuror:
Aparatorii inculpatii au invocat si aspectul ca audierea martorilor cetateni turci s-a facut de catre procuror, care s-a deplasat in Turcia, fara sa fie respectate dispozitiile legale si fara sa fie de fata si avocatii inculpatilor. CEDO s-a pronuntat in sensul ca in cadrul procesului pot fi folosite si acele probe care au fost obtinute fara respectarea stricta a dispozitiilor legale, daca se coroboreaza cu celelalte probe ale cauzei. Citam din motivarea sentintei din 24 februarie 2011: „…Aparatorii inculpatilor au invocat si aspectul ca audierea martorilor cetateni turci s-a facut de catre procuror, care s-a deplasat in Turcia, fara sa fie respectate dispozitiile legale si fara sa fie de fata si avocatii inculpatilor. CEDO s-a pronuntat in sensul ca in cadrul procesului pot fi folosite si acele probe care au fost obtinute fara respectarea stricta a dispozitiilor legale, daca se coroboreaza cu celelalte probe ale cauzei. Vinovatia inculpatilor este dovedita cu probele administrate in cauza, in primul rand cu declaratiile denuntatorului A.K., ale traducatorului G.F., ale celorlalti martori cu inregistrarile telefonice si cu celelalte probe administrate in cauza. Astfel, martorul A.K., cel care i-a invitat pe cetatenii turci, a aratat in declaratiile date ca acestora li s-au cerut bani pentru a li se permite intrarea in tara si a nu li se crea probleme. De asemenea, martorul traducator G.F., in declaratiile date, a mentionat ca inculpatii, in calitate de politisti de frontiera, au solicitat cetatenilor turci bani si in final au primit suma de 700 USD de la acestia pentru a le permite sa paraseasca tara”.
In aceste conditii, Mirancea i-a condamnat pe politisti, pentru el nefiind importanta aflarea adevarului, ci servirea intereselor DNA. Ce este mai grav e ca acest magistrat judeca in continuare!
Motivarea Inaltei Curti: nu exista probe. Fapta nu a fost comisa de politisti
Prin decizia penala nr, 480 din 11 februarie 2013 (Dosar nr. 5008/2/2010) judecatoarele Lavinia Lefterache, Corina Jijiie si Lucia Rog au admis recursurile celor patru politisti: Guiu Lucian Catalin, Micu Iustin Robertino, Barbor Bogda si Grama Danut Ion, dispunand achitarea acestora in baza art. 10, litera c) – fapta nu a fost comisa de inculpati. Intr-o motivare de zeci de pagini – pe care o puteti citi atasata la finalul articolului – judecatorii ICCJ au retinut: „Concluzionand, Inalta Curte constata ca probatoriul administrat in cauza nu sustine invinuirea adusa… aceasta concluzie a procurorului este lipsita de orice fundament… din probele analizate rezulta cu certitudine faptul ca inculpatii Micu Iustin Robertino Barbor Bogdan si Grama Danut Ion nu au fost cei care l-au anchetat pe cetateanul turc si nici nu au fost prezenti in incaperea in care acesta a fost audiat, astfel ca nu puteau fi autorii faptei pentru care s-a dispus trimiterea in judecata… se constata asadar ca in cauza nu au fost administrate probe de natura a inlatura prezumtia de nevinovatie… ICCJ constata intemeiate criticile formulate de catre inculpati, concluzia primei instante de retinere a vinovatiei acestora nefiind sustinuta din punct de vedere probator”
