Procurorul Codruț Olaru, membru CSM, rămâne fără titlul de doctor pentru că a plagiat „grosier”

Procurorul Codruț Olaru, care este și membru în CSM (Consiliul Superior al Magistraturii) rămâne fără titlul de doctor în drept, după ce Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) a decis că teza acestuia este plagiată „grosier”.

Olaru, care este membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), și-a susținut public lucrarea științifică în 2013, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), sub coordonarea actualului rector Tudorel Toader – fost ministru al Justiției în perioada 2017-2019. 

Înainte de ședința Consiliului General al CNATDCU în care urma să se decidă menținerea sau retragerea titlului său de doctor, Codruț Olaru a încercat să blocheze emiterea unui verdict printr-o acțiune deschisă în instanță împotriva CNATDCU și a Ministerului Educației. 

Mai mult, Olaru le-a cerut ministrului Educației Sorin Cîmpeanu și președintelui CNATDCU Ioan Aurel Pop clasarea sesizării asupra căreia CNATDCU urma să se pronunțe, pe motiv că în martie 2020 primise – pe o altă sesizare – verdict de neplagiat. 

Acțiunile întreprinse de Olaru au avut loc în plină procedură CNATDCU de analiză a sesizării – imediat după ce comisia de experți în științe juridice a stabilit, la 8 aprilie, că acuzația de plagiat este întemeiată; dar înainte de întrunirea Consiliul General al instituției, care urma să decidă prin vot, pe baza raportului experților, menținerea sau retragerea titlului.

Procurorul Codruț Olaru primise în primăvara lui 2020 un verdict de neplagiat lipsit de orice credibilitate de la vechiul CNATDCU, care și-a încheiat activitatea în luna mai 2020, în baza unui simulacru de raport, pe care l-am analizat în detaliu pe PressOne. 

Însă sesizarea de plagiat din octombrie 2020, a cărei analiză a încercat Olaru să o blocheze luna trecută, indica suspiciuni de plagiat noi, neanalizate anterior.

***

Decizia de retragere a titlului de doctor pentru plagiat în cazul procurorului Codruț Olaru a fost luată de Consiliul General al CNATDCU joia trecută, pe 12 mai. 

Surse din Ministerul Educației susțin că hotărârea a fost adoptată cu 13 voturi pentru și o abținere. 

Ion Ciucă, secretarul tehnic al CNATDCU, afirmă că decizia și rapoartele experților nu au putut fi făcute publice pe site-ul CNATDCU imediat după încheierea ședinței deoarece procesul verbal al întâlnirii, care a avut loc online, nu a fost încă semnat de toți membrii. 

Conform procedurilor, procurorul Codruț Olaru poate contesta decizia în termen de zece zile de la comunicarea acesteia, contestația sa urmând a fi analizată de CNATDCU. În cazul în care contestația e respinsă, retragerea titlului de doctor urmează a fi oficializată printr-un ordin al ministrului Educației. 

Decizia din 12 mai 2021 este cea de-a doua pe care CNATDCU o pronunță cu privire la teza de doctorat a procurorului Codruț Olaru, ca urmare a unei noi sesizări de plagiat, înregistrată în 7 octombrie 2020. 

Primul verdict: neplagiat

Prima sesizare de plagiat în lucrarea lui Olaru, înregistrată în 17 ianuarie 2018, a primit verdict de neplagiat în 30 martie 2020 din partea Consiliul General anterior al CNATDCU (2016 – 2020). 

Verdictul de neplagiat a fost fundamentat pe un raport comun în care cei trei experți – profesorii Emilian Stancu, Claudia Lemarchand Ghica și Teodor Bodoașcă – au admis că probele din sesizare demonstrează că Olaru a copiat în total, în teza sa, 26 de pagini – dar au socotit că procentul de „aproximativ 8%” ar fi prea mic pentru a declara lucrarea plagiată:

„Urmare a analizei comparative, «față în față», a conținutului tezei de doctorat cu cel al lucrărilor la care am avut acces și eliminării similitudinilor asupra cărora există dubii, constatăm că din acestea au fost preluate în teza de doctorat aproximativ 26 de pagini, ceea ce reprezintă aproximativ 8%”.

În realitate, procentul de „conținut preluat” constatat oficial de comisie – raportat la cele 299 de pagini ale tezei – este de 8,6%. 

Totuși, într-o analiză de plagiat, anexele și bibliografia nu se iau în calcul, astfel că, dacă sunt eliminate, rezultă că teza propriu-zisă a lui Codruț Olaru are doar 249 de pagini – ceea ce înseamnă că procentul de „conținut preluat” este de 10,4%, nu de „aproximativ 8%”.