Procurorul Lumperdean a primit a doua oară rechizitoriul spre refacere

Procurorului DIICOT Ioan Lumperdean i s-a întors a doua oară dosarul lui Ioan Opre de către Curtea de Apel Cluj datorită gravelor inadvertenţe din cadrul rechizitoriului. Magistratul trebuie să refacă rechizitoriul a doua oară datorită crasei sale incompetenţe, observată chiar şi de judecătorii de la Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj. Reamintim că Ioan Opre a fost trimis în judecată pentru proxenetism, deşi în cadrul unor fapte nu s-a început încă urmărirea penală, fapt care este extrem de grav. Dacă data trecută ne întrebam cât îl mai suportă Raul Radmacher, şeful DIICOT BN, pe procurorul Ioan Lumperdean şi gravele sale erori, de această dată ne întrebăm dacă s-ar putea pune în discuţie demisia procurorului Lumperdean din cauza prejudiciului de imagine pe care îl creează Parchetului, care ar trebui să lupte cu mafia.

Curtea de Apel a decis

Magistraţii de la Curtea de Apel Cluj au trebuit să decidă dacă întorc sau nu dosarul lui Ioan Opre la DIICOT. Judecătorii de la Tribunalul Cluj au decis reîntoarcerea dosarului datorită numeroaselor abuzuri făcute de procurorul DIICOT Ioan Lumperdean în acest caz. Gazeta de Bistriţa vă dezvăluie noi abuzuri făcute de magistratul Lumperdean aşa cum le arată colega sa, judecătorul Alina Ţopan de la Tribunalul Cluj.

Actele de procedură penală,  încălcate de DIICOT

Majoritatea actelor din codul de procedură penală au fost încălcate de procurorul DIICOT Ioan Lumperdean în cazul Opre. Dar o lăsăm pe magistratul Alina Ţopan să ne explice ea ca să le spună pe literă de lege.

Audierea martorilor fără apărătorii inculpaţilor

”În motivare a susţinut că deşi la data de 16.06.2014  a formulat o cerere prin care solicita în temeiul art. 92 C.p.pen.  să fie încunoştinţat în cu privire la orice acte de urmărire penală efectuat în dosar în legătura cu  inculpatul D.P., organele de urmărire penală au procedat la audierea unor martori fără  încunoştinţarea sa, respectiv la data de 07.07.2014 (vol. III, pag. 331-335) s-a procedat la luarea unei completări a declaraţiei martorei cu pseudonim C.R. în condiţiile în care asista în calitate de apărător ales pe coinculpatul O.I. la efectuarea percheziţiei domiciliare şi a sediului SC G. P. SRL. Apoi, aceeaşi martoră a fost reaudiată la data de 10.07.2014 fără aducerea la cunoştinţă a efectuării actului de procedură iar la data de 07.10.2014 s-a luat un supliment de declaraţie martorei cu pseudonim P.L. fără a asigura posibilitatea ca apărătorul inculpatului să poată adresa întrebări martorului. La data de 04.08.2014 s-a procedat la audierea martorilor S. I. din 04.08.2014 şi P.N., deşi la acea dată apărătorul subsemnatului era în imposibilitate obiectivă de a participa la efectuarea actelor de urmărire penală. După data de 18.09.2014 de când s-a reluat efectuarea actelor de urmărire penală după o pauză de mai bine de o lună de zile, aducerea la cunoştinţa a actelor de urmărire penală a fost doar formală, respectiv în sensul că de luni până vineri între orele 08.00- 16.00 la sediul BCCO BN se efectuează acte de urmărire penală în dosarul 3/D/P/2013, ceea ce nu poate fi considerată o aducere la cunoştinţă în sensul art. 92 alin. 2 C.p.pen”, arată magistratul Alina Ţopan în cadrul deciziei.

Trimiterea în judecată pentru alte fapte

”În al doilea rând s-a arătat că s-a dispus trimiterea în judecată pentru alte fapte decât cele pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, în principal pentru că modalitatea găsirii de clienţi nu se regăseşte în actele procesuale efectuate şi în plus în rechizitoriu i se impută comiterea faptelor în raport de alt e persoane decât cele reţinute în actele procesuale care îl privesc pe inculpatul O. I..

Pentru acelaşi inculpat, O.I., av. L.D. M. a susţinut că faptelor imputate acestuia le lipseşte un element al laturii obiective, anume acţiunea de practicare a prostituţiei astfel cum  o defineşte art. 213 al. 4 C.pen, iar cercetarea penală este incompletă.

Avocatul Budişan Călin pentru inculpatul O.I. a invocat următoarele:

1. excepţia nulităţii tuturor actelor de urmărire penală şi de administrare a probelor, inclusiv asupra dispoziţiei de trimitere în judecată din rechizitoriu, din dosarul nr. 3D/P/2013 al DIICOT – BT Bistriţa-Năsăud;
2. excepţia de necompetenţă materială a organelor de urmărire penală, respectiv a DIICOT – BT Bistriţa Năsăud faţă de inculpatul O.I. cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută şi pedepsită de art. 213 – C.pen.
3. excepţia nelegalei obţineri a tuturor mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală în dosarul mai sus menţionat, solicitând în temeiul art. 345 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 281, 280 alin. 1,2 C.pr.pen. anularea tuturor actelor de urmărire penală din dosarul mai sus menţionat ca fiind lovite de nulitate absolută; în temeiul art. 345 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 102 alin. 2,3 – C.pr.pen. excluderea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală în dosarul mai sus menţionat ca fiind nelegal obţinute iar în temeiul art. 346 alin.3 lit. b C.pr.pen. restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii întregii urmăriri penale privind pe inculpatul O.I. ca urmare a excluderii tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală.

Nici măcar sesizarea instanţei nu a fost făcută cum trebuie

În privinţa  excepţiei  nulităţii actelor de urmărire penală s-a arătat că  procesul-verbal de sesizare din oficiu nu cuprinde menţiunile esenţiale prevăzute de art. 91 C.pr.pen. (1969), respectiv faptele şi persoanele pentru care organele de urmărire penale se sesizează din oficiu, context în care nu se pot stabili faptele pentru care acestea s-au sesizat din oficiu şi nici persoanele cu privire la care  s-a făcut sesizarea, apreciind că sesizarea din oficiu este nelegală în prezenta cauză şi nu putea sta la baza ordonanţei de începere a urmăririi penale din cauză.

Mai mult,  nici ordonanţa de începere a urmăririi penale în rem cu privire la infracţiunea de trafic de droguri, aflată la f. 133, vol. I, dosar UP nu respectă art. 286 al. 2 C.p.pen. actual, deoarece nici din această ordonanţa nu rezultă în niciun fel care este fapta materială pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale în rem şi care sunt persoanele cu privire la care se fac cercetări că ar fi săvârşit infracţiunea urmărită.

Apoi, se poate observa că ordonanţa de începere a urmăririi penale este întocmită la mai mult de 2 ani de la data sesizării din oficiu, ceea ce constituie din punctul nostru de vedere o gravă încălcare a principiului celerităţii şi a respectării termenului rezonabil al procesului penal – principiu reglementat de art. 8 C.pr.pen., art. 6 paragraful 1 teza I din CEDO şi art. 47 teza a II – a prima parte din CDFUE.

Mai mult, nici dreptul la apărare al tuturor inculpaţilor din prezenta cauză nu a fost respectat în condiţiile în care timp mai bine de un an de zile s-au efectuat acte de urmărire penală în cauză faţă de aceştia, fără să fie informaţi de îndată cu privire la acest aspect, deşi potrivit art. 6 alin. 3 C.pr.pen. (1969) respectiv art. 10 alin. 3 C.pr.pen. exista această obligaţie în sarcina organelor judiciare.

În lipsa sesizării legale a organelor de urmărire penală, orice act de urmărire penală în sens larg apare ca fiind efectuat în afara cadrului procesului penal, fiind aşadar lovit de nulitate. Aşa cum s-a arătat în practica judiciară, inexistenţa unei urmăriri penale legal începute cuprinde în spectrul său orice nulitate absolută.

Fără îndoială că inculpatul O.I. justifică un interes în invocarea nulităţii ordonanţei de începere a urmăririi penale în rem, chiar dacă fapta pentru care s-a început urmărirea penală in rem nu are legătură cu acest inculpat, întrucât această ordonanţă de începere a urmăririi    penale in rem a legitimat cadrul procesual în care s-a desfăşurat procedura penală împotriva inculpatului O. I., ulterior urmărirea fiind continuată faţă de acesta”, mai arată judecătorul Alina Ţopan.