Profesorul de Drept Penal din cadrul UBB, Sergiu Bogdan, spune că adevărata problemă a proiectului de lege care tratează abuzul în serviciu nu ar fi pragul infracțiunii, ci faptul că textul este imprecis.
În contextul discuțiilor privind pragul de la care abuzul în serviciu este considerat infracțiune (suma de 250.000 de lei stabilită de politicienii din Coaliție a atras reacții negative puternice ale societății civile, astfel că Ministerul Justiției a transmis că va susține pe parcursul dezbaterii în Camera Deputaților, pragul de 9.000 de lei). Potrivit adevărul.ro, discuțiile despre pragul infracțiunii de abuz în serviciu din zilele astea sunt o „păcăleală”, spune profesorul, menționând că problema reală a acestei infracțiuni este imprevizibilitatea textului de lege, altfel spus, nu știi ce nu ai voie să faci.
„Curtea Constituțională a încercat să găsească soluția cu pragul, care este o păcăleală, deoarece orice prag ai pune, el este problematic. Am înțeles că s-a vorbit despre 9.000 de lei. Dacă un funcționar fură din Primărie 500 de euro comite infracțiunea de furt. Dacă același funcționar, în mod abuziv, generează pierderi de 500 de euro pentru Primărie, zicem că nu e problemă. Nu e același lucru?”
Pe de altă parte, suma de 500 de euro poate să nu însemne foarte mult pentru o instituție precum Primăria București, dar dacă vorbim despre o instituție cu un buget de 2.000 de euro, suma devine importantă.
„Dacă considerăm că este vorba despre o infracțiune împotriva patrimoniului, nu ar trebui să existe prag, la fel cum nu există la furt”, explică Bogdan.
Apoi, explică profesorul, există și problema cuantificării prejudiciului în anumite situații.
„Dacă un polițist îți dă o palmă sau dacă un funcționar de la Finanțe refuză să-ți primească un dosar cum cuantifici asta? Sunt foarte multe situații în care problema este conduita funcționarului public, nu pragul prejudiciului”, spune Bogdan.
Și angajații la privat pot comite abuz în serviciu
„Legea penală se adresează tuturor și trebuie s-o înțelegi chiar dacă nu ești expert în Drept. Astfel, dacă la furt e clar ce nu trebuie să faci: nu lua bunul altuia, la abuz în serviciu ce n-ai voie să faci? De exemplu, dacă vii mai târziu la serviciu este abuz? Eu zic că da, pentru că tu primești bani pe tot programul”, explică profesorul. El arată că textul legii se aplică și angajaților din mediul privat: „Asta e și mai grav și lumea nu știe. Cine este angajat în cadrul unei persoane juridice și are contract de muncă poate răspunde pentru abuz în serviciu”.
Codul Penal prevede că abuzul în funcție este „fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică”.
Bogdan spune că discuția din spațiul public nu este una rațională, științifică, ci una polarizată pe principii: dreptate și nedreptate.
„Acest text a fost folosit abuziv tocmai pentru că este imprevizibil. Au încercat oamenii să acopere lipsa de reglementare concretă cu un text generic care funcționează în multe situații, dar în multe nu funcționează și creează nedreptăți. Atunci au dreptate toți. Curtea, când a zis că textul e imprevizibil și că ar trebui prag, a zis asta în mod corect. Cei care zic că funcționarii scapă, iar zic corect. Dar problema nu e la prag, ci la imprevizibilitatea textului”, explică Bogdan.
Ce soluții sunt
Juristul a susținut că infracțiunea a apărut în sistemul penal românesc în 1948, când se căutau motive pentru concedierea funcționarilor vechiului regim. Dacă se „cumințeau” intrau la abatere disciplinară și erau păstrați, dacă nu, erau considerați infractori și concediați.
„Din 1969 când a intrat în vigoare Codul penal, până în 2006, râdea lumea de textul acesta, cel mai slab procuror făcea dosare de abuz în serviciu. Exemplul clasic era șoferul care făcea transport de marfă și lua pasageri la „ia-mă nene” și făcând un mic ocol pentru bani. Asta era jurisprudența de abuz în serviciu”, arată profesorul.
Lucrurile s-au schimbat în 2006-2007, când procurorii au căutat o modalitate de a incrimina niște fapte care nu erau prevăzute de Legea penală.
„În loc să spună explicit care sunt infracțiunile și să se gândească cum să le incrimineze, au spus că se rezolvă prin acest text neclar care uneori funcționează, alteori duce la abuzuri”, spune profesorul.
Bogdan exemplifică arătând că a fost acuzat de abuz în serviciu un medic care a prescris un medicament folosit în toată Europa, dar care încă nu fusese avizat în România, deși era folosit zi de zi în spitalele de la noi.
Soluția, spune Bogdan, este să cauți conduitele frecvente și deranjante pentru societate, comise de funcționari publici, și să fie enumerate clar la abuz în serviciu.
„Fie numești infracțiunea abuz în serviciu și ai 5-7-10 modalități de comitere pe care le descrii și atunci vei știi exact ce nu ai voie să faci, fie institui infracțiuni separate pentru fiecare faptă ”, mai spune profesorul de drept penal.
