La mijlocul lunii aprilie, Gazeta de Cluj vă informa despre faptul că magistraţii Judecătoriei Baia-Mare au respins acţiunea în constatare şi solicitarea de daune morale introdusă de Andrei Marga împotriva profesorului Costel Sârbu. În motivarea sentinţei date pe 18 aprilie se arată că la baza reclamaţiei lui Andrei Marga stă o diferenţă semantică sesizată doar de lege, diferenţa dintre atributul de ”colaborator al Securităţi” şi cea de informator al ”Securităţii” neexistând la nivelul limbajului comun. Andrei Marga a înaintat apel pe 16 iunie, iar procesul se va judeca la Tribunalul Maramureş.
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, Andrei Marga solicita instanţei să constate că Sârbu, prin afirmaţiile sale, a depăşit limitele libertăţii de exprimare şi a adus atingere dreptului reclamantului la demnitate, onoare şi reputaţie, cerând ca acesta să fie obligat să înceteze orice afirmaţie sau fapte care aduc atingere dreptului său la demnitate, onoare şi reputaţie şi plata daunelor morale în cuantum de 100.000 lei. În luna februarie, procesul a fost strămutat la Judecătoria Baia-Mare.
Marga contestă eticheta de informator
În motivarea cererii sale, Marga a arătat că, în cadrul unui interviu publicat în data de 04.09.2012, în Evenimentul Zilei, profesorul clujean Costel Sârbu a făcut afirmaţii prin care a adus atingere dreptului său la demnitate, onoare şi reputaţie, afirmaţii care, dacă ar fi adevărate, l-ar expune la sancţiuni şi dispreţului public. Din cuprinsul motivelor de fapt ale reclamaţiei, instanţa a reţinut că, în esenţă, Marga a perceput ca fiind defăimătoare acele afirmaţiile prin care i se atribuie calitatea de colaborator al fostei Securităţi.
Probele concrete administrate de fostul rector al UBB întru susţinerea cererii cu care a învestit instanţa au fost Decizia nr. 1516/2007, Adeverinţa nr. 2913/06.11.2012, ambele emise de CNSAS şi Decizia nr. 2226/03.07.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, prin aceste acte stabilindu-se că Marga nu a avut calitatea de colaborator al fostei Securităţi.
Operând cu distincţia dintre calitatea de informator al Securităţii şi cea de colaborator al Securităţii, în raport de dispoziţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit că nu sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de textul legal evocat, pentru a se constata calitatea reclamantului de colaborator al Securităţii, însă Curtea a reţinut calitatea acestuia de informator, inclusiv numele sub care erau semnate notele informative de către reclamant, aceleaşi care au fost relevate şi de către pârât, ceea ce a format convingerea acestei instanţe în sensul că pârâtul a avut o suficientă bază factuală pentru afirmaţiile sale, acestuia neputându-i-se imputa ignorarea distincţiei de natură strict juridică expusă în cele ce precedă.
Diferenţa dintre informator şi colaborator, o chestiune de semantică
Costel Sârbu a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului, cu obligarea acestuia la cheltuieli de judecată. Sârbu a arătat că arătat că, în august 2012, în mass-media românească, au apărut o serie de informaţii şi comentarii referitoare la trecutul lui Andrei Marga, care l-au determinat să solicite la CNSAS verificarea privind relaţiile acestuia cu serviciile secret. El a adus ca argument Adeverinţa nr. 2914/06.11.2012, publicată de CNSAS, pretinzând că acest document adevereşte afirmaţiile sale, evocate fiind şi comentariile apărute în mass-media pe baza documentelor consemnate în adeverinţa menţionată.
Instanţa a ajuns la concluzia că noţiunea de colaborator şi cea de informator se suprapun pentru Costel Sârbu, acesta utilizând în discursul său ambele noţiuni cu aceeaşi semnificaţie, aşa cum se întâmplă în limbajul comun al societăţii, unde o astfel de interpretare este permisă, întrucât distincţia decurge numai din lege, fiind dificil de sesizat consecinţele sale juridice.
Analizând răspunsurile lui Sârbu la interogatoriu, completul de judecată a constat că, în ce priveşte afirmaţia „Marga a fost întâi agent al unui serviciu străin şi apoi a devenit colaborator”, Sârbu a negat că ar fi făcut exact această afirmaţie, în realitate afirmând că „reclamantul a fost racolat încă din liceu şi abia ulterior, când se afla în străinătate, a fost racolat şi de un serviciu străin, în acest ultim caz acceptând abia a doua oară, deoarece prima dată a refuzat”, spunând că este convins de veridicitatea acestor afirmaţii, întrucât elementele relevate îi sunt cunoscute de la colonelul de securitate Gheorghe Muşuroaie, care „aproba personal dosarul de informator” al lui Marga.
”Instanţa reţine că pârâtul, prin răspunsurile enunţate, a folosit atât noţiunea de colaborator, cât şi noţiunea de informator, ceea ce determină o a doua concluzie, în sensul că pârâtul S.C., folosind cele două noţiuni în acelaşi context, le atribuie o aceeaşi semantică”, se arată în motivarea sentinţei.
Acţiunile unei persoane publice trebuie să se afle sub controlul opiniei publice
Instanţa a considerat că sancţionarea lui Costel Sârbu, în contextul expus, s-ar constitui, fără îndoială, într-o intervenţie punitivă a statului, prin intermediul instanţei de judecată, în dreptul acestuia la libera exprimare, drept recunoscut şi garantat de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
”Într-un sistem democratic, acţiunile unei persoane ce îndeplineşte funcţii publice trebuie să se afle în permanenţă sub controlul opiniei publice, iar poziţia dominantă ce îi este conferită de funcţia publică impune, unei astfel de persoane, o manifestare de reţinere în utilizarea acţiunilor în justiţie pentru a răspunde atacurilor şi criticilor ce îi sunt adresate de către persoane particulare, dacă aceste critici sunt formulate în termeni rezonabili.
Pârâtul Sârbu Costel a acţionat într-un context de interes major pentru întreaga societate românească, sensibilă, sub aspectul analizat, la calităţile persoanelor ce exercită funcţii publice, acestea putând fi supuse unor critici de un nivel mai ridicat decât persoanele care nu se implică în viaţa publică a ţării, întrucât au la îndemână mijloace mai eficiente pentru a clarifica aspectele controversate ce formează subiecte de dezbateri asupra unor chestiuni de interes general.
Pârâtul nu a utilizat termeni injurioşi, a manifestat bună-credinţă, prezentându-se la fiecare termen de judecată şi propunând probe în susţinerea afirmaţiilor sale care, deşi s-au dovedit a nu fi suficiente pentru a demonstra că aserţiunile făcute sunt reale în totalitate, au fost suficiente pentru a constitui baza factuală a acestora, iar reclamantul nu a făcut dovada existenţei prejudiciului încercat în contextul concret al acestor afirmaţii, precum nu s-a dovedit nici că pretinsa încălcare a dreptului său la demnitate durează încă.(…) Raportat la considerentele ce precedă, în temeiul textelor legale citate, instanţa va respinge în tot acţiunea reclamantului”, motivează magistraţii decizia din procesul intentat de Andrei Marga, fostul rector al UBB, profesorului Costel Sârbu.
