Partea a doua din aventurile securiștilor de la Facultatea de Chimie din Cluj-Napoca urmărește povestea desemnării lui Paul Șerban Agachi ca profesor plin, după ce toate indiciile și probele indică faptul că acesta ar fi fost „ajutat” de „prieteni” să ocupe funcția respectivă, după ce, săptămâna trecută, am vorbit despre dosarul Securității care a fost găsit la aceeași facultate. În premieră, reporterii Gazeta de Cluj au intrat în posesia unor documente incriminatorii, care nu-i vizează ca inculpați doar pe profesorii aflați sub acoperire, ci și pe responsabilii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, în urma semnalării unor nereguli vizibile care „au fost trecute cu vederea”.

Voturi inexistente date pe bandă rulantă

Călătorim înapoi în timp, când profesorii de la Facultatea de Chimie probabil au reușit să achiziționeze pelerine pentru invizibilitate, altfel nu și-ar fi putut justifica prezența prin absență de la consiliul profesoral destinat numirii lui Paul Șerban Agachi în funcția de profesor plin, pe 20 septembrie 1994 (am notat această dată pentru că este cât se poate de reală, după cum dovedesc și documentele, din moment ce niciuna din persoanele contactate de noi nu și-a mai adus aminte de evenimentele acelei zile).

Totul a început după ce Șerban Agachi a fost acuzat că ar fi ajuns profesor pe nedrept – long-short story, acesta a ajuns să scrie un memoriu (la 10 ani de atunci! documentul datând de pe 14 martie 2004) către Parchetul Tribunalului Cluj, în care, practic, povestește cursul întâmplărilor din acea zi. Acest memoriu a avut atașat, de asemenea, lista prezenței cadrelor didactice la ședința din ’94.

Memoriul trimis de domnul Agachi Parchetului relatează astfel: „Am citit memoriul scris de domnul Paul Șerban Agachi și confirmăm că faptele s-au petrecut întocmai cu cele relatate. Noi am votat promovarea domnului Paul Șerban Agachi la poziția de profesor universitar, în ședința Consiliului Profesoral din 20 septembrie 1994.”, memoriu care a fost semnat și de profesorii Florin Irimie, Ionel Cătălin Popescu și Maria Jitaru, nume care, din nou, au confirmat că l-au votat pe domnul Agachi în cadrul acelei ședințe, dar care nu s-au aflat pe lista persoanelor prezente.

De asemenea, mai există un nume, al domnului tehnician Alexandru Ciornei – însă aici problema e inversată – Ciornei s-a aflat pe lista persoanelor prezente din ‘94 și a fost trecut și pe memoriul trimis de domnul Agachi către Parchet, doar că semnătura sa lipsește de pe memoriul creat ca să-l susțină pe acesta.

În căutarea memoriului pierdut

Scrisoarea lui Șerban Agachi pentru Parchetul Cluj se încheie astfel: „Colegul lector dr. Zoltan Nagy, în prezent cercetător asociat la Institut fuer System Dynamik al Universității din Stuttgart, trimite separat un memoriu”. Despre ce memoriu e vorba? Memoriul care să demonstreze că s-a obținut majoritatea voturilor necesare. Domnul Zoltan Nagy nu a participat niciodată la acel consiliu profesoral (unde, aparent, și-ar fi dat votul), însă Agachi motivează astfel: „Pe postul de profesor, poziția 5, din Statul de Funcții al catedrei de Chimie Fizică, am concurat de unul singur, întrunind 16 voturi pentru, 3 împotriva și 1 abținere. Ulterior acestui vot, s-a prezentat la Consiliu și studentul meu de diplomă, șeful de promoție Nagy Zoltan, care și-a dat votul pentru mine. Domnul Secretar Șef, Corneliu Iureș, a refuzat să ia în considerare acest vot, pe motivul că studentul nu a fost prezent în momentul votării. Precizez că la acel moment, nu exista în Statutul cadrelor didactice și în regulamentele universității nici o precizare referitoare la modalitatea de votare, dacă voturile se pot trimite prin plic etc.

În această situație, conform Statului Cadrelor Didactice în vigoare la acea dată (Legea nr. 6 din 14 martie 1969), și afirmațiilor din adresa nr. 672/22 Septembrie, nu întrunisem numărul necesar de voturi, conform art. 106 – majoritatea simplă adică jumătate plus unu (17, întrucât consiliul avea 32 de membri). Ulterior, Statutul s-a schimbat fiind necesară majoritatea simplă din cei prezenți. 

Rectoratul Universității a luat act de cele întâmplate, de declarația domnului Zoltan Nagy, și a considerat că s-a întrunit majoritatea simplă pe care nu voise că o consemneze domnul Iureș, și contrasemnată de domnul decan Sorin Mager.” 

Am discutat cu domnul Nagy Zoltan, care ba și-a asumat, ba nu și-a asumat declarațiile făcute. Cert este că nu își mai amintește nimic nici din cadrul ședinței profesorale, nici din povestea cu memoriul (ceea ce este cel puțin ciudat – un eveniment precum momentul când îți votezi mentorul nu poate fi șters complet din memorie sau prezentat cu o asemenea inexactitate).

Despre pierderile colective de memorie

Nu am putut lua legătura cu domnii profesori Ionel Cătălin Popescu și Maria Jitaru, însă am reușit să discutăm cu Florin Irimie, Alexandru Ciornei și Șerban Agachi.

„Nu îmi mai amintesc nimic. ‘94… e mult de atunci. Nu îmi mai aduc aminte. Dacă era ceva cu adevărat important, cu siguranță mi-aș fi adus aminte. Bănuiesc că a fost o treabă de rutină, nu știu.” a declarat Florin Irimie.

În legătură cu semnătura lipsă a domnului Ciornei de pe memoriu, acesta ne-a declarat „Nu am fost prezent la ședința respectivă. Eu nu am fost chemat.”, însă, când ajungem la ședința din cadrul consiliului profesoral pentru alegerea lui Șerban Agachi ca profesor, urmează același „Păi mai țin eu minte din ‘94? Atâția ani au trecut…”, însă, explicat mai pe larg, am înțeles că: „Eu eram reprezentant în consiliul profesoral din partea personalului didactic auxiliar. Și nu mă chemau întotdeauna la problemele pe care nu trebuia să le aflu. Nu am ce să vă declar. Nu vă pot spune nimic… pentru că nu-mi aduc aminte. Nu am avut cum să semnez acel acord, pentru că nu făceam parte din cadrele didactice, am fost trecut acolo automat. Nu am semnat pentru că nu am participat.” Întrebat de reporteri „Asta înseamnă că nu ați participat la consiliul din ‘94?”, când s-au dat voturile, domnul Ciornei ne-a mărturisit că „Da, pentru că eu nu eram chemat la toate ședințele. Am înțeles, apar, dar e greșeala celui care a scris procesul verbal. Făcând parte din consiliu, m-au trecut acolo, dar eu nu am fost chemat la ședință.” I-am descris domnului Ciornei semnătura de pe foaia din ‘94 și acesta a confirmat că seamănă întru totul cu semnătura sa – ce rămâne de înțeles atunci? Dacă domnul Ciornei nu putea semna, având în vedere că nu fusese prezent și, totuși, semnătura dumnealui apare pe hârtia din ‘94, toate indiciile arată că semnătura acestuia a fost falsificată și că, mai ales, oricare „i-ar fi fost votul”, a fost luat în considerare.

Contactat, domnul Șerban Agachi ne-a spus în felul următor: „De unde să mai știu eu ce s-a întâmplat în ‘94? Au trecut ceva ani.” (au trecut ceva ani, dar cine uită momentul în care a fost făcut profesor plin?). 

Statul paralel, listele paralele, Parchetul paralel, de-astea

Domnul Agachi ne-a dezvăluit că „Atunci era Iureș secretar. El a ținut două liste de prezență. Îmi aduc aminte de chestia asta, au fost două liste paralele.” Legat de Zoltan Nagy, profesorul spune ”El n-a mai trimis niciun memoriu, nu l-am mai implicat”, deși în memoriul trimis către Parchet scrie clar că Zoltan Nagy va trimite un memoriu.

Situația cu domnul Iureș, care ar fi ținut două liste, nu este doar amuzantă, ci și interesantă, având în vedere că numele său mai apare într-un caz controversat, după ce Ioan-Aurel Pop a prezentat o scrisoare adresată Doinei Cornea, care nu a mai ajuns niciodată la dumneai, „rătăcită” printre documentele universităţii din anul 1989. Dovada că a ajuns la secretariatul Rectoratului UBB este o altă ștamplilă cu numele: Prof. Corneliu Iureş, secretarul General al Rectoratului în acel an, 1989. Credem că aceste lucruri nu sunt întâmplătoare, având în vedere că numele secretarului Iureș mai apare într-o situație care ridică mari semne de întrebare (altfel, ce interes ar fi avut „să ascundă” o scrisoare destinată Doinei Cornea, marea disidentă anticomunistă a României).

Parchetul Tribunalului Cluj pare să fi fost paralel ad litteram cu situația de față, întrucât a trecut cu vederea și a aprobat drept dovezi solide documente care se bat cap în cap. Parchetul nici măcar nu s-a obosit să verifice lista persoanelor care au semnat memoriul, în care declară că își amintesc cum s-au desfășurat evenimentele din data de 20 septembrie 1994, deși nu au fost prezente pe lista din cadrul consiliului. Mai mult decât atât, nici măcar nu s-a considerat necesară consultarea individuală a acestora, de a le lua măcar o declarație, ci s-a luat de bun un fel de „memoriu colectiv”.

Gazeta de Cluj a mai scris despre Șerban Agachi, după ce a fost surprins în preajma unui colonel al GRU în cadrul ceremoniei de DHC acordate lui Vladimir Filippov. De asemenea, Wikileaks ne dezvăluie că, după cum se arată în documentele secrete, Agachi a trebuit să facă pasul înapoi din momentul în care Andrei Marga a revenit ca rector, şi, din moment ce nu-şi dorea o altă funcţie, a ales calea pribegiei prin deşert. De două ori! În prezent, Șerban Agachi este profesor în Botswana.

Nu contestăm meritele intelectuale ale nimănui și nu căutăm să calomniem, însă documentele vorbesc de la sine, problema principală aici fiind un regulament care ar trebui respectat de toată lumea, indiferent de statutul pe care îl ocupă. În justiție contează mai întâi legile, abia apoi posibilele merite.

Citește și: Tăticul offshore-urilor magnaților români, Kiss Laszlo, revine la Cluj într-un proces penal – Ziar Gazeta de Cluj

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here