Sezonul protestelor continuă fără a se vedea un viitor prea mulţumitor pentru sindicalişti. Profesori nemulţumiţi de salariile mici, judecători care nu îşi primesc banii la timp şi disponibilizările din CFR au dus la nenumărate negocieri care au rămas încă suspendate. Deoarece sindicaliştii nu au primit încă un răspuns care să le fie favorabil, aceştia încearcă să îşi rezolve problemele ameninţând şi declanşând valuri de proteste.

Motivul protestelor nu mai este un secret pentru nimeni şi este legat de negocierea salariilor. Sindicaliştii se plâng mereu că statul le oferă salarii mult prea mici pentru munca pe care o depun, iar odată cu criza economică  acestea mai şi scad. Nu se ajunge la nici un acord între stat şi sindicalişti, ceea ce duce mereu la declanşarea conflictelor de muncă. De multe ori s-a ajuns la situaţii în care angajaţii erau intimidaţi în momentul în care au început să îşi ceară drepturile. Răspunsurile primite nu îi mulţumeau pe sindicalişti în nici un fel. Nu de puţine ori aceştia sunt nevoiţi să aleagă între salarii mai mici sau disponibilizări. Decât să îşi piardă locul de muncă, mulţi angajaţi aleg să muncească pentru un salariu mai mic, cu toate că îşi pierd din drepturi. Sporurile le sunt tăiate, prime nu mai primesc, iar de multe ori banii sunt primiţi cu întârziere. Problema este că niciodată sindicaliştii nu reuşesc să primească ceea ce vor, ba mai mult, uneori statul în loc să le dea o mărire de salariu, se gândesc dacă să le scadă veniturile cu 10% sau cu 30%. Manipulare sau nu, statul reuşeşte să le distragă atenţia de la problemele lor, venind cu alte idei care sunt de asemenea în defavoarea sindicaliştilor. Preşedintele Consiliului de Mediere, Anca Elisabeta Ciucă a declarat că un mediator poate să aibă un rol bine stabilit în conflictele sindicaliştilor care vizează negocierile. „În cazul unor conflicte de muncă, mediatorul poate interveni doar la partea cu negocierile, nu şi la problemele care vizează drepturile, deoarece legea nu ne permite acest lucru”, a declarat Anca Ciucă.

Profesorii protestează an de an

Fiecare an aduce un nou val de proteste în învăţământ. Aşa s-a întâmplat şi în 2009, când profesorii au declanşat proteste, au intrat în grevă şi au ameninţat cu boicotarea tezelor unice pentru elevii din clasele a VII-a şi a VIII-a. Încă din 2005, sindicatele din acest sector au organizat acţiuni de protest în fiecare an, motivul fiind nivelul scăzut al fondurilor bugetare alocate în învăţământ. Dacă s-ar urmări cronologic acţiunile de protest ale profesorilor, s-ar putea observa că aceştia au obţinut cele mai multe măriri salariale. Astfel, în anul 2000 sindicatele au organizat cea mai puternică acţiune de protest din ţara noastră de după 1989. În lunile ianuarie şi februarie din 2000 au fost mai multe runde de negocieri între Guvern şi sindicalişti, aceştia reuşind să obţină o majorare salarială de 80%, în două tranşe. La sfârşitul anului 2005, sindicaliştii au declanşat o altă grevă, deoarece erau nemulţumiţi de suplimentarea bugetului Educaţiei cu 180 milioane de lei. După câteva săptămâni de negocieri, profesorii au obţinut o mărire salarială de 12%, adică bugetul din învăţământ s-a suplimentat cu 462 de milioane de lei. Nici anul 2006 nu a scăpat de proteste şi ameninţări din partea profesorilor. În luna iunie a acestui an, cadrele didactice au ameninţat cu neînceperea anului şcolar 2006-2007, în cazul în care nu se va adopta o hotărâre cu privire la cuantumul majorărilor salariale. Executivul nu le-a aprobat majorarea salarială de 30% solicitată, însă după nenumărate negocieri au primit o majorare salarială de 14%. Cu privire la astfel de negocieri, Anca Ciucă a afirmat că „atunci când se negociază este ideal să se găsească o soluţie care să mulţumească ambele părţi implicate”. Însă, profesorii nu s-au mulţumit cu procentul primit, ceea ce a dus în continuare la alte proteste.  La sfârşitul anului 2007, sindicaliştii din învăţământ au organizat grevă de protest pe motiv că nu au primit cel de-al 13-lea salariu şi că negocierile cu privire la creşterile salariale din 2008 se tot amânau. Anul 2008 a fost un an în care sindicaliştii erau foarte aproape de o grevă generală. La începutul anului, profesorii au solicitat o majorare de 50% a salariilor cadrelor didactice din învăţământ. Chiar dacă mărirea salarială a fost obţinută, ea nu a mai fost aplicată datorită crizei economice. Protestele continuă şi acum. De la începutul anului 2009, cadrele didactice ameninţă cu proteste şi greve după ce s-a decis reducerea bugetului educaţiei cu 811,9 milioane de lei din fondul de salarii şi alţi 676 milioane de lei din fondurile de investiţii.

Proteste cu legea în mână

Reprezentanţii personalului auxiliar din instanţele din toată ţara, au decis să intre în grevă câteva ore pe zi, deoarece Ministerul Justiţiei nu a găsit încă soluţii legate de restanţe salariale. Potrivit ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, „situaţia economică generală a impus rectificarea negativă a bugetului şi lipsa fondurilor necesare pentru plata hotărârilor judecătoreşti care recunosc drepturi salariale”. Un alt motiv care a dus la proteste din partea grefierilor este acela că Guvernul a suspendat ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din instituţiile publice. Nemulţumirile magistraţilor nu au încetat să apară, deoarece volumul de muncă este mult mai mare, iar reprezentanţii instanţelor nu reuşesc să facă faţă tuturor dosarelor. Un grefier are de lucru, într-o săptămână peste 100 de dosare. Ca să le aducă la zi face adesea ore suplimentare care nu sunt plătite. În luna aprilie a acestui an, personalul din Justiţie a organizat un miting în faţa Ministerului Justiţiei deoarece nu le sunt acordate drepturile câştigate în instanţă.  Deoarece nu s-au luat măsuri care să-i mulţumească pe grefieri, aceştia au început în luna mai să protesteze timp de două ore în fiecare zi din cauză că nu au încasat integral sporul de risc, care trebuia plătit în trei tranşe. În cazul în care grefierii nu vor primi sporul de solicitare neuropsihică, aceştia au decis să intre în grevă generală.

Au pierdut trenul…

Liderii Federaţiei Naţionale Feroviare au anunţat în luna martie a acestui an că peste 12.000 de angajaţi ai CFR vor fi disponibilizaţi. De asemenea, peste 3.700 de salariaţi ai companiilor feroviare de stat au fost propuşi pentru pensionare anticipată. Nici clujenii nu au scăpat de această problemă. Peste 300 de persoane ar putea fi disponibilizate la CFR Călători Cluj. Ministerul Transporturilor a pus pe hârtie planul de restructurare din cadrul CFR. În judeţul Cluj se va desfiinţa o singură gară, o haltă din apropiere de Câmpia Turzii. În Ardeal se vor închide în total 52 de linii de cale ferată. Închiderea acestor căi se face pentru a reduce cheltuielile. De asemenea, Ministerul Transporturilor a decis să închidă aceste căi de cale ferată deoarece sunt nerentabile. Sindicatele din CFR şi reprezentanţii Ministerului Tranportului nu au reuşit să ajungă la un accord în ceea ce priveşte decizia de a restructure companiile.  Potrivit preşedintei Consiliului de Mediere, o negociere trebuie să dureze în timp. “Contractul încheiat între cele două părţi trebuie să reziste în timp. În cazul în care unul dintre negociatori este “păcălit”, nu va mai exista între cei doi o relaţie de cooperare şi se va ajunge la alte discuţii şi probabile negocieri”, a mai declarat Anca Ciucă.

Beatrice Golondzac

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.