PSD ataca ONRC

Niţă, deşi s-a aflat în centrul mai multor scandaluri cu privatizări sau afaceri de milioane de euro, nu a fost niciodata anchetat de DNA. El deţine împreună cu soţia firma NIMPEX SRL. În timp ce aveau datorii de milioane de lei la bugetul de stat, Niţă şi consoarta lui luau dividende de 60.599.377 lei vechi, respectiv 1.151.388.157 lei. NIMPEX SRL, societate înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J8/1039/1991 din 12.7.1991, a avut în 2004 o cifră de afaceri impresionantă: 124 miliarde lei vechi. Profitul acestei firme, a cărei cifră de afaceri se ridică la câteva milioane de dolari este, cum altfel, zero! În 2007, cifra de afaceri a firmei a fost de 1.207.987 de lei, iar profitul, de 98.188 de lei. Niţă  s-a numărat printre politicienii susţinuţi de partid, unul dintre cei mai fervenţi susţinători ai săi fiind Adrian Năstase, fapt care i-a oferit o influenţă destul de mare în Braşov. De asemenea, procurorul Alexandru Chiciu este căsătorit cu nepoata lui Niţă, iar faptul interesant constă în aceea că în 2002, procurorul Chiciu a lucrat şi în cadrul DNA. După ce Năstase a fost compromis de mai multe scandaluri de corupţie, Niţă s-a mutat în tabăra grupului de la Cluj, baronul braşovean ajungând unul dintre apropiaţii lui Ioan Rus. Cu toate acestea, cea mai gravă acuzaţie care a planat vreodată asupra lui Niţă a fost făcută de fostul preşedinte Emil Constantinescu, care a declarat că Niţă ar fi fost omul de legătură al Cosa Nostra. Constantinescu a dezvăluit faptul că, din interceptările unor convorbiri telefonice ale mafioţilor de către Poliţia din Caltanisetta (Italia), a reieşit faptul că Niţă era omul de încredere al Cosei Nostra în România. Niţă a încercat să încredinţeze privatizarea Uzinei Tractorul Braşov grupului Landini, iar reprezentantul acestei companii, Mauro Frola, a fost cercetat de IGP pentru folosirea ilegală a subvenţiilor la importul de tractoare.

Liberalii şi pesediştii au vrut să dea “tunul” anului

Conform ZF, la începutul acestei luni, Constantin Niţă a declarat pentru publicaţia amintită că “a existat o discuţie (în Guvern, n.r.) care a fost însă amânată, pentru a se discuta subiectul în cadrul coaliţiei", a precizat Niţă. El a mai spus că i se pare corect ca Registrul Comerţului să intre în subordinea Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, banii obţinuţi de acesta urmând să fie folosiţi pentru IMM.

Veniturile ONRC sunt estimate la aproape 50 de milioane de euro, iar bătălia pentru această “vacă de muls” bani publici a început în 2006, când a mai existat o tentativă de trecere a ONRC de sub “umbrela” Ministerului Justiţiei sub cea a Camerei de Comerţ şi Industrie. Tentativa care a ajuns în Plenul Camerei Deputaţilor s-a “inflamat” din motive neconstituţionale. Atunci, liberalii au acuzat că politicienii care arată cu degetul spre proiectul de lege au fost susţinătorii ei în trecut. Şi că, mai mult, proiectul a fost “prins” în platforma defunctei Alianţe DA. Guvernanţii nu au renunţat însă la ideea modificarii legislative. Recent, au făcut public un nou proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului şi a Legii camerelor de comerţ din România nr. 335/2007. În nota de fundamentare a proiectului de lege se explică: “Pentru transpunerea aquis-ului comunitar şi armonizarea cadrului legislativ cu cel al statelor membre ale U.E. şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate de ONRC, se impune constituirea unui cadru juridic adecvat pentru stimularea spiritului antreprenorial, prin accesul direct şi nemijlocit la toate informaţiile utile, pe care le deţin camerele de comerţ, prin cadrul legislativ instituit de către Legea camerelor de comerţ din România nr. 335/2007, capabilă să apere interesele comercianţilor ce beneficiază direct de serviciile prestate şi să asigure totodată continuitatea administrării registrului comerţului. În aplicarea reglementărilor de până acum, s-a constatat că scoaterea Registrului Comerţului de sub gestiunea Camerei de Comerţ şi Industrie a României a pus Camerele de Comerţ în imposibilitatea de a-şi realiza scopurile şi funcţiile lor, aceasta deoarece o Cameră de Comerţ puternică în lume nu poate să-şi desfăşoare o activitate eficientă dacă nu are o legătură permanentă, directă şi fără îndoială, juridică, cu comercianţii şi cu toate structurile şi formulele în care se realizează libertatea comerţului şi principiile economiei de piaţă”. Textul sună extrem de frumos, însă pe parcursul lui nu se specifică nicăieri faptul că o Cameră de Comerţ funcţionează după regulile unei Organizaţii Non Guvernamentale (ONG), iar, de obicei, statul nu face cadou unui ONG o instituţie. Mai mult, dacă respectivele camere de comerţ ar fi ajuns să gestioneze activitatea ONRC, în mod concret, mai mulţi privaţi ar fi gestionat bani de la bugetul de stat.

Istoria şmecheriei liberale

După ce au venit la putere, liberalii, prin şefii Camerelor de Comerţ din teritoriu care au intrat în Parlament, au vânat transferarea ONRC înapoi la Camera de Comerţ. Artizanii transferului au fost, iniţial, deputatul Ovidiu Silaghi (PNL, şef al Camerei de Comerţ Satu Mare) şi senatorul Viorel Arion (PDL, şeful Camerei de Comerţ Hunedoara), care au iniţiat în 2006 un proiect de lege în acest sens, ce a fost respins de Parlament. Anul trecut, în preajma sărbătorilor de Paşti, ministrul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, Ovidiu Silaghi, a postat pe furiş, pe pagina de Internet a ministerului pe care îl conduce, un proiect de ordonanţă de urgenţă cu privire la acelaşi transfer. Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, s-a opus transferului deoarece consideră neconstituţională concesionarea acestui serviciu public de interes general, cu referire la faptul că doar o mică parte dintre firmele româneşti sunt membre ale Camerelor de Comerţ. Ministrul Justiţiei a mai adăugat că transferul Registrului Comerţului încalcă şi legislaţia europeană în materie, care prevede controlul statului asupra acestei instituţii.

Un studiu recent, realizat de Grefa Tribunalului Comercial din Paris, a relevat faptul că în 22 de State Membre ale Uniunii Europene registrul comerţului este ţinut de o instituţie publică, doar în două State Membre optându-se pentru gestionare în sistem cameral, dar şi în această situaţie, camerele sunt fie instituţii publice, fie controlate de o instituţie publică. În regim de instituţie publică, registrul funcţionează în Austria, Bulgaria, Cehia, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Slovenia, Polonia, Spania, Ungaria (în subordinea MJ sau a tribunalelor); în Belgia, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Malta, Suedia (în subordinea altui minister, de preferinţă al economiei sau finanţelor);

În Italia, camerele de comerţ sunt instituţii publice în cadrul administraţiei publice locale;
În Olanda, camerele de comerţ se află sub controlul Ministerului Afacerilor Comerciale, care îi şi aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli;
Un caz particular este Bulgaria, unde înregistrarea operatorilor economici se face într-un registru ţinut de tribunal, dar există şi un registru al comerţului, în care înregistrarea este opţională, ţinut din proprie iniţiativă de sistemul cameral.

Ştefan Trandafir