Radu Chiriță: Adevărul despre justiția SRI-DNA

Mâine expiră termenul de redactare a hotărârii pe care Robert o execută la Rahova. Stă deja de 29 de zile acolo şi habar nu are de ce. Cel care a fost condamnat la fond şi i se menţine condamnarea, poate să presupună că motivele or fi rămas cam aceleaşi, deci măcar ştie ce i-au imputat judecătorii. Cel achitat la fond, precum Robert, habar nu are, iar asta este inuman. Când eşti nevinovat, când ştii că nu ai încălcat nicio lege, să nu îţi spună nimeni ce dracu’ or văzut în dosar de te-or trimis cinci ani la puşcărei, este inuman. Iar faptul că hotărârea nu a fost motivată de urgenţă este nesimţire.

Nu cred că mai are rost să ne ascundem după tot felul de degete, cuvinte politicoase, exprimări academice şi respectul către oameni sau instituţii care nu ne respectă. Etapa aia în care toţi tăcem, sperând ca talpa care îţi apasă peste cap să nu apese prea tare ar trebui să se termine. Cred că adevărul trebuie, odată şi odată, să iasă din gaura curului unde l-au băgat.

Am o listă de întrebări, în esenţă, pentru CSM, ICCJ, CEDO şi alte instituţii. O să le adresez curând şi direct, nu doar pe net.

1. În ce stadiu sunt demersurile de a afla dacă între judecători şi procurori există colaboratori, indiferent de modalitate, cu serviciile de informaţii?
2. În ce stadiu sunt demersurile de a afla ce fel de consultanţii juridice oferea dl. general Dumbravă şi alţi ofiţeri ai SRI judecătorilor de la ICCJ?
3. Acum vreo 2 ani, dna. Tarcea, preşedintele ICCJ afirma public că va formula o plângere penală pentru a determina cine şi în ce condiţii a semnat protocolul secret între ICCJ şi SRI. Care este stadiul cercetărilor penale? Ştim cine şi în ce condiţii a semnat acel protocol din partea ICCJ?
4. Acum vreo un an, CSM a adoptat prin hotărâre raportul IJ prin care se constata, între altele, faptul că mii de magistraţi au fost interceptaţi în dosare penale ale DNA în care suspiciunile nu au fost vreodată confirmate. Cine sunt judecătorii care au autorizat acele interceptări? Nu credeţi că ar trebui să avem o listă a judecătorilor de la ICCJ şi curţile de apel care au autorizat interceptarea în masă a colegilor lor pe baza unor acuzaţii false? Cine sunt procurorii care au formulat solicitările respective?
5. De ce ICCJ are nevoie de o structură de securitate, condusă de un judecător? Cine mai face parte din structura de securitate a ICCJ, în afară de judecătorul care o conduce?
6. De ce serviciul de curierat între instanţe pentru dosarele penale îl face SRI? Cine plăteşte costurile?
7. Cine este administrator de sistem la ECRIS? Altfel spus, în afară de grefieri, judecători, personalul instanţei cine mai are acces la ECRIS? De ce procurori au acces la soluţii prin Ecris, iar avocaţii nu?

Bonus: de ce podiumul procurorului din sala de şedinţă trebuie să fie mai mare decât cel al avocatului?

Mai am întrebări, dar aş începe cu astea.

Şi mai am o poveste judiciară de spus. Aştept cu interes opinii, păreri şi alte chestii despre ce e de făcut în continuarea poveştii. O scriu mai jos.

După ce s-a publicat Protocolul, în nume personal, am cerut pe legea informaţiilor publice de la DNA şi de la SRI să îmi spună în câte dosare or făcut echipe comune, în care dosare etc. Tot felul de întrebări. Evident că au refuzat să răspundă. I-am dat în judecată cerând instanţei să îi oblige să îmi răspundă. Pentru sunt şmecher, pe SRI i-am dat în judecată la Cluj – unde am domiciliul – pe DNA i-am dat în judecată la Bucureşti – unde au ei sediul. La Cluj am pierdut cu graţie şi glorie. Or spus instanţele că informaţiile pe care le ceream eu – gen în câte dosare or colaborat, defalcat pe ani etc. – sunt chestii de securitate naţională pe care prostu’ nu are voie să le ştie.

La Bucureşti, am avut mai mult noroc. Am câştigat în parte şi, printr-o decizie definitivă a Curţii de apel Bucureşti, DNA a fost obligată să îmi răspundă la următoarele întrebări (similare oarecum cu cele de mai sus, că de aia scriu povestea asta aici, nu ca să mă dau mare că am câştigat un proces): numărul de dosare penale înregistrate la DNA în care experţi în domeniul juridic al SRI au fost cooptaţi în echipe operative comune în perioada 20111-2018; defalcat pe ani, numărul dosarelor din cele de mai sus în care s-a dispus trimiterea în judecată. Pentru alte întrebări acţiunea mea s-a respins. Cine e curios, poate vedea hotărârea aici. No, după ce am primit decizia asta, le-am trimis o scrisoare la DNA să îmi dea datele cu pricina. Au refuzat. Le-am mai trimis o hârtie să îmi dea datele, fiind obligaţi prin decizia CAB să mi le dea. Mi-au trimis un nou refuz, prin hârtia asta.

Amu’ ce fac? Înrămez hotărârea judecătorească să mă uit la ea, ca la un bibelou? DNA locuieşte în ţara asta, unde ar trebui să respecte hotărârile judecătoreşti? Sau şi asta este o hotărâre vădit ilegală, rezultat al unui abuz în serviciu, şi nu trebuie executată? Domnii din secţia de procurori a CSM, sună asta a ceva delict disciplinar sau numa’ pe dosarele lui Kovesi? Când voi primi acele informaţii?

Când începem să spunem adevărul? Când? Când vom începe să respectăm hotărârile judecătoreşti în ţara asta, altele decât cele care se execută la Rahova? Când vom ajunge să respectăm legea? Când vom ajunge să facem complete specializate, dacă legea spune să facem? Când vom ajunge să calculăm complexitatea unui dosar pe formula în vigoare, adoptată de trei ani jumate? Cum se numeşte actul prin care aplicăm tot formula veche, că aşa vrem noi? Cum puteţi să stabiliţi dublul standard drept regulă de comportament instituţional? Cum?

Trăim într-o ţară din care câteva milioane au decis să se care. Ăştia care ne-am asumat să trăim aici, ce le lăsăm copiilor? O ţară în care trebuie să îi explic fiului meu de ce curtea supremă nu respectă legea care spune că trebuie să motiveze în 30 de zile orice decizie? Cum îl educ eu să respecte regulile, dacă înalta curte nu le respectă, spunând că sunt recomandări? Chiar şi aşa, de ce înalta curte nu respectă recomandările? Nu ar trebui să ofere un exemplu tuturor şi să respecte recomandările? Şi formula de calcul a complexităţii e tot recomandare?

material preluat de pe blogul avocatului Radu Chiriță